44,964 matches
-
Est) nu au fost supuși acțiunii decretelor dure ale Rusiei îndreptate împotriva evreilor. Către anul 1835, când Basarabia începea treptat să-și piardă autonomia și acțiunile de rusificare se înmulțeau, legile rusești antievreiești au început să se aplice și asupra evreilor basarabeni. În anii 1869, 1879 și 1891 au fost emise decrete care prevedeau exilarea evreilor din diferite orașe. În timpul administrării Basarabiei de către Imperiul Rus, au fost organizate două pogromuri antievreiești. Un prim pogrom a avut loc în 6-7 aprilie 1903
Istoria evreilor din Republica Moldova () [Corola-website/Science/327718_a_329047]
-
1835, când Basarabia începea treptat să-și piardă autonomia și acțiunile de rusificare se înmulțeau, legile rusești antievreiești au început să se aplice și asupra evreilor basarabeni. În anii 1869, 1879 și 1891 au fost emise decrete care prevedeau exilarea evreilor din diferite orașe. În timpul administrării Basarabiei de către Imperiul Rus, au fost organizate două pogromuri antievreiești. Un prim pogrom a avut loc în 6-7 aprilie 1903 (în perioada sărbătorii de Paște); au fost asasinați atunci 49 de evrei, circa 500 au
Istoria evreilor din Republica Moldova () [Corola-website/Science/327718_a_329047]
-
care prevedeau exilarea evreilor din diferite orașe. În timpul administrării Basarabiei de către Imperiul Rus, au fost organizate două pogromuri antievreiești. Un prim pogrom a avut loc în 6-7 aprilie 1903 (în perioada sărbătorii de Paște); au fost asasinați atunci 49 de evrei, circa 500 au fost răniți, sute de case și prăvălii evreiești au fost distruse parțial sau în întregime, iar circa 2.000 de familii evreiești au rămas fără adăpost. În perioada 19 - 20 octombrie 1905 a avut loc un al
Istoria evreilor din Republica Moldova () [Corola-website/Science/327718_a_329047]
-
evreiești au fost distruse parțial sau în întregime, iar circa 2.000 de familii evreiești au rămas fără adăpost. În perioada 19 - 20 octombrie 1905 a avut loc un al doilea pogrom al comunității evreiești din Chișinău, fiind asasinați 19 evrei și răniți alți 56. De această dată, câțiva evrei au organizat detașamente de autoapărare pentru a-și apăra comunitatea. Renumita poezie "Ве-Ir ha-Haregah" (În orașul masacrului) a lui Haim Nahman Bialik a fost scrisă după cel de-al doilea masacru
Istoria evreilor din Republica Moldova () [Corola-website/Science/327718_a_329047]
-
circa 2.000 de familii evreiești au rămas fără adăpost. În perioada 19 - 20 octombrie 1905 a avut loc un al doilea pogrom al comunității evreiești din Chișinău, fiind asasinați 19 evrei și răniți alți 56. De această dată, câțiva evrei au organizat detașamente de autoapărare pentru a-și apăra comunitatea. Renumita poezie "Ве-Ir ha-Haregah" (În orașul masacrului) a lui Haim Nahman Bialik a fost scrisă după cel de-al doilea masacru al comunității evreiești din Chișinău. În general, pogromurile din
Istoria evreilor din Republica Moldova () [Corola-website/Science/327718_a_329047]
-
orașul masacrului) a lui Haim Nahman Bialik a fost scrisă după cel de-al doilea masacru al comunității evreiești din Chișinău. În general, pogromurile din 1903 și 1905 au influențat puternic numărul membrilor comunității evreiești din Basarabia, deoarece mii de evrei au emigrat în Statele Unite ale Americii. Între 1918 și 1940, după Marea Unire, România a administrat teritoriul Basarabiei. În această perioadă evreilor le-a fost permis să-și deschidă școli medii și primare, cu instruirea în limbile ebraică și idiș
Istoria evreilor din Republica Moldova () [Corola-website/Science/327718_a_329047]
-
general, pogromurile din 1903 și 1905 au influențat puternic numărul membrilor comunității evreiești din Basarabia, deoarece mii de evrei au emigrat în Statele Unite ale Americii. Între 1918 și 1940, după Marea Unire, România a administrat teritoriul Basarabiei. În această perioadă evreilor le-a fost permis să-și deschidă școli medii și primare, cu instruirea în limbile ebraică și idiș. Astfel, în 1922, funcționau în Basarabia circa 140 de școli evreiești. În această perioadă existau, de asemenea, 13 spitale evreiești și aziluri
Istoria evreilor din Republica Moldova () [Corola-website/Science/327718_a_329047]
-
idiș. Astfel, în 1922, funcționau în Basarabia circa 140 de școli evreiești. În această perioadă existau, de asemenea, 13 spitale evreiești și aziluri de bătrâni. Către anul 1920, populația evreiască din Basarabia număra circa 267.000 de persoane. Cu toate că numărul evreilor continua să crească, multe comunități au resimțit dușmănia și prigoana antievreiască. Criza economică și decăderea economiei Basarabiei a influențat negativ populația evreiască ce a rămas fără surse de existență; evreii din Basarabia au primit însă un ajutor din partea organizației evreiești
Istoria evreilor din Republica Moldova () [Corola-website/Science/327718_a_329047]
-
din Basarabia număra circa 267.000 de persoane. Cu toate că numărul evreilor continua să crească, multe comunități au resimțit dușmănia și prigoana antievreiască. Criza economică și decăderea economiei Basarabiei a influențat negativ populația evreiască ce a rămas fără surse de existență; evreii din Basarabia au primit însă un ajutor din partea organizației evreiești americane Joint. Anii '30 au reprezentat perioada de dezvoltare maximă a vieții evreiești din Basarabia. În jurul anului 1935, 40 de comunități evreiești s-au unit, formând Uniunea Comunităților Evreiești din
Istoria evreilor din Republica Moldova () [Corola-website/Science/327718_a_329047]
-
anului 1935, 40 de comunități evreiești s-au unit, formând Uniunea Comunităților Evreiești din Basarabia. În anul 1940, ca urmare a pactului expansionist germano-sovietic Ribbentrop-Molotov, Basarabia a fost ocupată de URSS, care a exilat într-o scurtă perioadă mii de evrei, bănuiți de neloialitate, în gulaguri din Siberia. După atacarea Uniunii Sovietice de către Germania și România în 1941, România a preluat din nou controlul asupra Basarabiei, eliberată în întregime la 23 iulie 1941. În perioada războiului, zeci de mii de evrei
Istoria evreilor din Republica Moldova () [Corola-website/Science/327718_a_329047]
-
evrei, bănuiți de neloialitate, în gulaguri din Siberia. După atacarea Uniunii Sovietice de către Germania și România în 1941, România a preluat din nou controlul asupra Basarabiei, eliberată în întregime la 23 iulie 1941. În perioada războiului, zeci de mii de evrei au fost împușcați în masă, deportați în ghetouri și lagăre de concentrare organizate pe teritoriile Basarabiei și Ucrainei. Un număr mare de evrei basarabeni au fost deportați în Transnistria sau masacrați de Armata Română, Jandarmeria Română și de subdiviziunile germane
Istoria evreilor din Republica Moldova () [Corola-website/Science/327718_a_329047]
-
controlul asupra Basarabiei, eliberată în întregime la 23 iulie 1941. În perioada războiului, zeci de mii de evrei au fost împușcați în masă, deportați în ghetouri și lagăre de concentrare organizate pe teritoriile Basarabiei și Ucrainei. Un număr mare de evrei basarabeni au fost deportați în Transnistria sau masacrați de Armata Română, Jandarmeria Română și de subdiviziunile germane și române de „curățare” Einsatzgruppe D și Eșalonul operativ. Comunitatea evreiască din Chișinău a fost exterminată într-o proporție mare, exterminând 53.000
Istoria evreilor din Republica Moldova () [Corola-website/Science/327718_a_329047]
-
sau masacrați de Armata Română, Jandarmeria Română și de subdiviziunile germane și române de „curățare” Einsatzgruppe D și Eșalonul operativ. Comunitatea evreiască din Chișinău a fost exterminată într-o proporție mare, exterminând 53.000 din cei 65.000 de locuitori evrei ai orașului. Statul Israel a decernat titlul de „Drept între popoare” unui număr de 53 de cetățeni ai României și ai Republicii Moldova pentru că și-au pus în pericol viața, salvând evrei în timpul Holocaustului. În august 1944, statul sovietic a obținut
Istoria evreilor din Republica Moldova () [Corola-website/Science/327718_a_329047]
-
exterminând 53.000 din cei 65.000 de locuitori evrei ai orașului. Statul Israel a decernat titlul de „Drept între popoare” unui număr de 53 de cetățeni ai României și ai Republicii Moldova pentru că și-au pus în pericol viața, salvând evrei în timpul Holocaustului. În august 1944, statul sovietic a obținut din nou controlul asupra Basarabiei, care a fost denumită Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, cu capitala în Chișinău. În anul 1979, în RSS Moldovenească trăia o populație evreiască de 80.100 locuitori
Istoria evreilor din Republica Moldova () [Corola-website/Science/327718_a_329047]
-
în RSS Moldovenească trăia o populație evreiască de 80.100 locuitori, iar numai după zece ani numărul s-a micșorat la 65.800, majoritatea populației evreiești trăind în Chișinău. În prezent, au mai rămas în Republica Moldova doar 4.867 de evrei (2004), care locuiau în orașele mari.
Istoria evreilor din Republica Moldova () [Corola-website/Science/327718_a_329047]
-
a numărului de atentate în apropierea graniței și a lansării de rachete dinspre Fâșia Gaza asupra zonelor populate ale Israelului, statul evreiesc a declanșat Operațiunea Pilonul Apărării sau „Stâlpul de nori” (amintind un episod din cartea Exodului din Biblie, unde evreii, ieșind din Egipt au fost apărați de un stâlp miraculos de nori), care a constat din bombardamente aeriene și uciderea țintită din aer a câtorva comandanți ai Hamasului și ai Djihadului Islamic, și a multor lansatori de rachete. În timpul acestei
Conflictul dintre Israel și Fâșia Gaza () [Corola-website/Science/327723_a_329052]
-
poftei, caz în care este permisă satisfacerea prin masturbare. Este întotdeauna interzisă conform mazabilor Maliki și Shafi`i. Maimonide a afirmat că Biblia ebraică nu interzice masturbarea în mod explicit. Povestea cu Onan a fost interpretată în mod tradițional de către evrei ca referindu-se la emiterea de spermă în afara vaginului și la condamnarea acestui gest, aplicând această poveste și la masturbare, deși Biblia ebraică nu susține în mod explicit că Onan s-ar fi masturbat. Datorită acestei povești, iudaismul tradițional condamnă
Opinii religioase asupra masturbării () [Corola-website/Science/327741_a_329070]
-
Isus sau Iisus (în aramaică ישוע, "Ieșu", în ebraică יֵשׁוּעַ, "Ieșua" arhaic "Iehoșua", grecizat Ἰησοῦς, "Iesous", latinizat "Iesus"; n. ca. 4 î.e.n., probabil Nazaret — d. ca. 30 e.n., Ierusalim) a fost un predicator evreu din Galileea, Iudeea, care a trăit în timpul ocupației romane a Israelului și care a fost crucificat la Ierusalim în jurul anului 30, sub guvernarea lui Ponțiu Pilat. Existența istorică a lui Isus ca persoană reală este separată de orice discuție religioasă
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
Tânăr. Totuși ele sunt în general referiri la "creștinii" timpurii și nu la Isus ca persoană istorică. Tacit în "Anale", scrise în jurul anului 115, îl menționează pe "Christus", fără prea multe detalii istorice. Există o referință obscură la un lider evreu numit „Chrestus” în Suetoniu. Conform lui Suetoniu, cap. 25, s-au produs la Roma, în timpul domniei împăratului Claudius, în jurul anului 50 „tulburări persistente... instigate de Chrestus”. Mențiunea din Faptele Apostolilor spune despre asta „După aceea [Pavel] a plecat din Atena
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
a ceea ce auzise de la creștini. Gerd Theissen și Annette Merz conchid că Tacit ne oferă o descriere a prejudecăților în vogă despre creștinism și prea puține detalii precise despre „Christus” și creștinism (a căror sursă rămâne neclară): Christus era un evreu și un infractor executat de Ponțiu Pilat; el a întemeiat o nouă mișcare religioasă în Iudeea care era numită creștinism, iar aceasta s-a răspândit prin toată Roma în timpul domniei lui Nero. Pliniu cel Tânăr (cca. 61 - cca. 112), guvernatorul
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
Robert Graves, printre alții, o consideră drept variantă a cuvântului Hristos sau cel puțin o rezonabilă eroare de scriere. Pe de altă parte, cuvântul "Chrestus" era un nume destul de comun, în special pentru sclavi, însemnând "bun" sau "util". Cu privire la persecutarea evreilor în vremea la care se referă pasajul, Jewish Encyclopedia afirmă: „... în anii 49-50, ca urmare a disensiunilor dintre ei cu privire la venirea lui Mesia, le-a fost interzis să mai participe la servicii religioase. Liderii acestei controverse și mulți alți cetățeni
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
să mai participe la servicii religioase. Liderii acestei controverse și mulți alți cetățeni evrei au părăsit orașul”. Altă posibilitate referitoare la de ce "Chrestus" nu ar fi fost aceeași persoană cu Hristos se bazează pe faptul că Suetoniu se referă la "evrei" și nu la creștini în acest pasaj, chiar dacă în a sa lucrare "Viața lui Nero" el demonstrează că era la curent cu existența acestei secte. O soluție a acestei probleme se află totuși în faptul că creștinii timpurii nu se
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
în faptul că creștinii timpurii nu se distanțaseră de originea lor evreiască. Chiar trecând cu vederea aceste obiecții, pasajul acesta oferă prea puține informații despre Isus însuși. Josephus (37 - 100 e.n, supraviețuitor al conflictului romano-iudeu, devenit cetățean roman, istoric evreu) scrie în lucrarea sa "Antichități iudaice" (21 volume, terminată în ultimul an al domniei împăratului Domițian): Unii consideră că pasajul conține o interpolare: „care era numit Hristos”. Aceasta ar schimba total natura și valoarea relatării, dacă ar fi interpolare; unii
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
scrisoare fiului său (de asemenea numit Sarapion) care ar putea conține o referință timpurie necreștină la crucificarea lui Isus. Scrisoarea se referă la nedreptățile comise față de „trei oameni înțelepți”: uciderea lui Socrate, arderea lui Pitagora și executarea „regelui înțelept” al evreilor. Autorul explică: în toate aceste cazuri nedreptățile au rezultat în pedepse viitoare trimise de Dumnezeu celor responsabili pentru ele și că atunci când înțelepții sunt oprimați, nu doar că înțelepciunea lor va triumfa în cele din urmă, dar Dumnezeu îi pedepsește
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
doar că înțelepciunea lor va triumfa în cele din urmă, dar Dumnezeu îi pedepsește pe opresorii lor. Scrisoarea nu include teme creștine și se presupune că autorul ei era un păgân. Unii cercetători văd referirile la executarea „regelui înțelept” al evreilor drept o referire timpurie la Isus. Criteriile care susțin originea necreștină a scrisorii includ observația că „regele evreilor” nu era un titlu creștin și că premiza ei că Isus trăiește in continuare prin înțelepciunea învățăturilor sale e în contradicție cu
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]