KorAP: Find »[drukola/base=intenție & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...1737 1738 1739 ...2042 >

51,037 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332

două minute, apoi și-a lăsat încă două minute ca să se gândească în sinea lui pentru ultima dată, iar apoi ca să privească în jur pentru cea din urmă oară. Își amintea foarte bine că își pusese în gând aceste trei intenții și că întocmai așa și-a împărțit minutele. Urma să moară la vârsta de douăzeci și șapte de ani, sănătos și puternic; își amintea că, luându-și adio de la tovarăși, i-a pus unuia dintre ei o întrebare destul de aiurea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
munte, îndărătul unui copac. I-am dat cei opt franci și i-am spus să aibă grijă de ei, pentru că alții nu voi mai avea, apoi am sărutat-o și i-am zis să nu-și închipuie că am cine știe ce intenție urâtă și că nu o sărut pentru că sunt îndrăgostit de ea, ci pentru că mi-e foarte milă de ea și că de la început n-am considerat-o deloc vinovată, ci doar nefericită. Voiam foarte mult s-o consolez pe loc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
picături de apă. Numai că dumneavoastră sunteți bărbat, iar eu sunt femeie și n-am călătorit în Elveția; asta-i singura deosebire. — Nu te pripi, maman, spuse Aglaia, ridicând tonul. Prințul zice că în cele spuse a avut o anumită intenție și că toate au un tâlc. Da, da, spuseră și celelalte, râzând. Nu râdeți, dragele mele, s-ar putea ca dumnealui să fie mai isteț decât voi trei, luate la un loc. O să vedeți. Dar, prințe, de ce nu ne-ați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
vrut Dumnezeu. La revedere, domnișoarelor. Alexandra, vino puțin la mine. Generăleasa ieși. Ganea, întors pe dos, înfuriat, luă portretul de pe masă și i se adresă prințului cu un zâmbet strâmb. — Prințe, plec chiar acum acasă. Dacă nu v-ați schimbat intenția și vreți să locuiți la noi, vă conduc, căci nu cunoașteți adresa. Stați puțin, prințe, spuse Aglaia, ridicându-se brusc din fotoliu. Trebuie să-mi scrieți ceva în album. Tata a spus că sunteți un caligraf excelent. Îl aduc imediat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
compromite și nu mă vor obliga cu nimic, dându-mi, după cum vedeți, o garanție scrisă, chiar prin acest bilet. Remarcați, vă rog, cu câtă naivitate s-a grăbit să sublinieze anumite cuvinte și cu câtă lipsă de finețe își trădează intenția secretă. De altfel, știe că, dacă ar rupe totul, însă singur, din proprie inițiativă, fără să aștepte un cuvânt de la mine și chiar fără să-mi spună acest lucru, fără să-și pună vreo speranță în mine, atunci eu mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
schimbarea malignă a expresiei lui Ganea. Observatorul acesta era prințul. Aproape speriat, porni brusc înainte, cu pași automați. — Beți niște apă, îi șopti el lui Ganea. Și nu vă mai uitați așa... Era limpede că spusese aceste cuvinte fără nici o intenție, fără nici un gând ascuns, așa, la primul impuls; însă vorbele lui avură un efect extrem. Parcă toată ura lui Ganea se revărsă deodată asupra prințului; îl înșfăcă de umăr și îl privi tăcut, cu ranchiună și ură, parcă nefiind în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Păreau să aibă nevoie unul de altul ca să intre; luat în parte, nici unul dintre ei nu ar fi avut suficient curaj, așa că se îmbărbătau reciproc. Până și Rogojin pășea cu băgare de seamă în fruntea cetei, însă avea o anumită intenție și de aceea părea posomorât și îngrijorat până la iritare. Ceilalți alcătuiau doar corul sau, mai bine zis, banda care avea menirea să-l sprijine. Pe lângă Lebedev, mai era aici și crețul Zaliojev, care își aruncase blana în antreu și intrase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Rogojin. Vanka Ptițân și Biskup mi-au promis că până la șapte îmi aduc patruzeci de mii. Patruzeci! Toate pe masă! Scena devenea extrem de urâtă, însă Nastasia Filippovna continua să râdă și nu pleca, dând impresia că o lungea cu bună intenție. Nina Alexandrovna și Vera se ridicaseră și ele de pe locurile lor și, speriate, tăcute, așteptau să vadă până unde se va ajunge; ochii Variei scânteiau, dar asupra Ninei Alexandrovna toate acestea aveau un efect dureros: tremura și părea că va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
părțile, sunt slăbit, scuzați-mă! Lenocika! O pernă... draga mea! Lenocika, o fetiță de opt ani, dădu imediat fuga după pernă, o aduse și o puse pe canapeaua tare, jerpelită, cu tapițeria din mușama. Generalul se așeză pe ea cu intenția de a mai spune multe, însă, de îndată ce atinse canapeaua, se prăbuși într-o rână, se întoarse cu fața la perete și se cufundă în somn, ca un om lipsit de prihană. Marfa Borisovna, cu o mină ceremonioasă și amărâtă, îi arătă prințului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
colo, sunteți un om care tace și face! — Și judecând după felul cum prințul a roșit din pricina unei glume nevinovate, de parcă ar fi o domnișoară rușinoasă, trag concluzia că, fiind un tânăr distins, nutrește în sufletul său cele mai lăudabile intenții, spuse deodată, absolut pe neașteptate sau, mai bine zis, molfăi cu gingiile lui cu desăvârșire lipsite de dinți bătrânul învățător sexagenar, care până atunci tăcuse și de la care nimeni nu se putea aștepta că va deschide gura măcar o dată în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
acolo, purtând din veac stigmatul blestemului. Și iată că, în sfârșit, Dumnezeu a chemat-o la el. Odată cu asfințitul soarelui, într-o seară tihnită de vară își ia zborul și bătrânica mea, firește, aici nu se poate să lipsească o intenție moralizatoare, și chiar în acest moment, ca să zic așa, în loc de-o lacrimă de bun-rămas, un sublocotenent tânăr și îndârjit, cu mâinile proptite în șolduri, țanțoș, o petrece de pe fața pământului cu cele mai neaoșe ocări, cu înjurăturile cele mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
delicatețe cu care a... procedat față de mine, îngăimă, în sfârșit, cu vocea tremurătoare și cu gura strâmbă, Ganea, care era palid la față. Firește, așa trebuia să se întâmple... Dar... prințul... Prințul în această afacere... — Vrei să spui că are intenția să pună mâna pe cele șaptezeci și cinci de mii? i-o reteză brusc Nastasia Filippovna. Asta ai vrut să spui?! Afanasi Ivanovici, chiar am uitat să precizez: păstrați-vă cele șaptezeci și cinci de mii și să știți că vă redau gratuit libertatea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
ce bun mi-am irosit cinci ani cu ura asta? Dacă vrei, crezi, dacă nu - nu, dar, cu patru ani în urmă, mă gândeam într-un timp chiar să mă mărit cu Afanasi Ivanovici. Pe-atunci aveam din ură această intenție; câte și mai câte nu-mi treceau prin cap; zău că l-aș fi silit să mă ia! Chiar el îmi dăduse a înțelege că ar vrea, îți vine să crezi una ca asta? Ce-i drept, mințea, dar e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
om mai inteligent. — Și nu-i! Și nu-i! Nu există oameni mai inteligenți pe lume! îi ținu imediat isonul Lebedev. — Cred că ăsta a mințit. Unul vă iubește, iar celălalt vă lingușește; vreau să știți că n-am deloc intenția să vă măgulesc. Sosirea dumneavoastră are un sens: ia arbitrați-ne pe amândoi. Ei, ce-ar fi ca prințul să judece și să spună care din noi are dreptate? i se adresă el unchiului. Prințe, chiar sunt bucuros că s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
vă comunic ceva referitor la aceeași chestiune, bâigui Lebedev, gudurându-se bucuros pe lângă prinț. Prințul se opri. — Și Daria Alexeevna are o căsuță de vară la Pavlovsk. — Și? — Și o anumită persoană, care îi e prietenă, după cât se pare, are intenția s-o viziteze des la Pavlovsk. Cu un scop. — Și? — Aglaia Ivanovna... Ah, destul, Lebedev! îl întrerupse prințul cu un fel de senzație neplăcută, de parcă acesta l-ar fi atins în locul unde-l doare. Asta... nu-i așa. Spune-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Nunta aici o s-o faci? — A-aici, răspunse Rogojin, aproape tresărind din pricina întrebării la care nu se așteptase. — V-ați gândit s-o faceți repede? Știi și tu: parcă de mine depinde? — Parfion, nu-ți sunt dușman și n-am intenția să te încurc în vreo privință. Îți repet acum ceea ce ți-am spus și mai înainte, odată, într-un moment exact ca acesta. Când, la Moscova, te pregăteai de nuntă, nu te-am împiedicat cu nimic, știi asta. Prima dată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
spus că măritișul cu tine ar însemna pieirea ei sigură. Și pe tine te-ar aștepta pieirea... poate, chiar mai neîndoielnică decât a ei. Dacă v-ați despărți din nou, aș fi cât se poate de mulțumit; dar n-am intenția să vă stric socotelile sau să vă fac să vă certați. Deci, fii liniștit și nu mă bănui. De fapt, știi și singur dacă ți-am fost vreodată rival adevărat, chiar și atunci, când a fugit la mine. Uite, ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
aproape cu siguranță că n-o va găsi acasă. „Negreșit că a plecat la Pavlovsk, altfel Kolea ar fi lăsat ceva la «Balanța», după cum ne-a fost înțelegerea.“ Deci, dacă se ducea acum, n-o făcea câtuși de puțin cu intenția de a o vedea. O altă curiozitate sumbră, chinuitoare îl tenta. Îi trecuse prin cap o altă idee, nouă, subită... Însă pentru el era prea de-ajuns că s-a pornit și că știa unde se duce: peste câteva clipe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
oaspeții veniți la prinț se limpeziră încetul cu încetul. Prințul, desigur, era în măsură să aprecieze și apreciase la superlativ îngrijorarea generălesei și a fiicelor ei și, firește, le spuse sincer că și el, tot astăzi, înainte de venirea lor, avusese intenția să treacă pe la ele neținând cont nici de boala lui, nici de ora târzie. Lizaveta Prokofievna, privindu-i musafirii, îi răspunse că asta o poate face și acum. Ptițân, un om politicos și extrem de sociabil, se ridică foarte curând și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
pe prinț. Lizaveta Prokofievna, firește, nu pricepu și nu remarcă nici substituirea literelor, nici aluzia. Generalul Ivan Feodorovici remarcă doar că se recitau niște versuri. Dintre ceilalți ascultători foarte mulți înțeleseră și fură surprinși și de îndrăzneala ieșirii, și de intenție, dar tăceau și încercau să se prefacă a nu fi observat nimic. Însă Evgheni Pavlovici (prințul era chiar gata să parieze) nu doar că își dăduse seama, dar se și străduia să se remarce faptul că a înțeles: zâmbea prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
e deja jignitor! mârâi boxerul, care și el, cine știe de ce, tresărise. Continua să-și răsucească mustățile, smucindu-și ușor umerii și torsul. — În primul rând, pentru dumneata eu nu sunt „stimate domn“ și, în al doilea rând, n-am intenția să vă dau vreo explicație, răspunse tăios Ivan Feodorovici, care era grozav de enervat; se ridică și, fără să spună o vorbă, se îndreptă spre capătul terasei și se opri pe treapta de sus a scării, cu spatele spre public

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
cer? Cu atât mai rău pentru cei vinovați, însă trebuie să ne intereseze în primul rând folosul societății. Iar în ceea ce privește unele inexactități, hiperbole, ca să zic așa, fiți de acord și că inițiativa e importantă în primul rând, adică scopul și intenția înainte de toate; e important exemplul benefic și abia mai pe urmă vom analiza cazurile particulare și, în sfârșit, e vorba de stil, ca să zic așa, de îndatorirea umoristică și, în sfârșit, toți scriu așa, fiți și dumneavoastră de acord! Ha-ha

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
care n-am primit de mult informații, deoarece s-a aflat pe drum și apoi trei zile a fost bolnav la Petersburg - chiar acum, de vreo oră, la prima noastră întrevedere, m-a anunțat că s-a dumirit asupra tuturor intențiilor lui Cebarov, că are dovezi și că Cebarov este tocmai ce bănuiam eu că este. Doar știu, domnilor, că mulți mă cred idiot, și Cebarov, aflând de reputația mea, că dau banii cu ușurință, și-a pus în gând să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
această discuție dificilă și jignitoare? Poate doriți să vă lăudați cu abilitatea pe care ați dovedit-o în investigații, să vă etalați față de noi și față de prinț în toată strălucirea dumneavoastră de anchetator, de detectiv? Sau veți fi având cumva intenția să-l scuzați și să-l absolviți de greșeală pe Burdovski în virtutea faptului că s-a amestecat neștiutor în această chestiune? Dar asta e o impertinență, stimate domn! Burdovski n-are nevoie de justificările și scuzele dumneavoastră, asta trebuie s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
prieten lângă tine; și eu, probabil, mi-am dorit un prieten... adăugă prințul, după un moment de tăcere. — Ești cumva îndrăgostit de ea? — N-nu... ca... ca unei surori i-am scris; am și semnat ca fratele ei. — Hm; cu intenție; înțeleg. — Mi-e foarte greu să vă răspund la întrebările astea, Lizaveta Prokofievna. — Știu că ți-e greu, dar pe mine nu mă privește deloc că ți-e greu. Ascultă, spune-mi adevărul ca în fața lui Dumnezeu: mă minți sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]