47,696 matches
-
la poziția Pământului în Sistemul Solar. Îi trebuie 25 000 de ani să ajungă la destinație (și tot atât să se primească un eventual răspuns). Motivul pentru care a fost ales a fost că, roiul având o densitate mare de stele, șansele de a găsi acolo o planetă extrasolară cu formă de viață inteligentă au fost considerate a fi mai mari. Trimiterea mesajului a constituit mai degrabă o demonstrație tehnologică, decât o încercare reală de a contacta o formă de viață
Messier 13 () [Corola-website/Science/311969_a_313298]
-
cer întunecat, fără turbulențe atmosferice, și în absența Lunii și a oricăror surse artificiale de lumină, se poate distinge cu ochiul liber. Cu un binoclu de 7x30 sau de 10x50, se obține o pată flu, dar șansele de a observa stele constitutive sunt slabe. Rezolvarea în stele începe cu telescoape mici (de exemplu: 114/900); cu un telescop având obiectivul cu diametrul de 200 mm, se pot observa, cu ușurință, zeci de stele diferite, cu magnitudinea de până la 14, iar roiul
Messier 13 () [Corola-website/Science/311969_a_313298]
-
în absența Lunii și a oricăror surse artificiale de lumină, se poate distinge cu ochiul liber. Cu un binoclu de 7x30 sau de 10x50, se obține o pată flu, dar șansele de a observa stele constitutive sunt slabe. Rezolvarea în stele începe cu telescoape mici (de exemplu: 114/900); cu un telescop având obiectivul cu diametrul de 200 mm, se pot observa, cu ușurință, zeci de stele diferite, cu magnitudinea de până la 14, iar roiul este rezolvat. Căutarea este foarte ușoară
Messier 13 () [Corola-website/Science/311969_a_313298]
-
o pată flu, dar șansele de a observa stele constitutive sunt slabe. Rezolvarea în stele începe cu telescoape mici (de exemplu: 114/900); cu un telescop având obiectivul cu diametrul de 200 mm, se pot observa, cu ușurință, zeci de stele diferite, cu magnitudinea de până la 14, iar roiul este rezolvat. Căutarea este foarte ușoară. Constelația Hercule formează un trapez: dacă se plasează cu latura mare în sus, roiul M13 se găsește pe partea dreaptă a trapezului, la circa o treime
Messier 13 () [Corola-website/Science/311969_a_313298]
-
observatorii aflați în emisfera sudică, obiectul se află mult mai jos pe bolta cerească, cu excepția zonelor apropiate de Ecuator. Cu toate acestea, acesta Messier 13 este vizibil din aproape toate zonele locuite de pe Pământ. Primul astronom care a rezolvat în stele obiectul M13 a fost William Herschel.
Messier 13 () [Corola-website/Science/311969_a_313298]
-
din două obiecte Messier: M42 (NGC1976) și M43 (NGC 1982). Această nebuloasă este unul dintre cele mai observate și fotografiate obiecte de pe cerul nocturn precum și unul dintre cele mai studiate obiecte cerești. Ea a dezvăluit astronomiei mult despre procesul formării stelelor și a sistemulor planetare aflate jurul lor, din nori de gaz și praf. Astronomii au observat în mod direct discuri protoplanetare, pitice brune, mișcări intense și violente de gaz precum și efectele ionizării fotonilor în jurul stelelor masive din nebuloasă. Nebuloasa face
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
astronomiei mult despre procesul formării stelelor și a sistemulor planetare aflate jurul lor, din nori de gaz și praf. Astronomii au observat în mod direct discuri protoplanetare, pitice brune, mișcări intense și violente de gaz precum și efectele ionizării fotonilor în jurul stelelor masive din nebuloasă. Nebuloasa face parte dintr-o nebuloasă și mai mare numită Norul molecular complex din Orion. Acesta se întinde pe tot volumul constelației Orion și include Bucla lui Barnard, Nebuloasa Cap de Cal, M 43, M 78 și
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
nebuloasă. Nebuloasa face parte dintr-o nebuloasă și mai mare numită Norul molecular complex din Orion. Acesta se întinde pe tot volumul constelației Orion și include Bucla lui Barnard, Nebuloasa Cap de Cal, M 43, M 78 și Nebuloasa Flacără. Stelele se formează pe tot cuprinsul nebuloasei Orion și formarea lor se observă, în special, în spectrul infraroșu. Nebuloasa este vizibilă cu ochiul liber chiar și din unele zone cu poluare luminoasă. Se vede ca și o „stea” de magnitudine mijlocie
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
tot cuprinsul nebuloasei Orion și formarea lor se observă, în special, în spectrul infraroșu. Nebuloasa este vizibilă cu ochiul liber chiar și din unele zone cu poluare luminoasă. Se vede ca și o „stea” de magnitudine mijlocie sub cele trei stele care formează Centura lui Orion. Stelele apar cețos, pentru un observator cu un aparat vizual normal (ochi) și ca o nebulozitate prin binocluri sau telescoape mici. Nebuloasa din Orion conține un roi deschis foarte tânăr, cunoscut sub numele de Trapezium
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
lor se observă, în special, în spectrul infraroșu. Nebuloasa este vizibilă cu ochiul liber chiar și din unele zone cu poluare luminoasă. Se vede ca și o „stea” de magnitudine mijlocie sub cele trei stele care formează Centura lui Orion. Stelele apar cețos, pentru un observator cu un aparat vizual normal (ochi) și ca o nebulozitate prin binocluri sau telescoape mici. Nebuloasa din Orion conține un roi deschis foarte tânăr, cunoscut sub numele de Trapezium, datorită asterismului celor patru stele primare
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
Orion. Stelele apar cețos, pentru un observator cu un aparat vizual normal (ochi) și ca o nebulozitate prin binocluri sau telescoape mici. Nebuloasa din Orion conține un roi deschis foarte tânăr, cunoscut sub numele de Trapezium, datorită asterismului celor patru stele primare. Două dintre acestea pot fi considerate ca facând parte ditr-un sistem binar iar în nopțiile cu vizibilitate astronomică mare, se văd ca un total de șase stele. Stelele din „Trapezium” sunt încă în formare, împreună cu multe alte stele, chiar
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
deschis foarte tânăr, cunoscut sub numele de Trapezium, datorită asterismului celor patru stele primare. Două dintre acestea pot fi considerate ca facând parte ditr-un sistem binar iar în nopțiile cu vizibilitate astronomică mare, se văd ca un total de șase stele. Stelele din „Trapezium” sunt încă în formare, împreună cu multe alte stele, chiar în anii de plină formare. Trapezium poate fi considerat un component al „Roiului nebulos Orion”, un grup format din încă de stele, cu un diametru total de . Cu
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
foarte tânăr, cunoscut sub numele de Trapezium, datorită asterismului celor patru stele primare. Două dintre acestea pot fi considerate ca facând parte ditr-un sistem binar iar în nopțiile cu vizibilitate astronomică mare, se văd ca un total de șase stele. Stelele din „Trapezium” sunt încă în formare, împreună cu multe alte stele, chiar în anii de plină formare. Trapezium poate fi considerat un component al „Roiului nebulos Orion”, un grup format din încă de stele, cu un diametru total de . Cu două milioane
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
patru stele primare. Două dintre acestea pot fi considerate ca facând parte ditr-un sistem binar iar în nopțiile cu vizibilitate astronomică mare, se văd ca un total de șase stele. Stelele din „Trapezium” sunt încă în formare, împreună cu multe alte stele, chiar în anii de plină formare. Trapezium poate fi considerat un component al „Roiului nebulos Orion”, un grup format din încă de stele, cu un diametru total de . Cu două milioane de ani în urmă, acest roi ar fi putut fi
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
văd ca un total de șase stele. Stelele din „Trapezium” sunt încă în formare, împreună cu multe alte stele, chiar în anii de plină formare. Trapezium poate fi considerat un component al „Roiului nebulos Orion”, un grup format din încă de stele, cu un diametru total de . Cu două milioane de ani în urmă, acest roi ar fi putut fi casa unor stele „migratoare” cum ar fi AE Aurigae, 53 Arietis sau Mu Columbae, care se îndepărtează de nebuloasă cu o viteză de peste
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
anii de plină formare. Trapezium poate fi considerat un component al „Roiului nebulos Orion”, un grup format din încă de stele, cu un diametru total de . Cu două milioane de ani în urmă, acest roi ar fi putut fi casa unor stele „migratoare” cum ar fi AE Aurigae, 53 Arietis sau Mu Columbae, care se îndepărtează de nebuloasă cu o viteză de peste . Observatorii au notat de mai mult timp o nuanță verzuie accentuată a nebuloasei, pe lângă zonele roșii și violet-albăstrii. Nuanța roșie
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
mult timp o nuanță verzuie accentuată a nebuloasei, pe lângă zonele roșii și violet-albăstrii. Nuanța roșie este foarte bine cunoscută și este cauzată de liniile de radiație H, specifice unei lungimi de undă de . Nuanța violet-albăstrie este specifică radiației reflectate de stelele masive ale clasei O aflate în miezul nebuloasei. Explicația nuanței de verde a fost o problemă greu de rezolvat pentru astronomii de la începutul secolului al XX-lea, întrucât niciuna dintre liniile spectrale descoperite până atunci nu se regăsea în acest
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
Orion poate fi văzută cu ochiul liber, cu toate acestea, mai mulți observatori astronomici nu au inclus-o în listele lor de obiecte cerești. Nici Ptolemeu, în cartea sa "Almageste", nici Abd Al-Rahman Al Sufi, în a lui „Carte a stelelor fixe”, nu au menționat această nebuloasă, deși au atașat cărților lor o listă cu obiecte non-stelare. Nici chiar Galileo Galilei, care a făcut observații astronomice ale constelației Orion între 1610 și 1617, nu a descoperit acest obiect. Acest fapt a
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
nebuloasă, deși au atașat cărților lor o listă cu obiecte non-stelare. Nici chiar Galileo Galilei, care a făcut observații astronomice ale constelației Orion între 1610 și 1617, nu a descoperit acest obiect. Acest fapt a iscat ipoteze care presupun că stelele au mai crescut în luminozitate între timp. Omul considerat ca fiind primul care a observat nebuloasa din Orion este francezul Nicolas-Claude Fabri de Peiresc, în 1610, după cum reiese din notițele lui Peirsec. Johann Baptist Cysat din Lucerna, un astronom iezuit
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
descoperită separat de mai mulți astronomi cunoscuți în anii următori, cum ar fi Christiaan Huygens în 1656 (schiță publicată în 1659). Charles Messier a fost primul care a notat nebuloasa, pe 4 martie 1769, la un loc cu cele trei stele din Trapezium (pe care le semnalase și Galilei în 1617, dar acesta nu a observat nebuloasa care le înconjura, probabil din cauza câmpului strâmt de viziune ale primelor telescoape). Charles Messier a publicat primul catalog al obiectelor depărtate în 1774, pregătit
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
folosit interferometrul la Marsilia pentru a efectua măsurători ale mișcărilor de rotație și ale mișcărilor neregulate. Campbell și Moore au confirmat aceste rezultate folosind un spectograf, demonstrând astfel prezența turbulențelor în interiorul nebuloasei. În 1931, Robert J. Trumpler a observat că stelele mai puțin strălucitoare de lângă Trapezium formează un roi. Tot el a denumit acest roi "„Trapezium”". Bazându-se pe magnitudinea stelelor și pe clasa lor spectrală, el a obținut o distanță aproximativă de , distanță de trei ori mai mare decât cea
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
confirmat aceste rezultate folosind un spectograf, demonstrând astfel prezența turbulențelor în interiorul nebuloasei. În 1931, Robert J. Trumpler a observat că stelele mai puțin strălucitoare de lângă Trapezium formează un roi. Tot el a denumit acest roi "„Trapezium”". Bazându-se pe magnitudinea stelelor și pe clasa lor spectrală, el a obținut o distanță aproximativă de , distanță de trei ori mai mare decât cea acceptată de comunitatea astronomică în prezent. În 1993, Telescopul spațial Hubble a observat pentru prima dată . De atunci, nebuloasa a
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
prezent. În 1993, Telescopul spațial Hubble a observat pentru prima dată . De atunci, nebuloasa a fost observată periodic de acest telescop. Imaginile obținute au fost utilizate pentru a crea un model tridimensional al nebuloasei. Discul protoplanetar a fost observat lângă stelele „nou-născute” din nebuloasă. Totodată a fost cercetat și efectul devastator al radiației ultravioletă emisă în exces de către stelele gigante. În 2005, „Camera pentru observații panoramice”, un instrument al telescopului spațial Hubble, a capturat cea mai detaliată imagine a nebuloasei de
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
de acest telescop. Imaginile obținute au fost utilizate pentru a crea un model tridimensional al nebuloasei. Discul protoplanetar a fost observat lângă stelele „nou-născute” din nebuloasă. Totodată a fost cercetat și efectul devastator al radiației ultravioletă emisă în exces de către stelele gigante. În 2005, „Camera pentru observații panoramice”, un instrument al telescopului spațial Hubble, a capturat cea mai detaliată imagine a nebuloasei de până acum. Imaginea a fost luată în timpul a 104 orbitări ale telescopului, capturând peste 3 000 de stele
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
stelele gigante. În 2005, „Camera pentru observații panoramice”, un instrument al telescopului spațial Hubble, a capturat cea mai detaliată imagine a nebuloasei de până acum. Imaginea a fost luată în timpul a 104 orbitări ale telescopului, capturând peste 3 000 de stele până la magnitudinea 23, inclusiv pitice brune care probabil alcătuiesc un sistem binar. Un an mai târziu, oamenii de știință care lucrau cu telescopul spațial au anunțat pentru prima oară masa unui sistem binar eliptic format din două pitice brune, 2MASS
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]