44,835 matches
-
simpli, care se accidentează adesea din ignoranță sau neatenție, își pierd degete sau chiar membre. O colecție a rapoartelor și scrierilor sale de serviciu, "Amtliche Schriften", publicată în 1984 de Klaus Hermsdorf, demonstrează nu doar măiestria cu care Kafka stăpânea limbajul birocratic, dar și un anumit grad de implicare socială, o dorință de a corecta problemele societății. Kafka empatizează cu muncitorii și asistă la demonstrațiile acestora. Înclinarea lui spre socialism își are originea în copilărie, când comportamentul opresiv al tatălui care
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
aproximativă și, strict vorbind, greșită. Expresionismul i se aseamănă prin deformarea realității în jurul unei perspective narative subiective și prin stranietatea coșmarescă a unei lumi decadente și industrializate. Cu toate acestea, Kafka a fost un critic înverșunat al mișcării expresioniste, iar limbajul său distant și neornamentat diferă vizibil de patosul sentimental și emfaza verbală a reprezentanților curentului. Într-o scrisoare către Felice, Kafka se arată deranjat de « convulsiile aleatorii ale minții » din opera Elsei Lasker-Schüler, iar cu alte ocazii se pronunță împotriva
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
îi este un dat, așa cum exilul îi este un dat ». Restul capitolelor sunt așadar variațiuni ale temei inițiale sau simple adnotări la aceasta. Din momentul declanșării, subiectul operei evoluează întortocheat și eratic, la fel ca existența fantomatică a vânătorului Gracchus. Limbajul prozei kafkiene este sec, steril și amintește de stilul birocratic. Lingvistul ceh Pavel Trost îl consideră un produs al germanei pragheze din acea epocă, care se remarca pentru penuria excepțională de expresii figurate și colocviale. George Steiner vorbește chiar despre
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
îl consideră, cel puțin în comparație cu proza lui Melville, « separat de trup și de natură » Ceea ce frapează în special la Kafka însă este modul prin care naratorul încearcă, cu instrumentul lucidității, să discearnă tenebrele insondabile ale absurdului. În mod paradoxal, deși limbajul operei kafkiene este cât se poate de limpede, mesajele transmise de el sunt, prin însăși natura lor, fie greu de descifrat (e.g. "În fața legii"), fie transcend orice interpretare (e.g. Odradek în "Grijile tatălui de familie"). Theodor W. Adorno evidențiază astfel
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
Ca trăsături ale absurdului lui Kafka, se pot aminti mai ales incomprehensibilulul, derizoriul și paradoxul. Tzvetan Todorov afirmă în "Introducere în lumea fantastică" că la Kafka « fantasticul reprezintă [...] regula nu excepția ». Sartre consideră în eseul "« Aminadab » sau fantasticul considerat ca limbaj" ("« Aminadab » ou du fantastique considéré comme un langage") că în centrul mitologiei autorilor Blanchot și Kafka se situează omul, « dar nu omul religiilor și al spiritualităților, implicat doar până la jumătate în această lume, ci omul-dat, omul-natură, omul-societate, cel care își
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
exemplu interesant se află în "Colonia penitenciară", unde o expresie înrădăcinată în limba germană, « etwas am eigenen Leib erfahren » ("a trăi ceva pe propria piele") este înțeleasă în sens literal. Kafka s-a exprimat de mai multe ori împotriva poetizării limbajului. De altfel personajul-narator din "Conversație cu suplicantul" se dezlănțuie împotriva metaforei, imputându-i suplicantului următoarele: În proza lui Kafka se găsesc și unele metonimii, însă ca și metaforele, acestea sunt obiectificate. Un exemplu cunoscut este Statuia Libertății din "America" care
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
(în , cunoscut în limbajul colocvial ca "Питер" "Piter", ca Petrograd Петрогра́д, 1914-1924 și în perioada sovietică sub numele de Leningrad Ленингра́д, 1924-1991) este un oraș din Rusia. Se află în Rusia de nord-vest, în delta râului Neva, în partea de
Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/296896_a_298225]
-
semantic. Perfecțiunea acestei limbi este subliniată permanent în lucrările autorilor musulmani consacrate inimitabilității - "al-’i‘ğăz" (termen tradus și cu „miracol” sau „minune”) - textului coranic, manifestată atât la nivelul expresiei, cât și al conținutului. Factorul declanșator al acestei apologii a limbajului coranic se află chiar în Coran, ca o sfidare aruncată deopotrivă oamenilor și "ginnilor" (spiritelor) de a produce ceva asemănător acestui text: Conceptele continuu repetate care cristalizează esența mesajului coranic sunt: Discuțiile asupra traducerii Coranului, în mediile islamice, au început
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
nici un element de politețe. Aproximativ o dată cu începerea anilor de școală copiii sînt îndrumați să folosească față de adulții din afara familiei un mod de exprimare oarecum echivalent cu pluralul de politețe românesc. De remarcat este că încă din timpul școlii elementare acest limbaj politicos este folosit și față de colegii mai mari, chiar și cînd diferența de an școlar este minimă. Gramatical acest mod se obține prin aducerea verbelor predicative la forma așa-numită "-masu". De exemplu verbul 行く "iku" (merg) devine 行きます "ikimasu
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
și care a ajuns în limba română prin intermediul englezei ("rickshaw") și germanei ("Rikscha"). este caracterizat, în general, de folosirea unui stil cu inflexionare mai accentuată, folosirea mai frecventă a formelor politicoase și interjecții sau pronume caracteristice. sunt forme honorifice și limbaj politicos exagerat folosit numai de către femei. Se creează prin adăugarea formei "asobase" la sfârșitul unei inflexiuni de politețe la persoana a doua sau a treia. De exemplu, pe când "Sensei ga oide ni naru" („Vine domnul profesor”) este o formă de
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
politicos exagerat folosit numai de către femei. Se creează prin adăugarea formei "asobase" la sfârșitul unei inflexiuni de politețe la persoana a doua sau a treia. De exemplu, pe când "Sensei ga oide ni naru" („Vine domnul profesor”) este o formă de limbaj politicos folosită atât de către bărbați cât și de femei, numai o femeie care vrea să dea dovadă de rafinament și eleganță ar spune "Sensei ga oide asobase". Aceste forme erau des folosite de femeile claselor sociale superioare și de curtezanele
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
numai o femeie care vrea să dea dovadă de rafinament și eleganță ar spune "Sensei ga oide asobase". Aceste forme erau des folosite de femeile claselor sociale superioare și de curtezanele de rang superior de la Curtea imperială în trecut. Este limbajul folosit de prostituatele din „cartierele roșii” ("kuruwa") în trecut. Multe dintre ele fiind de la țară, li se cerea să nu vorbească dialectul local, pentru a nu le crea vizitatorilor o impresie neplăcută, așa că s-au inventat cuvinte proprii. De exemplu
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
vorbească dialectul local, pentru a nu le crea vizitatorilor o impresie neplăcută, așa că s-au inventat cuvinte proprii. De exemplu, "watashi" („eu”) a devenit "wachiki" și "de arimasu"/"desu" („este”) a devenit "de arinsu". "Nyōbō kotoba" (女房言葉) este denumirea unui limbaj creat în era Muromachi (1333-1568) de femei de la curtea imperială pentru a obține o eleganță eufemistică atunci când vorbeau între ele despre mîncăruri sau alte obiecte personale. Au fost identificate ca. 1000 de astfel de cuvinte, unele dintre ele putînd fi
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
era Muromachi (1333-1568) de femei de la curtea imperială pentru a obține o eleganță eufemistică atunci când vorbeau între ele despre mîncăruri sau alte obiecte personale. Au fost identificate ca. 1000 de astfel de cuvinte, unele dintre ele putînd fi găsite în limbajul feminin contemporan, iar altele în limbajul standard. Atrase de prestigiul cultural al curții imperiale, femeile din clasele superioare din afara curții imperiale au început să folosească și ele aceste cuvinte, în era Edo (1603-1868) devenind o parte inseparabilă a culturii și
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
curtea imperială pentru a obține o eleganță eufemistică atunci când vorbeau între ele despre mîncăruri sau alte obiecte personale. Au fost identificate ca. 1000 de astfel de cuvinte, unele dintre ele putînd fi găsite în limbajul feminin contemporan, iar altele în limbajul standard. Atrase de prestigiul cultural al curții imperiale, femeile din clasele superioare din afara curții imperiale au început să folosească și ele aceste cuvinte, în era Edo (1603-1868) devenind o parte inseparabilă a culturii și educației femeilor din clasele superioare. Folosirea
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
superioare din afara curții imperiale au început să folosească și ele aceste cuvinte, în era Edo (1603-1868) devenind o parte inseparabilă a culturii și educației femeilor din clasele superioare. Folosirea prefixelor de politețe "o-", "go-" sau "mi-" și sufixul "-moji" în limbajul contemporan poate fi atribuită influenței limbajului "nyōbō kotoba". Limbajul masculin este, în general, mai brut, direct, aspru decît cel feminin. De exemplu, un bărbat uneori zice "Hara ga hetta" („Mi-e foame”), dar o femeie probabil că va zice "O-naka
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
să folosească și ele aceste cuvinte, în era Edo (1603-1868) devenind o parte inseparabilă a culturii și educației femeilor din clasele superioare. Folosirea prefixelor de politețe "o-", "go-" sau "mi-" și sufixul "-moji" în limbajul contemporan poate fi atribuită influenței limbajului "nyōbō kotoba". Limbajul masculin este, în general, mai brut, direct, aspru decît cel feminin. De exemplu, un bărbat uneori zice "Hara ga hetta" („Mi-e foame”), dar o femeie probabil că va zice "O-naka ga sukimashita" (același înțeles, dar mult
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
ele aceste cuvinte, în era Edo (1603-1868) devenind o parte inseparabilă a culturii și educației femeilor din clasele superioare. Folosirea prefixelor de politețe "o-", "go-" sau "mi-" și sufixul "-moji" în limbajul contemporan poate fi atribuită influenței limbajului "nyōbō kotoba". Limbajul masculin este, în general, mai brut, direct, aspru decît cel feminin. De exemplu, un bărbat uneori zice "Hara ga hetta" („Mi-e foame”), dar o femeie probabil că va zice "O-naka ga sukimashita" (același înțeles, dar mult mai politicos). Ca
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
decît cel feminin. De exemplu, un bărbat uneori zice "Hara ga hetta" („Mi-e foame”), dar o femeie probabil că va zice "O-naka ga sukimashita" (același înțeles, dar mult mai politicos). Ca și majoritatea altor limbi, și japoneza are un limbaj infantil (numit "akachan kotoba"). În japoneză vocabularul este caracterizat de următoarele forme fonetice: Alte cuvinte folosite de copii sunt: "o-toto" (în japoneza standard "sakana", „pește”), "bachii" (în japoneza standard "kitanai", „murdar”), "būbū" (în japoneza standard "kuruma", „automobil”). Ca și în
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
și în cazul celorlalte limbi, și argoul limbii japoneze ( este un set de cuvinte și expresii colocviale care se caracterizează prin schimbare continuă și care sunt considerate distincte și de un nivel mai scăzut din punct de vedere social în raport cu limbajul standard. Argoul, folosit în special de tineri, este folosit pentru a reconfirma identitatea și coeziunea socială și apartenența de un grup specific. Un grup important care a creat argou în Japonia ultimilor ani sunt elevele de liceu. Membrii mafioți yakuza
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
iar granițele lor nu sunt exact delimitate. O mare parte din suprafața municipiului este amplasată într-o arie lagunară, având lacul Siutghiol ("lacul lăptos" în turcește, odinioară cunoscut ca „Limanul Canara” sau „Ghiolul Mare” printre constănțeni și „lacul Mamaia” în limbaj turistic) în nord și lacul Tăbăcăriei („Ghiolul Mic”) în nord-est. Constanța se află practic pe o insulă, municipiul fiind mărginit la nord și nord-vest de Canalul Poarta Albă-Midia Năvodari, la est de Marea Neagră, iar la sud și vest de Canalul
Constanța () [Corola-website/Science/296917_a_298246]
-
0. În notația lui Leibniz, derivata lui "y" în raport cu "x" se scrie sugerând raportul a două diferențe numerice (cantități) infinitezimale (în vecinătatea lui 0). Expresia de mai sus se poate pronunța fie ""dy supra dx"", fie ""dy la dx"". În limbajul matematic contemporan, nu se mai face referire la cantitățile care variază; derivata este considerată o operație matematică asupra funcțiilor. Definiția formală a acestei operații (care nu mai face uz de noțiunea de cantități "infinitezimale") este dată de limita când "h
Derivată () [Corola-website/Science/298215_a_299544]
-
individuale și a progresului relațiilor interumane. Ea permite corectarea treptată a imperfecțiunilor prin reformele sociale. Rămâne însă totdeauna pericolul absolutizării unor principii, în contradicție cu raționalismul critic. Critica este considerată de filosoful austriac drept singurul mod de a progresa, iar limbajul este atât de important, tocmai pentru că face posibilă critica. Filosoful teoretizează un mod în care critica ar trebui să fie făcută. Fiecare trebuie să își critice propria teorie, să o pună la cele mai severe teste. Un savant onest trebuie
Karl Popper () [Corola-website/Science/298227_a_299556]
-
lui Stalin. Termenul folosit în Uniunea Sovietică și de cei mai mulți care i-au susținut moștenirea este de fapt „marxism-leninism”, denotând faptul că Stalin însuși nu era un teoretician, ci mai degrabă un lector care a scris câteva cărți într-un limbaj lesne de înțeles și, în contrast cu Marx și Lenin, a adus puține contribuții teoretice noi. Mai degrabă, stalinismul este o interpretare a ideilor celor de mai înainte, un anumit sistem politic clamând că aplică acele idei în moduri potrivite cu nevoile
Stalinism () [Corola-website/Science/298236_a_299565]
-
probleme, se introduc tipuri particulare de spații vectoriale; vedeți mai jos. Adunarea vectorială și înmulțirea cu un scalar sunt operațiuni care îndeplinesc proprietatea de : și în pentru în , , în . Unele surse mai vechi menționează aceste proprietăți ca axiome separate. În limbajul algebrei abstracte, primele patru axiome pot fi subsumate prin impunerea condiției ca mulțimea de vectori să fie un grup abelian în raport cu adunarea. Restul de axiome conferă acestui grup o structură de -. Cu alte cuvinte, există un definit pe corpul în
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]