435,318 matches
-
-l credem. TEZEU: Nu e Lună-nouă în creștere, e plină și de aceea nu i se văd coarnele pe discul lunar. FLAMÂNDU: (în rolul Clar de Lună) Acest fanar e Luna, cea cu coarne... Iar eu sunt omul ce se vede-n Lună... TEZEU: Asta e cea mai mare greșeală dintre toate. Omul ar trebui să stea înăuntrul felinarului. Cum altfel s-ar putea el numi omul din Lună. (...) FLAMÂNDU: Atât vreau să vă spun domniilor-voastre că felinarul este Luna, că
William Shakespeare - Vis de noapte-n miezul verii - Actul V, scena 1 (fragmente) () [Corola-website/Journalistic/5123_a_6448]
-
jos și fuge afară.(...) MOSOR: (ca Pyram) O, lună, raza ta de soare-i faină. Îți mulțumesc pentru lumina bună Prin ea, îndată, voi zări în taină Chipul iubitei și ce vrea să-mi spună. Dar stai! Vai, vai! Ce văd? E bai! Ce nenorocire mare! Ochii văd acum Ce este în drum! Crudă întâmplare! Vălul delicat De sânge-i pătat? Furii din infern veniți! Parce v-arătați Firul să-mi tăiați... Retezați, zdrobiți, striviți! TEZEU: Acest zbucium, și moartea unei
William Shakespeare - Vis de noapte-n miezul verii - Actul V, scena 1 (fragmente) () [Corola-website/Journalistic/5123_a_6448]
-
O, lună, raza ta de soare-i faină. Îți mulțumesc pentru lumina bună Prin ea, îndată, voi zări în taină Chipul iubitei și ce vrea să-mi spună. Dar stai! Vai, vai! Ce văd? E bai! Ce nenorocire mare! Ochii văd acum Ce este în drum! Crudă întâmplare! Vălul delicat De sânge-i pătat? Furii din infern veniți! Parce v-arătați Firul să-mi tăiați... Retezați, zdrobiți, striviți! TEZEU: Acest zbucium, și moartea unei ființe dragi pot să cutremure sufletul oricărui
William Shakespeare - Vis de noapte-n miezul verii - Actul V, scena 1 (fragmente) () [Corola-website/Journalistic/5123_a_6448]
-
thy stones” și s-a sugerat că ar fi o aluzie licențioasă pe care personajul o face involuntar, „stones” însemnând la figurat și „testicule”. 4 Lemandru - Mosor vrea să se refere la Leandru care a traversat marea înot ca să-și vadă iubita, pe Hero. 5 Elena - Fluieraș greșește la rândul lui, confundând-o pe Hero a lui Leandru cu Elena din Troia. 6 Hidrocefal - Mosor vrea să vorbească de Cephalus și Procris, simboluri ale fidelității conjugale. Cephalus, răpit de Aurora, a
William Shakespeare - Vis de noapte-n miezul verii - Actul V, scena 1 (fragmente) () [Corola-website/Journalistic/5123_a_6448]
-
alegeți și voi cel puțin un vers din cartea mea Toamnă clasică, publicată când aveam 75 de ani. Iar dacă nu-l găsiți, aș fi bucuros să parcurgeți de la un capăt la altul „Poeții greci”, în care am încercat să văd chipul vostru, al tuturor, într-o oglindă cu o mie de chipuri: Poeții greci Poeții greci te duc foarte departe, dincolo de munții supuși Olimpului, din marmoră-și taie superba lor carte scrisă cu sângele negru al timpului. Te duc pe sub
Din nou despre poeții greci by Ion Brad () [Corola-website/Journalistic/4846_a_6171]
-
Sorin Lavric Obișnuit a vedea în lucruri sensuri și coerențe, intelectualul este în genere o ființă fără apetit pentru obscurități. Crescut în credința că totul poate fi înțeles, iritarea cea mai vie i-o provoacă fenomenele mistice, și de aceea, cînd întîlnește o problemă „misterioasă
Hristoși în serie by Sorin Lavric () [Corola-website/Journalistic/6271_a_7596]
-
și nimicitoare, ce au închis toate canalele libertăților cu zece lacăte nord-coreene. Și din nou revenea «limba de lemn», dar într-o altă ediție. Însă gândul, gândul liber, își luase de-acum zborul... Acum, în anul de grație 2014, mă văd în situația favorizată de soartă de a fi lucrat ori colaborat de-a lungul deceniilor VI, VII și VIII ale secolului trecut cu ION BĂIEȘU, FĂNUȘ NEAGU, ION HOBANA, ȘTEFAN ANDREI, ALEXANDRU MIRODAN, RADU COSAȘU, EUGEN MANDRIC, PETRE GHELMEZ, VARTAN
„Limba de lemn” într-o emisiune… () [Corola-website/Journalistic/296509_a_297838]
-
au numit, în sfârșit, doctor honoris causa în Creta, în mijlocul strălucitor al labirintului. Ariadna era și ea de față. A simțit asta Ca și faptul că n-o să poată rămâne treaz prea mult timp. I-ar fi plăcut să-i vadă ochii. Undeva în stânga tropăia deja și monstrul. Ce culoare or fi având ochii ei? Albastru ca porțelanul? A luat-o la dreapta. Cădeau bulgării de pământ în groapa funerară a mitului nostru. Firul s-a rupt. Nu-l mai putea
Poezie maghiară contemporană () [Corola-website/Journalistic/5644_a_6969]
-
din matricea paradisiacă de care ea aparține în principal că degustător gurmand și gurmet (în același timp) al lumii în explozia să estetică. Grădină, arborii, florile laolaltă devin, din principiu, un act de creație. Grădină depinde de artă de a vedea și, în același timp, grădină dezvolta și nuanțează artă de a vedea. Grădinăritul este o învățătură nobilă, elevata, iar cel inițiat într-o asemenea învățătură este estetul. Ceea ce o preocupă obsesiv pe Șei Shōnagon este să inventarieze și să clasifice
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu () [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
și gurmet (în același timp) al lumii în explozia să estetică. Grădină, arborii, florile laolaltă devin, din principiu, un act de creație. Grădină depinde de artă de a vedea și, în același timp, grădină dezvolta și nuanțează artă de a vedea. Grădinăritul este o învățătură nobilă, elevata, iar cel inițiat într-o asemenea învățătură este estetul. Ceea ce o preocupă obsesiv pe Șei Shōnagon este să inventarieze și să clasifice fărâmele de paradis vizualizat, croind mai apoi o tapiserie impresionantă: anotimpurile, arborii
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu () [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
unul dintre atuurile cele mai constante ale prozei lui Groșan: excelența pe spații reduse. Diplomația cinică cu care toată critica a așteptat ani și ani apariția romanului Un om din Est aici își are originea. De fapt, nimeni nu-l vedea pe autor în stare să definitiveze un proiect de o asemenea amploare. Nici măcar el însuși, de vreme ce pune în gura aceluiași personaj cu veleități literare astfel de declarații: „Da, coerența și desăvârșita, captivanta curgere a unui text - își dădea și el
Un roman din lest by Cosmin Ciotloș () [Corola-website/Journalistic/6368_a_7693]
-
că o bucată, o scenă, o schiță nu «ieșeau» (aici verbul «a ieși» nu avea sensul de «a reuși», ci de a țâșni, de a se întrupa în real) decât dacă erau scrise bine. Avea atâta simț critic încât să vadă dacă o pagină sau mai multe capătă acea pregnanță și provoacă acea emoție fină pe care o dă numai valoarea și se temea să compună mari «tablouri» epice, incontrolabile de fapt; se mulțumea cu mici crochiuri, cu desene narative rapide
Un roman din lest by Cosmin Ciotloș () [Corola-website/Journalistic/6368_a_7693]
-
o ajung, reflectă - în gravura lor perfectă - stele, ziua de poveste. Parte de Levant îmi este pentru-a tihnelor sorocuri; pentru veselele jocuri are pat adânc, anume. Tot ce e frumos în lume luându-ți ochii și chemându-i poți vedea că-n ea, le rându-i spre-acel mare, unic lucru. 2) Eu nu știu mai dulce lucru ca ascunsa-mi încăpere, s-o tot văd e o plăcere goală ca o pușcărie. Și puținul ei doar mie îmi e bun
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]
-
adânc, anume. Tot ce e frumos în lume luându-ți ochii și chemându-i poți vedea că-n ea, le rându-i spre-acel mare, unic lucru. 2) Eu nu știu mai dulce lucru ca ascunsa-mi încăpere, s-o tot văd e o plăcere goală ca o pușcărie. Și puținul ei doar mie îmi e bun, ființei mele. Ale vieții zvonuri grele îmi sosesc, dar de departe. Tot ce-n lume-i vană parte, rău la mers și la schimbare, loc
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]
-
strop de-amar se-ndură e ca pofta să-mi continui. Sfâșiere nu-i, de chinu-i ce exalți, ce-mi dă de veste mai iubit ce lucru-mi este decât singurul al meu? Dar în lume nu doar greu doliu văd și jale mare, ci cum mușcă fiecare caldul, rodul de iubire. 2) O mai oarbă de iubire nu știu, ca iubirea vieții. Ocolindu-mă pereții în odaia mea de pustnic; un delir fugos și unic noaptea sufletu-mi purtându-l
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]
-
de ce încerc un jind printre voi, după-un alt lucru? 1) Eu nu știu mai dulce lucru ca prezentul. Altădată sta dorința să m-abată, vagă, azi n-o mai ascult. Binele, nimic mai mult, cât mi-e dat. Să văd îmi place mândre forme și în pace să le am mă ispitește. Ce-i frumos m-ademenește, grația cătușe-mi pune: și nu sufăr chin anume alt, decât a lor absență. Blânda mea adolescență, vane visuri nu-mi mai sameni
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]
-
decât a lor absență. Blânda mea adolescență, vane visuri nu-mi mai sameni. Om să fii între alți oameni, nu cunosc mai dulce lucru. 2) Eu nu știu mai dulce lucru, mai amar, lipsind, nu știu. În prezentul abia viu văd cât altul nicicând vede. Mari comori, în cari nu crede nimeni, îmi surâd în gând. Lumea - cimitir la rând fără ele îmi devine. Stinsă-i bucuria-n mine ce-ar putea să te exalte, sănătos. Prea scunde-s, nalte, visele
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]
-
Blânda mea adolescență, vane visuri nu-mi mai sameni. Om să fii între alți oameni, nu cunosc mai dulce lucru. 2) Eu nu știu mai dulce lucru, mai amar, lipsind, nu știu. În prezentul abia viu văd cât altul nicicând vede. Mari comori, în cari nu crede nimeni, îmi surâd în gând. Lumea - cimitir la rând fără ele îmi devine. Stinsă-i bucuria-n mine ce-ar putea să te exalte, sănătos. Prea scunde-s, nalte, visele ce le păzesc? Ah
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]
-
în voi să mă preschimb, doar un ceas; dar pot la timp reveni la vechea-mi stare? Aș mai fi apoi în stare să mă-mpodobesc doar mie? Desfătarea, cine știe de-o mai ai, în zbor pierdută? Eu ce văd și nu-s văzută, dacă aș putea să-ndur dintele dorinței dur, mai mult poate-aici aș sta. Poate unu'-ar asculta pe-a mea gură vorbe vane: om să fii între alți oameni pare-mi un prea dulce lucru
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]
-
nu fug, nu urăsc ce-ți place, gândurile-mi, cum se face? printre-a voastre rătăcesc. La credința ce-mi vădesc, tu-n plăceri și tu-n durere, inima-mi vrea să ofere multe, de-ar fi muritoare! Să vă văd mi-e desfătare, și mi-e drag să v-aud iar. Pentru voi încerc un dar rar, virtuți de diamant; el înmiește delirant, în roș, galben, în albastru raza din al zilei astru, și nu știu mai dulce lucru. 1
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]
-
te-aud, glas curat. Dar de nu poți vătămat să fii, ruga-mi împlinește. Ochiul meu nu te zărește, te aud: ești oare-o fată? de-i așa, din legănată boare, când te chem - coboară! Dor mi-e să te văd, amară ziua mi-e, e negru chipu-i. și frumoasă mi te-nchipui cum auzul nu te fură. O, te-aș săruta pe gură, duioșie ce-o ignori. Două patimi să măsori, eu nu știu mai dulce lucru. 2) Eu
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]
-
glasu-ți iau aminte. De-unde vii și spre ce ținte te îndrepți mi-e întrebarea. Nu te leg cu-mbrățișarea de-un muritor, foc deplin, mai rămâi încă puțin cu noi, între lut și cer. Oare-n van să te văd cer? Nu ai trup, înfățișare; numai un surâs ești oare? Hai, vorbește, spune încă! 3) Spune, bunule, tu încă, dacă să m-auzi te frângi. Oare-n visele-ți adânci n-ai ajuns nicicând la mine? Aurora-n cer când
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]
-
despre muzicieni, era dezamăgitoare. Vorbesc la trecut, fiindcă era o veritabilă tradiție ca filmele consacrate muzicii, interpreților și compozitorilor să apară mult prea simpliste, improprii, inadecvate per detaliu, tembele chiar. De altminteri, și pentru reprezentanții altor arte era dezamăgitor să vadă în filme de gen tot felul de caricaturizări și fantezii goale cu privire la diversele procese de inspirație, concepere, executare, eventual performare sau studiere (pragmatică ori teoretică). Dar toate acestea „au ținut” până în ultima vreme, chiar până-n ultimul deceniu, când
A Late Quartet/ Un Ultim concert by Marin MARIAN [Corola-website/Journalistic/83461_a_84786]
-
filmate, ori cel puțin îi fundamentează, adâncește, susține și potențează tot spiritul. Titlul românesc subliniază doar stratul extrinsec, povestea „vulgară”, omenescul banal/comun al acțiunii, și anume faptul că Cvartetul „The Fugue”, a cărui climax, destrămare, ceartă și reînviere o vedem preț de aproape două ceasuri, își pregătește o ultimă reprezentație. Dar, insist, atributul „a late” (din titlu), nu înseamnă ultimul (concert), ci cea din urmă lucrare muzicală. Ba mai mult: nu ultima reprezentație a unei formații de muzicieni, ci acel
A Late Quartet/ Un Ultim concert by Marin MARIAN [Corola-website/Journalistic/83461_a_84786]
-
dramoleta omenească (a membrilor-instrumentiști care compun ansamblul cvartetului). Cvartetul muzical, prin chiar conținutul muzical, este acela care depășește, valorifică, asigură o dimensiune transcendentă cvartetului ca agregare umană. Se simte, acum, că iraționalul story muzical este superior aceluia al biografiilor umane văzute deja, iată de ce sublimul chiar cotropește acum psihomentalul privitorilor. Membri fictivului cvartet The Fugue (Christopher Walken, Philip Seymour Hoffman, Catherine Ann Keener și Mark Ivanir, aici: celist, viorist II, violistă, viorist I), sunt actori de mare carieră. Dar este evident
A Late Quartet/ Un Ultim concert by Marin MARIAN [Corola-website/Journalistic/83461_a_84786]