455,265 matches
-
Zeta Banovina. În timpul celui de-al doilea război mondial orașul a fost ocupat de Albania. După sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, Peć era parte din Iugoslavia ca parte din Republică Socialistă Șerbia. Relațiile dintre sârbi și albanezi, care reprezentau majoritatea populației, au fost tensionate în secolul al XX-lea. În timpul Războiului din Kosovo din 1999, orașul a fost grav afectat și ucideri în masă.. Mai multe pagube au fost produse în timpul tensiunilor etnice din 2004. Economia a fost grav
Peć () [Corola-website/Science/314405_a_315734]
-
a influența indirect membrii CIO, generând susținere din partea populației și a mass-mediei. În data de 2 octombrie 2009, la Copenhaga, membrii votanți ai CIO au decis ca orașul gazdă să fie Rio de Janeiro. Dintre cei 115 membri, cei care reprezentau țările orașelor în cursă nu au primit dreptul de a vota. A fost nevoie de trei rânduri de scrutin deoarece niciunul dintre orașe nu obținuse majoritatea voturilor în primele două runde. Chicago și Tokyo au fost eliminate în primele două
Jocurile Olimpice de vară din 2016 () [Corola-website/Science/314401_a_315730]
-
a declarat în iunie 2016 stare de urgență fiscală, fiindu-i acordat o finanțare unică, în valoare de 2,9 miliarde de reali (850 milioane dolari) din partea guvernului federal al Braziliei. O altă problemă stringentă legată de securitate a fost reprezentată de virusul Zika care a determinat o serie de sportivi să își anunțe retragerea de la aceste Jocuri. Între timp, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a reasigurat vizitatorii și sportivii că în cazul în care nu sunt persoane însărcinate, nu există
Jocurile Olimpice de vară din 2016 () [Corola-website/Science/314401_a_315730]
-
fost completate la timp, cu excepția velodromului (inaugurat nefinalizat la finalul lunii iunie) și a arenei pentru tineret. Emblema oficială pentru JO de vară din 2016 a fost concepută de agenția braziliană Tatíl Design și lansată pe 31 decembrie 2010. Sigla reprezintă trei ființe, în culorile steagului brazilian - galben, verde și albastru - ținându-se de mână într-o horă, în forma stâncii Păo de Açúcar. Emblema s-a bazat pe patru concepte: energie „contagioasă”, diversitate armonioasă, natură exuberantă și spirit olimpic. Logo
Jocurile Olimpice de vară din 2016 () [Corola-website/Science/314401_a_315730]
-
oficiale ale JO de vară din 2016 au fost dezvăluite pe 24 noiembrie 2014. Mascota Jocurilor Olimpice, Vinicius, a fost botezată după compozitorul brazilian Vinicius de Moraes. Aceasta este un amestec format din mai multe mamifere ce trăiesc în Brazilia, și reprezintă sălbăticia din această țară. Potrivit poveștii ficționale, Vinicius și Tom s-au născut din bucuria brazilienilor ce a izvorât când aceștia au aflat că vor organiza această ediție a JO. Directorul de brand, Beth Lula, a afirmat că mascotele înfățișează
Jocurile Olimpice de vară din 2016 () [Corola-website/Science/314401_a_315730]
-
Sud. În urma crizei refugiaților în Europa și din alte motive, sportivii care provin din țări afectate de conflicte au putut concura sub steag olimpic în echipa atleților refugiați. În trecut, acești sportiv nu puteau concura din cauza incapacității de a-și reprezenta CON-urile. Pe 3 martie 2016, CIO a realizat un plan al acestei echipe, extrăgând din 43 de sportivi eligibili, zece. Kuweitul a primit în octombrie 2015 a doua interdicție în decurs de cinci ani din cauza ingerinței guvernamentale în Comitetul
Jocurile Olimpice de vară din 2016 () [Corola-website/Science/314401_a_315730]
-
126, zidurile au fost refăcute din piatră și au dăinuit până în ziua de azi, la Râșnov. Săpăturile arheologice din zonă au scos la iveală în interiorul castrului fragmente de ziduri, fragmente de terra sigilată și o figurină din lut care o reprezintă pe Venera = Venus, numele roman al zeiței grecești Afrodita, zeița dragostei, frumuseții și fertilității. Ba chiar și mânerul unui bisturiu medical. Castrul roman ar fi rezistat până în jurul anului 250, când ar fi ars în urma unui puternic atac al trupelor
Castrul roman Cumidava () [Corola-website/Science/314413_a_315742]
-
de la San Ildefonso în 1800. Oricum, Napoleon Bonaparte a decis să vândă teritoriul Statelor Unite în 1803, încheind pentru totdeauna prezența Franței în Louisiana. O parte a acestei posesiuni a fost ulterior cedată de către Statele Unite în urma . Această parte, care urma să reprezinte ultima pierdere teritorială a Statelor Unite, se găsește deasupra paralelei 49, fiind prezentă în componența provinciilor Canadei de astăzi, Manitoba și Saskatchewan. În secolul al XVIII-lea Louisiana includea cea mai mare parte a teritoriului cunoscut astăzi ca Vestul mijlociu al
Louisiana (Noua Franță) () [Corola-website/Science/314430_a_315759]
-
ar fi să amintim aici doar "ipoteza Pârvan" (cu „colonia Malvensis”) sau descoperirile numismatice întâmplătoare, inclusiv pentru perioada post-romană. Începând cu anul 2003 au avut loc mai multe campanii anuale de cercetare de către colectivul condus de dr.Eugen S. Teodor, reprezentând Muzeul Național de Istorie al României, și dr.Dorel Bondoc, reprezentând Muzeul Olteniei. În castru au staționat trupe din Legiunea a V-a Macedonica și un "Numerus Maurorum" (adică o unitate de mauri, probabil ecvestră). Castrul a fost construit inițial
Castrul roman de la Răcarii de Jos () [Corola-website/Science/314433_a_315762]
-
sau descoperirile numismatice întâmplătoare, inclusiv pentru perioada post-romană. Începând cu anul 2003 au avut loc mai multe campanii anuale de cercetare de către colectivul condus de dr.Eugen S. Teodor, reprezentând Muzeul Național de Istorie al României, și dr.Dorel Bondoc, reprezentând Muzeul Olteniei. În castru au staționat trupe din Legiunea a V-a Macedonica și un "Numerus Maurorum" (adică o unitate de mauri, probabil ecvestră). Castrul a fost construit inițial în contextul războaielor dacice (101-102 și 105-106) de către o vexilație a
Castrul roman de la Răcarii de Jos () [Corola-website/Science/314433_a_315762]
-
În fizica particulelor elementare, modelul standard reprezintă consensul actual asupra constituenților de bază ai materiei și a forțelor fundamentale care descriu interacțiunile dintre aceștia. În prezent acesta înglobează un total de 36 de particule considerate fundamentale (fără substructură), la care se adaugă încă 2 particule ipotetice, și
Modelul standard () [Corola-website/Science/314441_a_315770]
-
în Europa mai întâi în Orient, apoi în Occident și într-un târziu și în nord. La început Biserica Romano-Catolică s-a opus folosirii furculiței, datorită „fineței cu care poate fi manipulată”, respectiv folosirea furculiței în locul furculiței naturale (degetele) ar reprezenta o insultă pentru Dumnezeu. În secolul al XVIII-lea, furculițele erau întâlnite atât prin Marea Britanie cât și prin Franța și Spania deși unele surse spun că acestea ar fi intrat în folosința zilnică încă din anii 1600 . Furculița curbată, cea
Furculiță () [Corola-website/Science/314439_a_315768]
-
Sus I) este construită probabil în toamna-iarna anului 101, și a durat până la sfârșitul celui de-al doilea război daco-roman. Dimensiunile castrului în această fază rămân încă necunoscute. Cea de-a doua fază de construcție (Drajna de Sus II) este reprezentată de un zid dublu de piatră ce avea dimensiunile 185 X 190 m, și a funcționat în perioada 106-117/8. În anul 1994 a fost cercetată poarta de nord a castrului (poarta decumană), iar în apropierea ei au fost identificate
Castrul roman de la Drajna de Sus () [Corola-website/Science/314434_a_315763]
-
romane spre Mureș și mai apoi în valea Streiului. Castrul de la Drajna de Sus, alături de cele de la Mălăiești și Pietroasele a servit așadar ca adăpost armatelor lui Laberius Maximus în timpul iernii din 101-102, urmând ca în primăvara anului 102 să reprezinte baza operațiunilor desfășurate de acesta la nord de munți. După încheierea păcii, castrul roman de la Drajna de Sus rămâne ocupat de Cohors I Commagenorum. De altfel, Muntenia și toată partea răsăriteană până la hotarul cu roxolanii, sunt anexate provinciei Moesia Inferior
Castrul roman de la Drajna de Sus () [Corola-website/Science/314434_a_315763]
-
se află pe malul Dunării, la 2 km est de localitatea Isaccea, județul Tulcea. Castrul a reprezentat baza unității militare navale "Classis Flavia Moesica". În antichitate, centrul urbanistic de aici purta numele de Noviodunum, nume de origine celtică. Platforma de teren de la sud-vest, marcată de prezența movilei Kurgan-Vizir (cu o circumferință de 400 m, o înălțime de
Castrul roman Noviodunum () [Corola-website/Science/314422_a_315751]
-
a (plural: "mâncăruri") sau hrana reprezintă orice substanță, de obicei compusă din carbohidrați, grăsimi și proteine care este consumată de către animale sau de către oameni fie în scopul metabolizării în energie, fie doar pentru plăcerea gustativă. Substanțele comestibile se mai numesc alimente. a vine în general fie
Mâncare () [Corola-website/Science/314443_a_315772]
-
echivalentul a 9.3 kcal. Se recomandă consumul de acizi grași mononesaturați sau polinesaturați din uleiul de masline, ulei de in, semințe de cănepă, fructe oleanginoase( migdale, alune de pădure, nuci, semințe de dovleac și floarea soarelui), ulei de pește. Reprezintă 15% din rația calorică și furnizează 4.3 kcal la 1 g ingerat. Se recomandă consumul de proteine cu valoare biologică mare din ou, carnea albă, pește, lactate. Este un element fără de care organismul uman nu poate supraviețui. Aportul zilnic
Mâncare () [Corola-website/Science/314443_a_315772]
-
este prăjirea. Există evidențe arheologice care arată că Homo erectus își gătea mâncarea prin prăjire pe foc acum 420 mii de ani. Echipamentele folosite pentru gătit în zilele de azi sunt variate. Cuptoarele sunt folosite pentru coacere sau prăjire și reprezintă și o metodă de coacere fără ulei. În culturi diferite și cuptoarele vor fi diferite, de exemplu în cultura indiană este folosit un cuptor Tandoor, un cuptor cilindric din lut care operează la o singură temperatură înaltă. În culturile vestice
Mâncare () [Corola-website/Science/314443_a_315772]
-
ustensile de reținere a mâncării astfel încât ea poate fi amestecată sau ingrediente noi pot fi adăugate chiar în timpul gătirii. Exemple includ tigăile și oalele, folosite pentru prăjirea respectiv fierberea alimentelor. De asemenea pentru pregătirea mâncării mai este folosit și grătarul. Reprezintă o grilă de bare de fier/oțel cu o sursă de căldură venind de jos, de obicei de la niște jar sau un foc slab. Gătitul la grătar în aer liber mai este numit și "barbecue". Anumite culturi promovează consumarea de
Mâncare () [Corola-website/Science/314443_a_315772]
-
în emisfera nordică este iarnă, pot fi importate legume din emisfera sudică și viceversa. Între 1961 și 1999, s-a înregistrat o creștere cu 400% a exporturilor mondiale de mâncare. Unele țări sunt acum dependente de exporturile cu alimante, care reprezintă în unele cazuri mai mult de 80% din numărul total de exporturi. Comercializarea mâncării aduce împreună pe producător și consumator. Este lanțul de activități care aduce mâncarea „de la poarta fermei în farfurie”. Aducerea pe piață a unui singur produs alimentar
Mâncare () [Corola-website/Science/314443_a_315772]
-
a condus la dezvoltarea omenirii, ci și de evoluția pe care ar putea-o avea omenirea în viitor. Așa se face că se prezintă metamorfoza lui Bowman într-un Copil-al-Stelelor. Romanul subliniază că teoria evoluționistă precizează faptul că omenirea nu reprezintă sfârșitul, ci doar un stadiu al procesului. Cartea imaginează că unul dintre modurile în care poate continua acest proces îl reprezintă trecerea omenirii în corpuri de roboți și, în cele din urmă, renunțarea la forma fizică. La data scrierii romanului
2001: O odisee spațială (roman) () [Corola-website/Science/314448_a_315777]
-
că se prezintă metamorfoza lui Bowman într-un Copil-al-Stelelor. Romanul subliniază că teoria evoluționistă precizează faptul că omenirea nu reprezintă sfârșitul, ci doar un stadiu al procesului. Cartea imaginează că unul dintre modurile în care poate continua acest proces îl reprezintă trecerea omenirii în corpuri de roboți și, în cele din urmă, renunțarea la forma fizică. La data scrierii romanului "2001: O odisee spațială" omenirea nu pusese încă piciorul pe Lună. Programele de explorare spațială ale Statelor Unite și ale Uniunii Sovietice
2001: O odisee spațială (roman) () [Corola-website/Science/314448_a_315777]
-
roman diferitelor nave spațiale, oamenilor-maimuță și inventatorului lui HAL. Din punct de vedere stilistic, romanul nuanțează și detaliază multe evenimente oarecum enigmatice din film. Vincent LeBrutto nota că romanul are „o structură narativă puternică” care dă substanță poveștii, în timp ce filmul reprezintă o experiență vizuală în care majoritatea lucrurilor rămân „simbolice”. Randy Rasmussen a remarcat că personalitatea lui Heywood Floyd este diferită: în romanul lui Clarke el găsește entuziasmantă călătoria spațială, acționând ca un „purtător de cuvânt al lui Clarke”, în timp ce în
2001: O odisee spațială (roman) () [Corola-website/Science/314448_a_315777]
-
Floyd este diferită: în romanul lui Clarke el găsește entuziasmantă călătoria spațială, acționând ca un „purtător de cuvânt al lui Clarke”, în timp ce în film el experimentează călătoria spațială ca pe o „rutină plictisitoare”. În film, destinația misiunii lui "Discovery" o reprezintă Jupiter, nu Saturn. Kubrick a apelat la Jupiter deoarece el și șeful echipei de efecte speciale, Douglas Trumbull, nu au căzut de acord asupra modelului cel mai convingător al inelelor lui Saturn pentru film. Clarke a înlocuit Saturn cu Jupiter
2001: O odisee spațială (roman) () [Corola-website/Science/314448_a_315777]
-
Cetății). Urmele culturii Cucuteni găsite la cetatea de Scaun, Șipot, Curtea Domnească, dovedesc că la sfârșitul mileniului al II-lea, teritoriul de azi al Sucevei a cunoscut o Densitate demografică considerabilă. Epoca bronzului (2.000-1.200 î.e.n.) este de asemenea reprezentată printr-o serie de descoperiri la Curtea Domnească sau la Siliștea Șcheii (obiecte de bronz, de piatră și os). Continuitatea locuirii pe aceste locuri este dovedită și de alte descoperiri din ecopa fierului (ceramică), din perioada stăpânirii romane (sec. II-III
Istoria Sucevei () [Corola-website/Science/313290_a_314619]