6,312 matches
-
trecerea aceasta Și mi-e rece, tristă, albă, țeasta; Gândul, numai el, rămas rebel Își întoarce umbrele din ape, Își adună sori din dimineți, Vreri ursite, pentru șapte vieți, Și eternitatea mai aproape... Nu roși zănatecului gând, Iartă-l și împacă-te cu dânsul, Bucuria doar, să-ți nască plânsul Spasmului de noapte aiurind... Morții sunt cu toți la fel, vezi bine, Lasă-i lumii lor fără suspin, Când spre tine-nfometat eu vin Și-mi hrănește gândul și pe mine...
MOR?II by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83835_a_85160]
-
era în jurul lor. Își purtă raza privirilor spre fereastra vagonului, urmărind defilarea dealurilor împodobite cu verdeață din belșug. Iubea plaiurile moldovene și se lăuda cu ele deși nu se născuse prin aceste locuri. Acum îl lovise necazul. Nu se putea împăca cu gândul că fiica lui va rămâne nevăzătoare. Nenorocirea asta i se părea de nesuportat. Brusc, fu smuls din avalanșa gândurilor, de cuvintele abia șoptite: - Tăticule, eu când am sâ pot vide iar? Am atâtia cărț pi cari li-am
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
cale?! Strămoșului Adam, cu mânie Te blestem! Te desfid! Te osândesc! Călcând porunca Tatălui Ceresc Ai fost smintit, mișel între mișei!... (Măcar era ceva de capul ei??) Deznodământ După ce au divorțat, Și bărbatul și femeia, La scurt timp, s-au împăcat ...cu ideea. Unei epigramiste de 1 martie Ești ca o roză prinsă în album, Ce-o fredonezi pe portativul gamei, Și când mă-mbeți cu-al tău suav parfum Și când mă-nțepi cu ghimpii epigramei. Traducătoarei la ruperea relației
GEORGE PETRONE by GEORGE PETRONE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83929_a_85254]
-
Nu trebuie decât să-l aud pe Harry Belafonte cântând Mary’s Boy Child la Radio 2 și sunt acolo, cu tata care dă târcoale prin bucătărie, proaspăt Întors de la cârciumă, având la el vreun cadou cu care s-o Împace pe mama - un neglijeu diafan cu dantelă, dar mărimea greșită, sau un ceas de aur de furat primit de la vreun tovarăș. Tata Își făcea mereu intrarea ca o vedetă, consumând tot aerul din cameră. Eu și Julie de-abia respiram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
M-am simțit ca Mama Ursoaică și mi-a venit să mormăi: Cine a stat pe scaunul meu? N-am zis nimic. N-am vrut să-i dau satisfacție mucosului nenorocit. Plus că trebuie să mă duc la New York să „Împac“ un client. Nu l-am văzut niciodată pe Jack Abelhammer, dar Îl urăsc deja. De la: Candy Stratton Către: Kate Reddy Dragă Desdemona, stai cu ochii pe Guy „Iago“ Chase. Nu scăpa batista, scumpo. Îți vrea slujba așa de mult că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Între cele două tipuri de mame care uneori ne Împiedică să discutăm Între noi. Suspectez faptul că mama casnică o privește pe mama care are serviciu cu invidie și teamă, crezând că mama care are serviciu a reușit să le-mpace pe amândouă, pe când mama cu serviciu se uită la mama casnică cu teamă și invidie pentru că știe că de fapt nu a reușit. Ca să-ți poți juca oricare din roluri În continuare, trebuie să te convingi că alternativa e una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
greu să stau decât să sar În gol. Și Încă nu am ajuns acolo. Să nu uit Datoria pe care o am față de copii. Datoria pe care o am față de mine Însămi. Să găsesc un mod În care să le Împac pe cele două. De redactat procesul verbal al ședinței (Lorraine, secretara, spune că e În concediu medical, dar Lorraine e mereu În concediu medical când treaba devine groasă). Bronzat la solar obligatoriu: arăt ca sora mai mică a Morticiei Addams
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
beneficiilor pe care le cumpăraseră atît de scump, femeilor pe care le aveau, grației principelui cu care erau complice. Toate acestea explică limpede motivul pentru care acești oameni au ajuns la disperare atunci cînd au auzit faptul că Henric se împăcase cu Papa; atunci s-au folosit de cele mai cumplite mijloace pentru a-l face să recadă în prăpastie, rupînd din nou legăturile cu Pontiful și cu Biserica 221. 100. Mai este necesară vreo altă probă că drepturile imperiale nu
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
cariera pe care doriți s-o urmați? V-ați pregătit singuri pentru această carieră? Care sunt obiectivele imediate? Care sunt obiectivele pe termen lung? Cum puteți demonstra că potențialul uman de care dispuneți poate înlocui lipsa de experiență? Cum se împacă obiectivele cu postul căutat? Intenționați o continuare (completare) a studiilor? 4. Întrebări pentru persoanele care revin în activitate De ce vă întoarceți tocmai acum? Care sunt cei mai importanți factori care vă determină să căutați viitoarea slujbă? Slujba căutată este la
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
o să se simtă minunat, am asigurat-o. —După ce-ai plecat, am avut o conversație foarte plăcută cu Caroline. Știi, băiatul acela, Charlie, are mult bun-simț. A convins-o pe mama lui c-a exagerat în legătură cu scaunele alea. Ne-am împăcat. După toți acești ani! Contesa vine la petrecere împreună cu Charlie. Nu-i așa că-i o veste bombă? Nu, mi-am zis eu. Poate, dacă-l sun pe Patrick Saxton, o să trimită un elicopter după mine. Mă întreb dacă există un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Danvila a ridicat ochii spre cer. Or ști ei asta acum, dar ce-o să fie peste trei sau patru luni, cînd o să Înceapă procesul fratelui dumneavoastră? Vinovăția mărturisită e un concept cu care lor le vine foarte ușor să se Împace. Se pot Închide dosarele, oamenii pot fi repartizați la alte cazuri. Aveți toată compasiunea mea, domnule Prentice. — Dar Frank ar putea să intre la pușcărie pentru douăzeci de ani. SÎnteți sigur că poliția va continua să-l caute pe adevăratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
vele sfîșiate, steaguri negre fluturîndu-și mesajul sinistru. — Bine... O să ne deschidă Miguel. El are grijă de locul ăsta, sau de ce-a mai rămas din el. Menajera și soțul ei au plecat. Pur și simplu n-au putut să se Împace cu situația. (Hennessy făcu o pauză, așteptînd să se deschidă poarta.) Trebuie să recunosc că e spectaculos... — Cum rămîne cu șoferul? Să-i spun că sînt fratele lui Frank? Ar putea... — Nu. Îi plăcea de Frank, se duceau uneori să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Își scoase pălăria, de parcă se pregătea de o confruntare, și mă privi fără să clipească.) Dumnezeule mare, n-am dat eu foc la casă. Asta sugerezi? — Sigur că nu. Știu că n-ați făcut asta - am Încercat eu s-o Împac, schimbînd tactica Înainte să-l cheme pe Sonny Gardner În ajutor. Dar doctorul Sanger? Mă tot gîndesc la scena aceea de la Înmormîntare. Toată lumea de-acolo era clar că-l antipatizează, mai să-ți vină să crezi că-l considerau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
De asta am intrat În rolul lui Frank. Acum, zi-mi despre el, ce mai face? — E palid și foarte obosit. S-a resemnat cu toate. Cred că din punctul lui de vedere procesul s-a și terminat. S-a Împăcat cu ideea că nu vrei să-l vezi. — Nu-i adevărat. Paula, vreau să-l văd. Dar Încă nu-s pregătit. O să-l vizitez cînd o să am informații pentru el. Crezi că e vreo șansă să-și schimbe pledoaria? — Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Începe la nouă. Trebuia să te sune Hennessy. E petrecerea de adio a lui Bobby Crawford. Ne-ntîlnim să-i urăm drum bun. Ne vedem acolo. Nu știu. O petrecere...? (Începu să se joace cu mînerul valizei, parcă nereușind să se Împace cu ideea.) Cine mai vine? — Toată lumea. Tot grupul de importanți din Costasol. Betty Shand, colonelul Lindsay, cea mai mare parte a consilierilor, surorile Keswick - toate farurile călăuzitoare. O să fie ditamai bairamul. Betty Shand s-a ocupat de tot cateringul - bufet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pe un accident tragic care se mai Întîmplă cînd faci o farsă la o petrecere și iese prost. Dumnezeu mi-e martor, și eu am văzut-o la fel. Am ajutat la uciderea acelor oameni și aproape că m-am Împăcat cu ideea. Charles, trebuie să oprim petrecerea de diseară. A ridicat brațele spre mine și am Îmbrățișat-o scurt, Încercînd să-i potolesc tremurul umerilor. Îi simțeam inima bătînd pe sternul meu. Se scuturaseră toate ipocriziile ultimelor luni, rămînÎnd În urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
leu, ornament având o coamă de lut ars și un rânjet perpetuu de ceramică. Doar atâta șterpelise și el de la naționalizarea efectuată de Partidul tovarășilor, când cu cenătuirea fabricii de țigle a lui Țailic Trau, ovreiul cu care goldăneștenii se împăcau bine, care le dădea de lucru și pe care ei îl furau cu sârg. Țailic Trau lăsase baltă fabrica, înainte de a-i fi naționalizată, plecând din Goldana, mânat de stihii favorite, cu un rămas bun profetic: "Vă las vouă partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ale copiilor puși pe furat, ca și de poftele cu dimensiuni misterioase ale muierilor gravide. Rezistă mai multe zile asalturilor stomacului, care nu se ralia, câtuși de puțin, sarcinilor trasate de conducerea de partid și de colectiv și nu se împăca, deloc, cu imprecizia în care mama Maranda îi aducea merinde, într-un paner de papură. Totuși, nu cedă știrilor aduse de necunoscuți binevoitori, precum că toată Goldana și toată Kotonoaga îl foarfecă, pentru egoismul lui. Părăsi, temporar, postul său de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
obicei, cel extraconjugal. Nici pe departe. Nici un fel de derapaj. Așa că am Început să derapez eu. Aducând eu În discuție sexul, trăgând o concluzie de mamă-soacră: - Lasă, Cristina, nu-s nu știu ce probleme. Cred că vă e destul de ușor să vă Împăcați când vine noaptea. Ea nu mi-a răspuns. M-a privit câteva clipe, poate contrariată, parcă pe sub sprâncene. Apoi mi-a zâmbit. Apoi a ridicat mâna, a ținut-o o vreme În aer, aproape de obrazul plâns, a lăsat-o ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
a apărat făcându-mă narcoman, Întrebându-mă cu ce principii ale C.a. era În acord cocaina mea, poate că nici bani de contribuții nu mai am și mai mult ca sigur că asta mă interesa cu adevărat. Ne-am Împăcat până la urmă, n-avea dreptate, nu asta mă interesa și-apoi eu nu eram tocmai un ateu dat dracului, ci unul de conjunctură, iar el nu era tocmai un fundamentalist. Totuși simțeam că stând prea mult la conac Împreună cu ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
-i. Și atunci, de unde această tulburare iubito? Mai este și altceva despre care ar trebui să știu? După o scurtă ezitare, abia sesizabilă, Smaranda răspunde pe un ton marcat de frământare: Nu, doar că niciodată nu am putut să mă împac cu gândul despărțirii de tine. Doar pentru scurt timp. Când ajung în București, îți dau telefon. Promit. Ți-am pregătit niște sandvișuri cu brânză să ai la tine pe drum. S-ar putea să-ți fie foame. Să nu uiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
calmă așteptare. Știe că dintre toți cei de față el este deja mort, iar momentele următoare nu vor face decât să consemneze acest fapt în termenii fizici ai acestei lumi. Von Streinitz mai văzuse o astfel de uitătură, a omului împăcat cu inevitabilul și care nu cere nimic, la un partizan sârb executat de soldații italieni. Tăcerea îl umple de nervi pe Schultz. Pierzându-și răbdarea, îl lovește pe Dussek cu pumnul în plină față, răcnind cât poate de tare: Vooorbeșteeeee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
din întreg tabloul. Dar consider în continuare că ceea ce s-a întâmplat a fost nedrept. Și frontul te va ajuta să uiți? De uitat, niciodată. Dar aici, în acest univers plin de dispreț pentru viața omenească, am reușit să mă împac cu ideea. În război oamenii pierd multe. Inclusiv viața. Eu mi-am pierdut credința în Dumnezeu, liniștea și somnul. Pe ultimele două le-am recăpătat aici și consider asta ca un dar ceresc. Și cine știe, momentul poate fi începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
memoria Îl aduce la țărm, cum se Întîmplă cu scoicile pe plajele mărilor. Eram atunci tînăr iar ei Îmi treceau prin față, cei mai mulți fiind mult mai În vîrstă decît mine, și aceasta era una din stările cu care nu mă Împăcam, căci nu Înțelegeam cu ce drept, cu acoperirea cărei ordini superioare aveam voie să judec oameni de vîrsta părinților sau chiar a bunicilor mei. Era mult prea mult. Funcția aceasta ar trebui Îndeplinită tîrziu, spre bătrînețe, cînd părul ți s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
unuia din ei și rămase așa cîteva minute, În dunga de lumină a soarelui ce pătrundea prin ferestruica pătrată de deasupra. - „Ce știți voi?” - vorbi mîngîind fruntea răbdătoare a calului, ce știți voi ce Înseamnă să fii om!” Apoi plecă Împăcat cu el. CÎnd ajunse acasă, În curte, se mai uită o dată, ultima dată, spre cîmp, În răsărit, unde cernoziomul Întinsei cîmpii aștepta, peste cîteva săptămîni, arăturile de primăvară. 12. Toate acestea s-au Întîmplat În primăvară. Ana lăsă descuiată ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]