KorAP: Find »[drukola/base=intenție & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...1738 1739 1740 ...2042 >

51,037 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332

Am primit un bilet, spuse prințul. — Unde-i? Dă-mi-l! Imediat! Prințul chibzui cam un minut, totuși scoase din buzunarul vestei un petic de hârtie rupt neglijent, pe care scria: „Prințe Lev Nikolaevici! Dacă, după toate cele întâmplate, aveți intenția să mă uluiți vizitându-ne casa, fiți sigur că nu mă veți găsi printre cei care se bucură... Aglaia Epancina.“ Lizaveta Prokofievna stătu pe gânduri cam un minut; apoi se repezi deodată la prinț, îl înșfăcă de mâini și îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
și-a mai și explicat inițiativa administrativă prin faptul că „s-a înfierbântat“. S-ar părea că atâtea instituții sunt în serviciul statului, încât ți-e și frică să te gândești; toți au avut și au un serviciu, toți au intenția să capete un serviciu - atunci cum se face că, după cum se pare, nu poți încropi, dintr-un asemenea material, o administrație decentă pentru o companie de navigație pe acțiuni? Uneori la asta ți se oferă o explicație extrem de simplă, atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
asta-a-a? Nu-i venea să-și creadă urechilor. — Am vrut să spun... vreau să spun, bâigui prințul, n-am vrut decât să-i explic Aglaiei Ivanovna... să am onoarea de a o lămuri că n-am avut deloc intenția... de a avea onoarea să-i cer mâna... chiar niciodată... Nu-s vinovat deloc în această privință, zău că n-am nici o vină, Aglaia Ivanovna! Niciodată n-am vrut, niciodată n-am avut de gând, niciodată nu voi vrea, o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
De cine? Cum? Cu cine? Când și de ce? Recunosc că sunt vinovat (asta o recunosc), sunt foarte vinovat, dar sâcâielilor acestei... femei agitate (care, pe deasupra, se comportă urât) le putem pune capăt, la urma urmelor, cu ajutorul poliției și chiar am intenția să mă întâlnesc astăzi cu cineva și să-l previn. Totul se poate aranja în pace, calm, chiar cu blândețe, ca între prieteni și fără să se stârnească nici un scandal. Sunt de acord și că viitorul mai poate rezerva surprize

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
înclinau generalii și doamnele leșinau, pe când ăsta încheie pomenind de gustări! E ceva nemaipomenit! Ascultându-l pe general, Ptițân zâmbea și părea că are de gând să-și ia pălăria, însă parcă nu se putea hotărî sau își uita mereu intenția. Încă înainte ca toți să se fi ridicat de la masă, Ganea încetase brusc să bea și împinsese din fața lui paharul; ceva posomorât trecu pe chipul lui. După ce toată lumea se ridică de la masă, el se apropie de Rogojin și se așeză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
e ceasul. A bătut ceasul! Acum e momentul cel mai potrivit. Ce-i asta, nu cumva se pun gustările în colțul de colo? Înseamnă că masa asta e liberă? Excelent! Domnilor, eu... totuși, acești domni nici nu mă ascultă... am intenția să citesc un articol, prințe; gustarea, desigur, prezintă mai mult interes, dar... Și deodată, absolut pe neașteptate, scoase din buzunarul lateral de sus un plic masiv, de dimensiunea celor folosite în cancelarii, cu un sigiliu mare și roșu pe el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
cunoscut. Au început să urmărească târâtoarea, dar erau mai calmi decât mine și nici măcar nu le era frică. Dar n-au prins-o. Deodată reptila a ieșit din nou; se târa de data asta foarte încet și parcă având o intenție anume, șerpuind ușor, ceea ce era și mai dezgustător, înaintând iarăși în diagonala camerei, spre ușă. În momentul acesta mama mea a deschis ușa și a strigat-o pe Norma, cățeaua noastră, de rasă terre-neuve, mare, neagră și flocoasă; a murit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
produs impresia greoaie a unei mile ciudate, disprețuitoare față de el, pe care n-aș fi vrut deloc s-o am. Nici chiar în momentul unei asemenea jigniri (doar simt și eu că l-am jignit, deși n-am avut această intenție), nici chiar într-un asemenea moment, omul acesta nu a putut să se înfurie! Dacă buzele au început atunci să-i tremure, asta n-a fost din cauza furiei, jur: m-a înșfăcat de mână și mi-a spus splendidul său

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
asta o plăcere răutăcioasă. Ippolit plângea ca apucat de isterie, își frângea mâinile, se repezea la toți, chiar și la Ferdâșcenko, îl apucă cu amândouă mâinile și îi jură că a uitat, „a uitat absolut fără să vrea, nu cu intenție“ să pună capsa, că „are capse din astea chiar aici, în buzunarul de la vestă, vreo zece bucăți“ (le arăta tuturor), că nu a pus-o mai înainte, temându-se de o împușcătură întâmplătoare, că s-a gândit că va apuca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
va avea de-a face cu mine. Dar nimeni nu-i răspunse. În sfârșit, musafirii, cu mic cu mare, se împrăștiară grăbiți pe la casele lor. Ptițân, Ganea și Rogojin plecară împreună. Prințul era foarte mirat că Evgheni Pavlovici renunțase la intenția avută și pleacă fără să mai deschidă discuția. — Păi nu voiați să vorbiți cu mine după ce pleacă toți? îl întrebă el. — Chiar așa, spuse Evgheni Pavlovici, așezându-se deodată pe un scaun și invitându-l pe prinț să stea lângă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
discuția. — Păi nu voiați să vorbiți cu mine după ce pleacă toți? îl întrebă el. — Chiar așa, spuse Evgheni Pavlovici, așezându-se deodată pe un scaun și invitându-l pe prinț să stea lângă el. Însă acum mi-am schimbat temporar intenția. Recunosc că sunt întrucâtva derutat, ca și dumneavoastră. Gândurile mi s-au încurcat; pe deasupra, chestiunea pe care vreau s-o discutăm e prea importantă pentru mine, ca și pentru dumneavoastră, de altfel. Vedeți, prințe, măcar o dată în viață vreau să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
domnului Ferdâșcenko nu se poate vorbi orice și... trebuie să vă abțineți.“ Înțelegeți, prințe? — Oare? De altfel... nouă ne e indiferent. — Da, fără îndoială, ne e indiferent, doar nu suntem masoni! Așa că m-am mirat chiar că generalul venea cu intenția să mă trezească pentru atâta lucru. — Spui că Ferdâșcenko a plecat? — La ora șapte; a trecut pe la mine; eu făceam de gardă! Mi-a zis că merge să-și termine somnul la Vilkin, este aici un bețiv pe care îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
merit. Adică, unul ca mine nu merită; dar dumneavoastră suferiți și pentru hoț... pentru acest om de nimic, care-i domnul Ferdâșcenko? — Da, da, într-adevăr m-ai făcut să mă îngrijorez, îl întrerupse prințul distrat și nemulțumit. Deci, ce intenție ai... dacă ești atât de sigur că hoțul este Ferdâșcenko? — Prințe, mult stimate prințe, cine altul ar putea să fie? o scălda Lebedev, cu înduioșare crescândă. Căci faptul că nu mai am la cine mă gândi de rău și, ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
primul rând că rațiunea nu te-a părăsit nici o clipă pe toată durata visului, îți amintești chiar că ai acționat extrem de ingenios și logic în tot acest timp lung-prelung, când te-au înconjurat ucigașii, când umblau cu viclenii, își ascundeau intențiile, se purtau prietenește cu tine în timp ce aveau armele gata pregătite sau doar așteptau vreun semnal, îți amintești cu câtă dibăcie, în sfârșit, i-ai păcălit, te-ai ascuns de ei, apoi ți-ai dat seama că ei știu pe de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
îl întrerupse Ippolit. La rândul meu, în prima zi după mutarea mea aici, mi-am dat cuvântul față de mine însumi să nu-mi refuz plăcerea de a-ți spune totul, de la obraz, cu sinceritate absolută, atunci când ne vom despărți. Am intenția să fac acest lucru chiar acum. Firește, după dumneata. — În ce mă privește, te-aș ruga să părăsești această încăpere. — Mai bine spune, altfel o să te căiești că n-ai zis tot ce aveai de zis. — Încetează, Ippolit, e rușine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Ippolit, absolut stăpân pe sine. N-ai putut rezista. Zău că te vei căi dacă nu spui ce ai de spus. Îți cedez încă o dată dreptul la replică. Aștept. Gavrila Ardalionovici tăcea și îl privea cu dispreț. — Nu vrei. Ai intenția să te ții dârz. Voia dumitale. În ce mă privește, voi fi cât se poate de scurt. De două sau de trei ori am auzit astăzi reproșul cum că mi s-a oferit ospitalitate. E nedrept. Invitându-mă aici, ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
întreprinzător, pe care rușii îl neglijează atât de mult, vorbind în genere... vreau să-mi pun soția, copiii în situația de a se bucura de respect... într-un cuvânt, prințe, am nevoie de un sfat. Prințul îi lăudă cu înflăcărare intenția. — Lăsați, astea-s fleacuri, îl întrerupse iute generalul. Nu asta-i principalul. E vorba despre altceva, mai important. M-am decis să vă explic, Lev Nikolaevici, deoarece sunteți omul în care am încredere, neîndoindu-mă de sinceritatea cu care mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
puteam lua ochii de la chipul lui, inima mi se zbătea în piept. „Plec“ spuse Davout. „Încotro?“ îl întrebă Napoleon. „Să pun caii la saramură“ spuse Davout. Napoleon tresări, se hotăra destinul. „Copile, îmi spuse el deodată, ce părere ai despre intenția noastră?“ Firește, m-a întrebat așa cum uneori un om de mare spirit apelează la cap sau la pajură. În loc să-i răspund lui Napoleon, m-am răsucit spre Davout și i-am spus, parcă mânat de o inspirație: „Lua-ți-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
asta. Se hotărăște un moment crucial al destinului meu (Aglaia chiar așa s-a exprimat) și vreau să aflu singură, mai ales că sunteți toți de față, ceea ce mă bucură... Permite-mi, deci, prințe, să te întreb: dacă „ai asemenea intenții“, cum te gândești să-mi dăruiești fericirea? Nu știu, zău, Aglaia Ivanovna, cum să-ți răspund. Aici... aici ce-i de răspuns? Și oare... e nevoie? — Mi se pare că te-ai fâstâcit și ți s-a tăiat răsuflarea. Odihnește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
gândesc să mă mut din nou la dumneavoastră, adăugă în treacăt Ippolit. Deci, nu-i considerați totuși capabili să primească un om cu condiția ca acesta să moară neapărat și cât mai repede? Credeam că te-au invitat cu alte intenții. — Ehe! Văd că nu sunteți chiar atât de credul cum vă recomandă unii! Nu-i acum momentul, altfel v-aș destăinui câte ceva despre Ganecika și despre speranțele lui. Sunteți săpat, prințe, sunteți săpat fără milă și... chiar îmi pare rău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
tocmai în momentul de față, când, datorită Aglaiei, încă nu era nimic hotărât definitiv. În orice caz, mai devreme sau mai târziu, prințul trebuia introdus în societatea despre care n-avea nici cea mai vagă idee. Mai pe scurt, aveau intenția „să-l arate“. Totuși, serata fusese proiectată foarte simplu; erau așteptați numai „prietenii casei“, cât mai puțini. În afară de Belokonskaia, mai așteptau o doamnă, soția unui moșier care era și un demnitar important. Dintre cei tineri, contau aproape numai pe Evgheni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
de tot râsul? Ce mă privește pe mine? Și cum poți rosti asemenea cuvinte? Ce înseamnă „a da chix“? E o expresie urâtă, trivială. — E o expresie școlărească. — Da, școlărească! E o expresie urâtă! Mi se pare că mâine ai intenția să vorbești tot cu asemenea cuvinte. Ajuns acasă, caută cât mai multe în vocabularul dumitale, etalează-le și o să vezi ce efect vor avea! Păcat că, după cât mi se pare, te pricepi să intri frumos; unde ai învățat? Vei fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
fi existat într-adevăr. Iar modul cum ajunsese acum la el scrisoarea rămase cu desăvârșire neexplicat; presupunerea cea mai plauzibilă era că o furase, poate, de la Vera... i-o șterpelise pe furiș și i-o dusese Lizavetei Prokofievna cu cine știe ce intenție. Așa cumpăni și înțelese prințul în cele din urmă. — Ți-ai ieșit din minți! strigă el, cuprins de o panică extremă. Nu de tot, mult stimate prinț, îi răspunse Lebedev, nu fără o undă de răutate în glas. Ce-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
câtuși de puțin cu fantomele de ieri, cu care îl speriase Aglaia, nici cu coșmarurile visate peste noapte. Pentru prima dată în viață, vedea un colțișor din ceea ce poartă înfricoșătorul nume de “înaltă societate“. De mult, ca urmare a unor intenții, considerente și atracții speciale, dorea să pătrundă în cercul acesta vrăjit și de aceea era foarte interesat de prima impresie. Această primă impresie a fost chiar fascinantă. De îndată și subit i se păru că acești oameni parcă ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
era evident că se topea de încântare. Încetul cu încetul se înfiripa în el un fel de inspirație gata să răbufnească la primul prilej... Însă a început să vorbească întâmplător, tot răspunzând la o întrebare și, parcă, fără să aibă intenții deosebite... VIItc "VII" În timp ce o sorbea din ochi cu încântare pe Aglaia, care conversa veselă cu prințul N. și Evgheni Pavlovici, bătrânul moșier-angloman, care îl întreținea pe „demnitar“ într-un colț povestindu-i ceva cu însuflețire, rosti deodată numele lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]