435,318 matches
-
sau frumusețea perenă în formulări memorabile, ca în cazul lui Lorca, de pildă, ci prin profunzimea și autenticitatea mărturisirii. S-a spus că este poetul cel mai "ontologic" al grupării, în permanentă criză, cel mai contradictoriu și convulsionat. Așa îl văzuse și Lorca, atunci când vorbise despre "înlănțuita agonie a iubirii", despre umbrele și mânia din versurile lui Cernuda. S-a mai subliniat erotismul complex ce impregnează poezia lui Cernuda, acea "libertate a iubirii" ca singură libertate importantă în existența lui țesută
Centenar Luis Cernuda by Andrei Ionescu () [Corola-website/Journalistic/14581_a_15906]
-
statului Israel a dus la explozia de terorism"! Absurdul e desăvîrșit. Nu despre "rolul Americii"era vorba în articolul meu, ci despre modul în care un documentarist - Michael Moore, într-un film despre fenomenul violenței la americani, Bowling for Columbine, văzut la Cannes - ignoră într-o voioșie nuanțele, în favoarea propriei demonstrații, și în stilul unui (de altfel, inventiv) cinema de propagandă. Sau de contrapropagandă. (De care, totuși, dați-i voie unui cronicar din Est să fie sătul!) Despre asta e vorba
Cum se înmulțesc bananele by Eugenia Vodă () [Corola-website/Journalistic/15076_a_16401]
-
stilul unui (de altfel, inventiv) cinema de propagandă. Sau de contrapropagandă. (De care, totuși, dați-i voie unui cronicar din Est să fie sătul!) Despre asta e vorba, și nu despre ceea ce concluzionează e-mail-ul transoceanic: "Ce magică poate părea America văzută printr-un ochean estic!"Mă simt obligată să declar că, prin ocheanul meu estic, America nu apare deloc magică (e, poate, o chestiune de gust). Ceea ce nu înseamnă că poți fi de acord cu toate exagerările lui Michael Moore. De
Cum se înmulțesc bananele by Eugenia Vodă () [Corola-website/Journalistic/15076_a_16401]
-
după care și-a ordonat scriitura a fost principiul surprizei ("am încercat, mereu, ca scenariul să mă surprindă și pe mine însumi"), urmat de principiul plăcerii ("am vrut să fac un film pe care cei din generația mea să-l vadă cu plăcere"). Cristian Mungiu are darul de a povesti spumos, cu tonus și cu o luciditate neumbrită de încrîncenare. Ironia e jovială, bucuria jocului și pofta de a fi inteligent distilează totul. Am văzut filmul o singură dată, în supraaglomerația
Cum se înmulțesc bananele by Eugenia Vodă () [Corola-website/Journalistic/15076_a_16401]
-
cei din generația mea să-l vadă cu plăcere"). Cristian Mungiu are darul de a povesti spumos, cu tonus și cu o luciditate neumbrită de încrîncenare. Ironia e jovială, bucuria jocului și pofta de a fi inteligent distilează totul. Am văzut filmul o singură dată, în supraaglomerația de imagini în care te prinde Cannes-ul, și de care memoria privitorului se apără cum poate, aruncînd peste bord, rapid, tot ce "nu merită". E un veritabil test să vezi ce ți-a
Cum se înmulțesc bananele by Eugenia Vodă () [Corola-website/Journalistic/15076_a_16401]
-
distilează totul. Am văzut filmul o singură dată, în supraaglomerația de imagini în care te prinde Cannes-ul, și de care memoria privitorului se apără cum poate, aruncînd peste bord, rapid, tot ce "nu merită". E un veritabil test să vezi ce ți-a mai rămas în memorie, concret, după un timp, dincolo de diagnosticul abstract. Diagnosticul, în cazul Occidentului, ar include simțul replicii, dialogul spiritual, construcția sofisticată (aceeași poveste e reluată de trei ori, cu virtuozitate regizorală, din trei unghiuri diferite
Cum se înmulțesc bananele by Eugenia Vodă () [Corola-website/Journalistic/15076_a_16401]
-
sprințar, care "ne-a luminat copilăria": Noi în anul 2000! Auzit acum, pliat acestei lumi, cîntecelul e ca o strîngere de inimă, într-o comedie robustă care, printre rînduri, degajă o stranie melancolie... Într-un montaj al memoriei subiective, o vezi pe Tora Vasilescu indicîndu-i unui italian, cu distincție, adresa ("Răcăciuni"), vezi o statuie a lui Venus cu un ceas în burtă, zeița unei lumi de un kitsch monumental, îți amintești de femeia gonflabilă neagră, care fusese albă, pe vremea cînd
Cum se înmulțesc bananele by Eugenia Vodă () [Corola-website/Journalistic/15076_a_16401]
-
acum, pliat acestei lumi, cîntecelul e ca o strîngere de inimă, într-o comedie robustă care, printre rînduri, degajă o stranie melancolie... Într-un montaj al memoriei subiective, o vezi pe Tora Vasilescu indicîndu-i unui italian, cu distincție, adresa ("Răcăciuni"), vezi o statuie a lui Venus cu un ceas în burtă, zeița unei lumi de un kitsch monumental, îți amintești de femeia gonflabilă neagră, care fusese albă, pe vremea cînd i-a servit, pe Dunăre, drept vehicul salvator unui fugar (subiect
Cum se înmulțesc bananele by Eugenia Vodă () [Corola-website/Journalistic/15076_a_16401]
-
kitsch monumental, îți amintești de femeia gonflabilă neagră, care fusese albă, pe vremea cînd i-a servit, pe Dunăre, drept vehicul salvator unui fugar (subiect de reportaj post-revoluționar în revista Poliției, la rubrica " Despre viață, cu cărțile pe față"), îl vezi pe Dorel Vișan întrebîndu-și musafirul de culoare: "Voi cum înmulțiți bananele?"(la care omul, încurcat, răspunde că habar n-are). E o temă de gîndire, pe care filmul o lasă în suspensie: chiar, cum s-or fi înmulțind bananele, de vreme ce
Cum se înmulțesc bananele by Eugenia Vodă () [Corola-website/Journalistic/15076_a_16401]
-
situat întotdeauna între artistic și politic. Călătorind mereu între două lumi, de la Moscova pînă la Paris (de fapt eu locuiesc la Chișinău, dar mi-am făcut studiile la Moscova și vin foarte des la Paris) unde am planuri de lucru, văd cît de tragice sînt realitățile din Republica Moldova, din Basarabia. Văd cum e lumea și cum sîntem noi. Mirella Nedelcu-Patureau: Forța spectacolului rezidă din caracterul autentic al situațiilor, al personajelor. Cum ați integrat această dimensiune? M.F.: Cum spuneam, realitatea mă tulbură
Cu Mihai Fusu, după spectacol by Mirella Ne () [Corola-website/Journalistic/14526_a_15851]
-
lumi, de la Moscova pînă la Paris (de fapt eu locuiesc la Chișinău, dar mi-am făcut studiile la Moscova și vin foarte des la Paris) unde am planuri de lucru, văd cît de tragice sînt realitățile din Republica Moldova, din Basarabia. Văd cum e lumea și cum sîntem noi. Mirella Nedelcu-Patureau: Forța spectacolului rezidă din caracterul autentic al situațiilor, al personajelor. Cum ați integrat această dimensiune? M.F.: Cum spuneam, realitatea mă tulbură pînă la șoc. în urmă cu un an și ceva
Cu Mihai Fusu, după spectacol by Mirella Ne () [Corola-website/Journalistic/14526_a_15851]
-
Cum spuneam, realitatea mă tulbură pînă la șoc. în urmă cu un an și ceva m-am întîlnit cu niște elvețieni, Aude Possel și Serge Oumow, ei mi-au deschis ochii asupra traficului uman de la noi. Pentru că, de fapt, noi vedem haosul, deruta societății, violența, dar nu-i percepem clar mecanismele. Aș zice chiar că există o proastă tradiție de a considera că aceste femei sînt vinovate, și atunci ele sînt ostracizate și există un fel de sentiment general de jubilație
Cu Mihai Fusu, după spectacol by Mirella Ne () [Corola-website/Journalistic/14526_a_15851]
-
că există o proastă tradiție de a considera că aceste femei sînt vinovate, și atunci ele sînt ostracizate și există un fel de sentiment general de jubilație cînd se aude că cineva a sfîrșit-o prost. M.N.-P.: în spectacol se vede cum este refuzată mărturia lor, propria lor familie nu vrea nici să le audă, nici să le asculte. M.F.: Așa reacționează în general opinia publică, pînă la un punct și eu aveam aceeași reacție. Am fost însă zguduit după ce am
Cu Mihai Fusu, după spectacol by Mirella Ne () [Corola-website/Journalistic/14526_a_15851]
-
-P.: Un detaliu tehnic: ați jucat mult acest spectacol în străinătate și ați folosit un ecran cu traducerea textului. Acest ecran poate funcționa și pentru publicul care știe românește, pentru că reprezintă elementul documentar. M.F.: Este o sugestie extraordinară. Cînd am văzut prima dată ecranul în spectacolul nostru de la Lans, unde am jucat înainte de Paris, am găsit că "face" bine. Dar nu m-am gîndit mai departe. Și dacă îmi spuneți lucrul acesta, mă bucur foarte mult. Am văzut și eu că
Cu Mihai Fusu, după spectacol by Mirella Ne () [Corola-website/Journalistic/14526_a_15851]
-
extraordinară. Cînd am văzut prima dată ecranul în spectacolul nostru de la Lans, unde am jucat înainte de Paris, am găsit că "face" bine. Dar nu m-am gîndit mai departe. Și dacă îmi spuneți lucrul acesta, mă bucur foarte mult. Am văzut și eu că ecranul s-a integrat perfect. Vizual, el stabilește o formă de echilibru, în înălțimea scenei, față de pata albă a zăpezii, care acoperă jos, în final, platoul. Ideea este excelentă. M.N.-P.: Culoarea traduce o anume emoție în
Cu Mihai Fusu, după spectacol by Mirella Ne () [Corola-website/Journalistic/14526_a_15851]
-
a șaptea kafana a fost pentru ea kafanaua tragică unde era cît pe ce să moară. Și în momentul cînd am ajuns să caut un titlu, mi-am zis că acest cuvînt, "Kafana" este un cuvînt destul de sugestiv, parcă-l vezi, parcă-l cunoști și în același timp este enigmatic. L-am scris în plus cu litera K, o literă străină limbii române, cu ceva amenințător, pentru că vine din alfabetul rus sau german, popoare cu care am fost adesea în război
Cu Mihai Fusu, după spectacol by Mirella Ne () [Corola-website/Journalistic/14526_a_15851]
-
dar teatrul reprezintă el însuși o provocare; dacă nu provoacă oamenii, teatrul moare. În S.U.A. se obișnuiește ca teatrul să fie mort, să nu te deranjeze, pleci din sala de spectacol și în următoarele 5 minute ai uitat ce ai văzut. Acest gen de teatru creează gustul publicului, gust care se moștenește de la o generație la alta și asta dăunează enorm. L. R.: Cum se învață teatru în America? Y. K.: Este o mare diferență între modul în care se predă
Privesc Unchiul Vanea ca să nu uit ce înseamnă teatrul de calitate - interviu cu regizorul Yuri Kordonsky by Luminița Voina-Răuț () [Corola-website/Journalistic/14606_a_15931]
-
pe o uliță foarte circulată a istoriei, unde limuzinele boșilor de atunci își răneau cauciucurile cînd treceau prin glod. Unii ștabi s-au gîndit să lărgească ulița ori s-o transforme în autostradă, alții au rămas mască la frumusețea peisajului văzut din spatele geamurilor fumurii, iar ultimii, pur și simplu, au avut diverse treburi pe acolo fiindcă era mai scurt decît prin altă parte. Toate aceste zvîrcoliri au durat vre-o mie și ceva de ani dacă luăm ca punct de reper
Poporul Bundy by Cornel George Popa () [Corola-website/Journalistic/14602_a_15927]
-
în 1904, la Dijon este ales primar un socialist care, înlocuind șaptesprezece nume de sfinți date străzilor orașului, îl pune pe al lui Zola în locul lui Saint Jean. Mai mult: pe zidul bisericii Saint Jean aplică o plăcuță care se vede și azi: Place E. Zola, grand écrivain aux idées matérialistes. Să mai traduc? În 1920, piața cu pricina e rebotezată Bossuet. Casa natală a marelui orator religios se află, ca din întîmplare, în piața cu pricina. Materialistul Zola îl alungase
Actualitatea by Cronicar () [Corola-website/Journalistic/14639_a_15964]
-
de multă vreme. Paul Cornea: Poșta electronică e evident un mijloc extrem de performant de a trimite rapid mesaje. Dar asta nu înseamnă încă dialog. Pentru a comunica efectiv, în plenitudinea sensului, e necesară intimitatea fizică a interlocutorilor. Trebuie să-ți văd sclipirea ochilor când spui un anumit lucru, ca să te înțeleg, și trebuie să-mi urmărești mimica și să-mi auzi inflexiunile vocii, ca să-mi decodifici exact mesajul. De fapt, ca să nu păstrăm secrete față de cititori, e bine să le spunem
Paul Cornea by George Arion () [Corola-website/Journalistic/14042_a_15367]
-
adeziunea mea am învestit multe speranțe și o mare iluzie, desprinderea nu s-a produs nici repede, nici ușor. O bună bucată de vreme am trăit într-o stare de imunitate somnambulică față de orice fapt ori argument potrivnic. Ascultam și vedeam doar ceea ce știam a priori că trebuie auzit ori văzut. Totuși, de la un moment dat înainte, divorțul dintre propagandă și realitate a devenit atât de evident încât îndărătnicia mea de iluminat a început să se erodeze. Îndoielile mă asaltau. În
Paul Cornea by George Arion () [Corola-website/Journalistic/14042_a_15367]
-
nu mă înșeală, de prof. G. Dem. Loghin, un seminar al tinerilor regizori la Sinaia, în scopul dezbaterii noilor modalități de punere în scenă. De dimineață, o zi banală ca oricare alta, am trecut pe la minister, cu gând s-o văd pe Constanța Crăciun. Nu venise încă, am intrat atunci la Ion Pas, ministrul adjunct și șeful meu direct. Am stat de vorbă câteva minute, m-a sfătuit, cum o făcea totdeauna "să nu sar peste cal" și mi-a urat
Paul Cornea by George Arion () [Corola-website/Journalistic/14042_a_15367]
-
au asigurat pe ministru că așa ceva nu este posibil, deoarece ei veghează vigilent și stăpânesc situația, în ciuda "micilor dificultăți" provocate de exodul masiv al populației prin ambasadele Germaniei Federale din țările socialiste. Cât de bine stăpânea Securitatea situația s-a văzut în luna octombrie când s-a prăbușit regimul Honecker. Oameni cu mentalitate comunistă nu pot judeca faptele în sine, ci se mulțumesc cu stereotipuri și lozinci. La 22 iunie 1989 la plenara Comitetului Central al partidului comuniștilor germani când Honecker
Lecția istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-website/Journalistic/14668_a_15993]
-
dulce este un aliment prin excelență erotic, prin autoritatea principiului analogic și un exemplu grăitor în acest sens dă S.Fl. Marian: "Precum turta asta-i dulce și o mănâncă toată lumea cu drag, așa și eu să fiu dulce și văzută la cine mă vede, cu cine vorbesc, unde șed și lucrez!" (Sărbătorile la români, I, București, Editura Fundației Culturale Române, p. 277). Vorbind despre chimia alimentară a textului caragialian, trebuie să observăm o răsturnare tipică a ritualului creștin: postul (pe
Un sabat balcanic by Marina Cap-Bun () [Corola-website/Journalistic/14573_a_15898]
-
prin excelență erotic, prin autoritatea principiului analogic și un exemplu grăitor în acest sens dă S.Fl. Marian: "Precum turta asta-i dulce și o mănâncă toată lumea cu drag, așa și eu să fiu dulce și văzută la cine mă vede, cu cine vorbesc, unde șed și lucrez!" (Sărbătorile la români, I, București, Editura Fundației Culturale Române, p. 277). Vorbind despre chimia alimentară a textului caragialian, trebuie să observăm o răsturnare tipică a ritualului creștin: postul (pe care covrigul înmuiat în
Un sabat balcanic by Marina Cap-Bun () [Corola-website/Journalistic/14573_a_15898]