45,675 matches
-
recunoscător pentru că mi-a dat voie să mă implic în lucrarea din comunitatea Movila Banului - cu toate că eram stabilit de mulți ani în Buzău. El întotdeauna îi implica pe cei tineri, care doreau să lucreze pentru Dumnezeu și de multe ori parcă se dădea la o parte din fața lor, pentru a nu le opri entuziasmul. Înainte de a vă prezenta experiența, vreau să vă spun că activitatea mea misionară nu a fost limitată de timp și spațiu. Am început în Movila Banului, iar
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
Stupoare amestecată cu surprindere și teamă, uitându-ne unul la altul copleșiți. E MÂNA LUI DUMNEZEU! Eu tot repetam acest moto, iar fratele Emil nu mai scotea o vorbă. Unde este microbuzul? Am încetinit și nu l-am mai văzut. Parcă a intrat în pământ. Și astfel am intrat în Buzău la ora 20.20. Deci am parcurs distanța de la București la Buzău într-o oră și douăzeci de minute. Iar dimineață parcursesem aceeași distanță în trei ore și jumătate!!! Am
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
am parcurs distanța de la București la Buzău într-o oră și douăzeci de minute. Iar dimineață parcursesem aceeași distanță în trei ore și jumătate!!! Am ajuns fiecare acasă și nu mai puteam vorbi... Încercam să spun soției cele întâmplate și parcă nu aveam cuvinte. Suntem bucuroși, dar în același timp și solemni la o așa manifestare divină. Îngerii ne-au ajutat să aducem acasă o mașină de literatură cu hrană bogată pentru că ei știau că era foamete de Cuvânt în Buzău
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
Fiecare și-a adus cămașă albă. Le stătea extraordinar! La program au fost așezați în locul corului comunității, iar acel Sabat a fost minunat, un Sabat pe care nu-l voi uita niciodată. Au mai fost și altele asemănătoare, însă acela parcă le-a întrecut pe toate. Au existat multe momente care ar mai merita consemnate aici, dar nu este loc aici. Poate vă întrebați de unde aveam atâția bani pentru literatură pe care să o împărțim. Simplu: Tatăl Ceresc mi-a dat
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
unul, doi, veneau în față... Trecuseră aproape trei minute și nu erau decât vreo cinci suflete pregătite să primească binecuvântarea. Apelul se reînnoia cu mai multă putere. Stăteam alături de prietenul meu pe care-l iubesc, un alt fiu rătăcitor, și parcă simțeam impulsul de a-l împinge către binecuvântare. - Vilson, ce aștepți? Cheazime, tu ce faci? Nu vrei ca tu și copiii tăi să aveți parte de cer? Priveam către armata aceasta revenită de pe frontul păcatului, brăzdați de rănile lumii. Îi
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
pastorul George Uba i-a îndemnat solemn pe soții Turturică, Gina și Ionel, dacă vor să își reafirme legământul de dragoste, de soț și soție, încheiat cu douăzeci și cinci de ani în urmă. Am auzit un DA frumos, hotărât, mai hotărât parcă decât atunci când îl spui pentru prima dată. Ce fel de dragoste este aceasta, care după douăzeci și cinci de ani de „uzură”, dovedește că nu are limite în exprimare și în dorința de a merge înainte cu același partener? Mai întâi, am
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
mai spune povestea cu ,,cumpăna de judecată” -E prea demodată. Stai acolo în scorbura văii și lasă să petreacă ,,fetele frumoase și flăcăii”... Se vor topi de sete?”... Nu-i treaba ta. Într-un cuvânt... nu mai striga! .......................................................... Și Amos parcă se trezi, când VOCEA contra Profeției auzi Și zise: Doamne, ce făcui, o vedenie avui Aici printre iezi, printre miei, Și o spusei; O spusei tare să se audă până departe Și o scrisei și într-o carte... De ce mă
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
iar băieții cărau totul din staționar. S-a făcut o grămadă destul de mare de cărți, caiete, dosare, hârtii, iar eu aruncam pe foc tot ce consideram inutil. Deodată, am văzut cum din vârful grămezii, alunecă spre mine o carte care parcă spunea: „Eu nu vreau să fiu arsă, eu vreau să fiu citită!” M-am aplecat, am luat-o și am citit titlul cărții: „HRISTOS, LUMINA LUMII”. M-au trecut fiorii și mi-am amintit că am și eu o carte
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
locul unde pusesem cărțile și am descoperit și altele: „Hristos Lumina Lumii”, „Mărturii vol. VI”; „Tragedia veacurilor”; Biblia; „Căminul adventist”; „Imnuri creștine” două exemplare. Timp de 13 ani nu mi-am mai amintit de aceste cărți, dar în acea zi parcă Dumnezeu mi-a spus: „Adu-ți aminte de această carte și de celelalte pe care le ai și citește-le, că deacum doar asta ți-a rămas!” Am citit-o, am plâns și mi-am adus aminte că acolo sus
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
prin situația aceasta, Dumnezeu mi-a oferit o lecție pe care nu o voi uita toată viața! Stăteam la rând și cercetam fiecare persoană cu privirea ... vedeam și auzeam tot felul de probleme cu care se confruntau concetățenii mei. Dar parcă niciunul nu era mai neliniștit ca mine. În cele aproximativ 45 de minute cât am stat la rând mi-au trecut prin minte tot felul de experiențe pe care le-am avut cu Dumnezeu și mă gândeam chiar și la
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
și s-aștept Și s-ajung deodată Doar cu unu-n barcă? Dacă mă gândesc mai bine Rămân singur! Nu mai ține! Că eu eram învățat Să fiu ovaționat Și din ditamai notar Nici păstor măcar? Chiar și cellalt, Dunărean, Parcă e la fel: viclean, Nu știe să păstorească Turma noastră țigănească! Cuvântarea secretarului Ce spune notarul, E adevărat Omul asta, frate Ne-a exasperat! Și mult ne-am dori Să-l putem goni Să rămânem noi Stăpâni peste oi! Cuvântarea
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
albine zburau din floare în floare, adunând nectarul despre care se spune că a fost băutura zeilor și despre care se credea în vechime că-i face nemuritori. Zeci de fluturi își învârtejeau aripile multicolore, întorcându-le pe toate părțile, parcă vrând să prindă razele soarelui ce le împrumuta nuanțele de culoare ce încântă ochiul celor ce le privesc zborul nebunatic. Odată cu ivirea soarelui, broboanele de rouă atârnate de firele de iarbă, se înălța ca un abur, ca o răsuflare a
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
munci în pereche când vor ajunge buni de jug. Stăpânul lor, Costache Gheorghiu, stătea pe o buturugă de stejar bătrân ce căzuse doborât de vânt, și privea în preajmă la frumusețea pădurilor, a cerului albastru închis, ascultând glasurile păsărilor ce parcă ridicau imn de slavă spre Dumnezeu pentru bunătățile ce le lăsase pe pământ. Asculta glasul cucului pe care îl plătise cu un bănuț de argint, după datina pământului. Costache Gheorghiu era un om înalt, uscățiv, destul de zvelt. Era șaten cu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
masa de seară, încheiată de cei mari cu un pahar de vin și mulțumiri aduse Domnului pentru ziua încheiată cu bine și treburi împlinite așa cum au fost ele rânduite. Capitolul II O femeie vrednică Luceafărul de dimineață răsărise iar ziua parcă aștepta de după dealul Măgura să se ivească peste lume. Dimineața frumoasă de primăvară se pregătea să-și înfățișeze întreaga strălucire. Gândindu-se că bărbatul ei, Costache a făcut deja drum lung cu căruța, căci plecase înainte de a se ivi zorii
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
nimeni, apoi încercă să se rostogolească spre marginea patului. − Haideți, dragii mamei, săriți repede din paturi că avem multă treabă, grăi Maria tot pe șoptite. Tata a plecat dis-de-dimineață la chirie, trebuie să fi ajuns pe la Hârsoveni, mai adăugă ea, parcă pentru a-i molcomi că îi scoală de dimineață. Lasă, că o să mai dormiți la amiază, îi încurajă ea. − Lasă, că știu eu cum e cu somnul de amiază, bombăni Mihăiță dar se sculă și se îmbrăcă, ieșind împreună cu Emilia
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Emilia se îndreptă spre poiata păsărilor ce se afla la deal de șură, deschise portița apoi se dădu la o parte din calea șuvoiului de păsări ce năvălește în ogradă. După ce trec găinile apar și cocoșii, pășind tacticos în urma lor, parcă mândri de serviciul prestat în timpul nopții când au vestit cu cucuriguri sonore trecerea orelor din timpul nopții. Emilia își amintește de spusele bunicului Ion care a povestit că oamenii țin seama de timpul când cântă cocoșii atunci când trebuie să declare
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
a furat somnul. Gândurile s-au prefăcut în vis legat tot de cele trăite; trebuie să-l dau în judecată...cum a putut să-mi fure munca?...cât neam chinuit de am crescut cei doi juncani...când i-am vândut parcă s-a rupt ceva din ființa mea...numai gândul că banii primiți mă vor ajuta să iau hectarul acela de la Dohotaru, mi-a ostoit părerea de rău...Se trezi din ațipeală cu ochii plini de lacrimi. N-ar fi crezut
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
a câta oară, cum au decurs lucrurile de i-a fost furat pământul pe care l-a cumpărat cinstit, cu banii primiți pentru perechea de juncani cu care se chinuise atât, până i-a văzut mari și buni de muncă. Parcă o aude și acum pe soră-sa Marița: „Costache, am înțeles că ai vrut să faci la notar actele de vânzare-cumpărare a pământului de pe Coastă, al lui Dohotaru. Am auzit că nu ai voie să faci asta că tata nu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
două fuioare de aburi pe nări. Se trezi, sări din pat repede și bău două guri dintr-o fiertură de mac după care reuși să adoarmă fără vise urâte. Când se trezi, soarele răsărise și razele luminau un nor ce parcă îl apăsa în jos. Marița gândește iute ce treburi vor mai face azi. în primul rând trebuiau să isprăvească prășitul „deal doilea” la porumbul de la Poarta Lipovei. Bărbatu-său plecase cu vitele la cireadă iar feciorii, Gheorghe și Ion își
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
un braț de ovăz proaspăt cosit și l-a pus în căruță când, dintr-odată am văzut pe cei doi vlăjgani ai Mariței venind în goană spre mine și fără să spună o vorbă au început să dea în mine, parcă pe întrecute. Loveau peste tot, eram căzut jos și ei mă păleau peste picioare, pe spinare, în cap, unde apucau. Bietul Gheorghiță striga la ei să mă lase în pace, încerca să tragă de ei să-i dea la o
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
lui care s-au băgat și i-au oprit pe descreierații ce voiau să mă azvârle în groapa de fântână săpată de curând. Veni și Gheorghiță de la cai și povesti și el că, cel mai înverșunat era văru-său Ion care parcă era turbat, striga la frate-su „dă-i la cap, Gheorghe, aruncă-l în groapă de viu, să se sature de pământ”, urla cât putea Ion al Mariței. Ion Barzu și oamenii lui i-au prins de brațe și i-
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
pe lumea asta; ai opt copii care îți trăiesc, patru ai pierdut...nu știu ce să zic, ca să nu păcătuiesc față de Dumnezeu și de Maica Domnului; eu zic că e bine ca omul să mai gândească; − Fiecare pai cu umbra lui, mamă! Parcă de la matale știu vorba asta... Elena tăcu. Se uita la fie-sa, Maria, clătină din cap în semn că nu știe ce să mai spună, apoi deschise iar ușa odăii „de din sus” unde erau nepoții. îi luă pe rând
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
albită este, ceară de albine pentru lumânări mari și toiag am pus. Am luat și zahăr și bomboane și busuioc și tămâie...tot ce trebuie la o înmormântare... O podidiră iar lacrimile acestea scurgându-se pe obrajii crestați de riduri, parcă mai adâncite de durerea mare ce o îndura acum. își șterse lacrimile cu amândouă palmele și apoi își zvântă mâinile cu șorțul cel nou, cusut de Emilia la atelierul unde lucra de ceva timp. Emilia, îndurerată și ea de jalea
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Costache se înțelesese cu cumnatul Vasile Cocuz care lucra la primăria din Cursești-Deal și l-a chemat la telefonul din Pungești. Nici nu trecuseră bine de moara lui Marcopol și din norii deși începură să cearnă fulgi mari, de zăpadă, parcă ar fi fost lacrimi înghețate. Maria privea cu tristețe fulgii cum se legănau în vânt și-și căutau parcă locul unde să se așeze. Nu era frig; între timp ajunseseră la Podul Verde unde Costache și Gheorghiță, după ce au oprit
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
din Pungești. Nici nu trecuseră bine de moara lui Marcopol și din norii deși începură să cearnă fulgi mari, de zăpadă, parcă ar fi fost lacrimi înghețate. Maria privea cu tristețe fulgii cum se legănau în vânt și-și căutau parcă locul unde să se așeze. Nu era frig; între timp ajunseseră la Podul Verde unde Costache și Gheorghiță, după ce au oprit la fântâna cu cumpănă și ciutură, fântână săpată de Costache împreună cu taică-su, Ion Gheorghiu, au deșertat apa din
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]