4,751 matches
-
o ușă din scânduri de plop. Încuietoarea era din lemn. Podul bisericii nu era podit și nici pardoseală nu era. Pereții pronaosului nu erau împodobiți cu pictură. Pronaosul era despărțit de naos printr-un zid închis în întregime și era împodobit cu trei icoane de lemn, trei icoane pictate pe sticlă precum și o cruce de lemn. Tot în pronaos se afla o măsuță, acoperită cu o față de masă din cânepă, măsuță folosită pentru închinare și pe care se afla o icoană
Biserica de lemn din Târlișua () [Corola-website/Science/318940_a_320269]
-
Ventotene) pe baza unei acuzații false de adulter. Când Octavia se plânge de acest tratament slujitoarele ei o torturau în bătaie. Exilul Octaviei a devenit așa de nepopular încât cetățenii Romei au protestat zgomotos, mărșăluind pe străzi cu statuia Octaviei împodobită cu flori și cerând întoarcerea ei. Nero (foarte înspăimântat) a fost aproape de acord să se recăsătorească cu Octavia, dar în schimb îi va semna actul de condamnare la moarte. Câteva zile mai târziu, Octavia a fost legată și i s-
Claudia Octavia () [Corola-website/Science/333003_a_334332]
-
diverse obiecte de cercevele). În pictură, japonezii au preferat culorile plate dar izbitoare și contururile ferme, pline de vitalitate. Acestea puteau fi observate pe pergamente și paravane, niște piese de mobilier, printre puținele obiecte admise în interiorul auster al căminelor japoneze. Împodobite cu frunze aurite, efectul era și mai frapant. Pentru occidentali, cele mai comune dar și cele mai admirate exemplare ale artei japoneze sunt gravurile colorate, produse după secolul al XVIII-lea. Acestea au fost create prin transferarea unei schițe a
Artă orientală () [Corola-website/Science/308977_a_310306]
-
din aceeași perioadă a mai supraviețuit o "Evanghelie" copiată de călugărul Nicodim de la Tismana pe pergament, un "Hexæmeron" al lui Ioan Exarhul, o "Evanghelie" din secolul al XII-lea care a aparținut mitropolitului Antim Critopol, și un "Tetraevanghel" din 1404-1405, împodobit cu miniaturi de către Nicodim de la Tismana. Acesta este considerat cel mai vechi manuscris miniat din Țara Românească. Ferecătura Tetraevanghelului este realizată în tehnica "au repaussé" și redă scena răstignirii Mântuitorului. În domeniul olăritului, se remarcă vasele având litere sau propoziții
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
unei fortărețe Bizantine din secolul al XVII - lea. După părăsirea lui în timpul ocupației turcești, a fost distrus în mare măsură de explozia unei magazii de pulbere. Restaurarea palatului a avut loc între anii 1937 și 1940 când clădirea a fost împodobită cu picturi murale. Valea Fluturilor este un ecosistem unic în lume prin faptul că a supraviețuit neatins. Valea se află de-a lungul râului Pelekanos, care își datorează existența unor mici și rapide cascade. Orașul medieval Rodos (capitala insulei) a
Rodos () [Corola-website/Science/297358_a_298687]
-
oameni din cauza foametei. În 1932, realismul socialist s-a impus în toată cultură, în literatura și arta pentru a-i instrui pe cetățeni în spiritul socialismului, motivul central fiind "Omul Muncii" care reprezenta progresul socialist, sculpturi și picturi murale ce împodobeau clădirile, reprezentând bărbați și femei în muncind. În 1935-1939, Stalin și-a eliminat toți oponenții reali sau închipuiți, prin Marea Epurare. Persecuțiile au avut loc la toate nivelurile partidului și ale statului. Milioane de oameni au fost exterminați sau trimiși
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
mai violentă, în casa de sănătate a doctorului Șuțu din strada Plantelor nr. 9, București. Ziarul "Românul" anunța ziua următoare la știri: "Eminescu nu mai este". Corpul poetului a fost expus publicului în biserica Sf. Gheorghe, pe un catafalc simplu, împodobit cu cetină de brad. Un cor dirijat de muzicianul C. Bărcănescu a interpretat litania „Mai am un singur dor". După slujba ortodoxă și discursul lui Grigore Ventura, carul funebru, la care fuseseră înhămați doar doi cai, s-a îndreptat spre
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
adus din patria lor italiană gustul pentru rafinament al acestei culturi, Oradea cunoaște ca oraș și sediu episcopal catolic o perioadă de înflorire. Episcopul italian Andrea a fost considerat ca o perfectă încarnare a spiritului renascentist, zidind capele, ridicând altare, împodobindu-le cu cele mai luxoase decorații. Cea mai impresionantă personalitate a Renașterii din Europa Centrală a acestei vremi a fost episcopul maghiar de origine croată Ioan Viteaz de Sredna (în maghiară Vitéz János). Oradea devine cunoscută în anii lui Ioan
Oradea () [Corola-website/Science/296593_a_297922]
-
parohială. Înfățișarea pe care o are astăzi catedrala se pare că o datorăm arhitectului Penescu și inginerului Ciulei din București. Ei au construit în 1935, la Giurgiu, halele din piața centrală și clădirea Tribunalului din parcul Alei. Pictura inițială ce împodobea pereții vechii biserici a fost executată în ulei, în maniera școlii decadente de după Gh. Tattarescu, de către pictorul Nicolae Pitaru. Pictura murală existentă astăzi, executată în tempera grasă, în stil neo-bizantin, a fost realizată de pictorul Nicolae Stoica între anii 1939-1959
Județul Giurgiu () [Corola-website/Science/296659_a_297988]
-
și decorat cu lumini de Crăciun (inițial erau lumânări, dar o dată cu evoluția tehnologiei, se obișnuiește folosirea becurilor led sau a diferitelor cabluri luminoase), ornamente, ghirlande, bomboane și dulciuri în perioada de dinainte de Crăciun. Tradiția spune că pomul de Crăciun se împodobește în Ajun de Crăciun, pe 24 decembrie. Un înger sau o stea poate fi pusă în vârful pomului, reprezentând îngerii sau steaua de la Betleem. Primele dovezi despre decorarea bradului sunt din Livonia (Estonia și Letonia de astăzi) în secolul XV
Pom de Crăciun () [Corola-website/Science/296841_a_298170]
-
fi pusă în vârful pomului, reprezentând îngerii sau steaua de la Betleem. Primele dovezi despre decorarea bradului sunt din Livonia (Estonia și Letonia de astăzi) în secolul XV. Ulterior, tradiția a intrat și în cultura altor popoare. În Evul Mediu, case împodobite cu pomi de Crăciun apar în provinciile Alsacia și Lorena, dar nu cu ocazia Crăciunului ci cu cea a Anului Nou. De aici tradiția se extinde în întreaga Franță, Spania, Italia și Elveția. De asemenea, este posibil ca pomul de
Pom de Crăciun () [Corola-website/Science/296841_a_298170]
-
Lorena, dar nu cu ocazia Crăciunului ci cu cea a Anului Nou. De aici tradiția se extinde în întreaga Franță, Spania, Italia și Elveția. De asemenea, este posibil ca pomul de Crăciun să provină de la nordici, care obișnuiau să-și împodobească casele cu ramuri de brad și de vâsc, obicei păstrat și în tradiția coroniței de brad. . În Rusia europeană Ajunul Crăciunului era sărbătorit în pădurile de brazi, unde era ales unul ca cel mai frumos dintre toți și împodobit cu
Pom de Crăciun () [Corola-website/Science/296841_a_298170]
-
-și împodobească casele cu ramuri de brad și de vâsc, obicei păstrat și în tradiția coroniței de brad. . În Rusia europeană Ajunul Crăciunului era sărbătorit în pădurile de brazi, unde era ales unul ca cel mai frumos dintre toți și împodobit cu lumânări aprinse, bomboane, jucării etc. Bradul împodobit se întâlnea ca pom de Crăciun doar în orașele din Germania sfârșitului de secol XIX, dar odată cu Primul Război Mondial s-a răspândit pe întreg teritoriul acestei țări. Împodobirea bradului în prezent
Pom de Crăciun () [Corola-website/Science/296841_a_298170]
-
trenul basmelor”, care te duce până la “Casa lui Moș Crăciun”. Aici poți afla date despre obiceiuri de Crăciun din toate colțurile lumii (datorită unei expoziții de fotografii), poți să vezi decorațiuni unice de Crăciun sau jocuri de lumini, poți să împodobești brazi sau chiar să vizionezi filme vechi legate de sărbătoarea Crăciunului. În tradiția anglo-saxonă, Moș Crăciun se găsește în departamentele magazinelor sau în mall-uri și la petreceri pentru copii. Acesta este de obicei jucat de un actor însoțit de
Moș Crăciun () [Corola-website/Science/296840_a_298169]
-
pe Hefaistos, fiul infirm cu care se rușina Hera. Însoțitorii lui Dionis erau silenii, satirii și nimfele. Menadele, tiadele și bacantele formau cortegiul adoratoarelor sale, încununate precum zeul însuși cu iederă sau frunze de viță de vie și purtând tirsuri împodobite cu conuri de pin. Acest cortegiu ducea o viață sălbatică, vâna animalele pădurii și le devora crude. Chiar și Dionis lua câteodată înfățișarea unui animal, de cele mai multe ori cea a unui țap sau a unui taur. Eliade îl identifică de
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
Napoli 3240) și în scena gigantomahiei de pe friza de est a Parthenonului, metopa "Est 2" (in situ Atena). Pe aceeași friză de est a Parthenonului figura Dionis și în sfatul olimpienilor înaintea luptei cu giganții, ca ideal al nudului grecesc împodobea frontonul de est al templului. Din secolul al IV-lea reprezentarea ca tânăr imberb devine canonică, după cum se poate observa pe vasele din Panticapaion (Kerci, Ucraina) și din regiunea Puglia sau în reliefurile monumentului lui Lisicrate din Atena, care descriu
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
este decorată în catul de jos cu grupuri sculpturale în al căror program iconografic se înscriu manifestări artistice în legătură cu drama muzicală: "Dansul", "Armonia", "Muzica" și "Opera". Cel mai celebru grup alegoric din acest program este "Dansul" postclasicistului Jean-Baptiste Carpeaux, care împodobește flancul stâng al portalului din dreapta și o înfățișează în figura centrală pe Helene Racoviță (1845-1891). Nivelul superior al fațadei este structurat prin perechi de coloane înalte. Arhitrava se află în spatele acestei colonade și este purtată de coloane mai mici, aflate
Opéra Garnier () [Corola-website/Science/296919_a_298248]
-
și prestigioase instituții de învățământ și cultură: Universitatea de Stat din Sankt Petersburg ocupă câteva clădiri de pe insula Vasilievski, inclusiv uriașul edificiu baroc al Colegiului al Doisprezecelea (1722-1744); Academia de Artă din Sankt Petersburg (1764-1788) se ridică în fața unui chei împodobit cu grifoni și sfincși egipteni autentici; Institutul Smolnîi (1806-1808), inițial prima școală pentru femei din Rusia, a fost ales de Lenin drept cartier general în timpul Revoluției Ruse din 1917. Institutul Caterina (1804-1807), proiectat de Quarenghi, a fost, la început, sediul
Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/296896_a_298225]
-
asigura stabilitatea. Monumentul deosebit al Generalisimului Alexandr Suvorov, reprezentat ca un zeu tânăr al războiului, a fost ridicat, în 1801, pe Câmpul lui Marte, care fusese folosit, până la acea dată, pentru paradele militare și sărbători populare. Piața Sfântul Isaac este împodobită de monumentul țarului Nicolae I, care este singura statuie ecvestră cu două puncte de sprijin (picioarele din spate ale calului). Printre monumentele publice ale orașului se află și statuia circulară a împărătesei Ecaterina cea Mare de pe Nevsky Prospekt, statuile unor
Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/296896_a_298225]
-
totul în jur era otrăvit. Modelul acestui monstru cu privire ucigașă e posibil să fi fost ori vipera cu coarne din Egipt (cornițele par de la distanță zimții unei coroane), ori zeița-cobră Uraeus, care personifica ochiul arzător al lui Ra, și împodobea fruntea faraonilor căci conținea esența proprietăților Soarelui, fertilizant și în același timp capabil să usuce și să ardă. Faptul că ucidea cu privirea pe oricine se apropia, fără să-l bage de seamă și fără să-l privească el cel
Vasilisc () [Corola-website/Science/296925_a_298254]
-
Pace" de Lev Tolstoi. În același an, după ce Napoleon s-a încoronat împărat al Franței, Republica Italiană a devenit "Regno d'Italia", sau "Italico" (Regatul Italiei), sub conducerea sa directă. Drapelul Regatului Italiei era cel al Republicii în formă dreptunghiulară, împodobit cu vulturul napoleonian. Acesta a continuat să fie folosit până la abdicarea lui Napoleon în 1814. Între 1848 și 1861, o serie de evenimente a condus la independența și unificarea Italei (cu excepția regiunilor Veneția, Roma, Trento și Trieste, denumite "Italia irredenta
Drapelul Italiei () [Corola-website/Science/296928_a_298257]
-
s-au unit cu restul Italiei în 1866, 1870, respectiv 1918); această perioadă din istoria Italiei este denumită "Risorgimento". În această perioadă, "tricolore" a devenit simbolul care a unit eforturile poporului italian de obținere a libertății și independenței. Tricolorul italian, împodobit cu stema Savoiei, a fost adoptat ca drapel de război de armata din "Regno di Sardegna-Piemonte" (Regatul Sardiniei și Piemontului) în 1848. În Proclamația sa adresată lombarzilor și venețienilor, Carol Albert a spus: „... pentru a arăta mai clar cu semne
Drapelul Italiei () [Corola-website/Science/296928_a_298257]
-
aceasta fiind culoarea dinastiei, deși acest procedeu nu este conform regulilor heraldice ale culorilor. În același an, "Granducato di Toscana" (Marele Ducat al Toscanei) a devenit stat constituțional și a renunțat la steagul austriac, cu stema Austria-Lorena, în favoarea tricolorului italian împodobit cu o stemă simplă. Stema purta, însă, drapelul roșu-alb-roșu al Austriei, țară ce se opunea unificării Italiei. În 1859, Marele Ducat a încetat să mai existe, fiind unit cu Ducatele Modena și Parma formând "Province Unite del Centroitalia" (Provinciile Unite
Drapelul Italiei () [Corola-website/Science/296928_a_298257]
-
Ducatele Modena și Parma formând "Province Unite del Centroitalia" (Provinciile Unite ale Italiei Centrale), stat ce a utilizat tricolorul simplu până la anexarea sa în anul următor de către Regatul Sardiniei. Drapelul "Regno costituzionale delle Due Sicilie" (Regatul celor Două Sicilii), alb împodobit cu stema Castiliei, Leonului, Aragonului, celor Două Sicilii și Granadei, a fost modificat de Ferdinand al II-lea prin adăugarea unor contururi roșu și verde. Acest drapel a ținut din 3 aprilie 1848 până în 19 mai 1849. "Governo provvisorio della
Drapelul Italiei () [Corola-website/Science/296928_a_298257]
-
unor contururi roșu și verde. Acest drapel a ținut din 3 aprilie 1848 până în 19 mai 1849. "Governo provvisorio della Sicilia" (Guvernul Provizoriu al Siciliei), care a durat din 12 ianuarie 1848 până în 15 mai 1849, a adoptat tricolorul italian, împodobit cu un triskelion. În același an, "Regno Lombardo-Veneto" (Regatul Lombardia-Veneția) s-a revoltat împotriva Imperiului Austriac în cele Cinci Zile de la Milano, dormând "Governo provvisorio della Lombardia" (Guvernul Provizoriu al Lombardiei) la 22 martie 1848 și "Governo provvisorio di Venezia
Drapelul Italiei () [Corola-website/Science/296928_a_298257]