6,395 matches
-
i-am executat pe bandiți!, au turuit ei cu aerul unor maidanezi care se gudură pe lângă stăpânul lor, sperând că acesta le va arunca vreun oscior. Tovarășul Cameniță s-a uitat la ei sumbru, amenințător, enorm, strivitor. -Bă, i-ați împușcat p-ăia ș-atât? Atât?! Ce, bă, voi credeți că ăia acționa de capul lor, n-avea complici, ăă? Măriți, bă, cercu, faceți, bă, cercetări ca lumea! Hai, marș la treabă! Drept care mai-marii raionului Serenite s-au înapoiat în orașul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de un frate. Atunci, când Ilie Ilașcu stătea cu lanțuri la mâni și la picioare în temnițele Tiraspolului, când acesta era încolțit de ger, ținut in foame, bătut în celulă, scos din cameră pentru a fi pus la zid și împușcat cu gloanțe oarbe, dl. Chirilă a încercat să-i atenueze suferințele prin grija ce o purta față de mama sa rămasă singură după moartea soțului, ștefan Ilașcu, la data de 27 iulie 1998. Constantin Chirilă a fost o permanență în familia
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Opran din California, SUA. A trecut de zeci de ori vama de la Prut, ca să audă chiar el, când s-a aflat că se duce la Taxobeni, la mama lui Ilie Ilașcu, cum vameșii au comentat în rusește : “Mai bine îl împușcau și se termina odată cu el“. S-a atașat de măicuța Natalia Ilașcu, când a descoperit sărăcia de neimaginat in care se zbătea aceasta. A găsit-o pe mama lui Ilie desculță, umblând pe zăpadă, pentru că nu avea ce să încalțe
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
-mi povestească plin de emoție că-n biserica satului lui Ilie Ilașcu se păstrează o icoană a Sfintei Varvara, în care barbarii comuniști, când au intrat în sat în 1944, au tras ca într-un dușman, poate tot așa cum au împușcat gardienii lui Smirnov în Ilie Ilașcu, numai că cei care au tras în icoană n-au făcut-o cu gloanțe oarbe, ci cu gloanțe adevărate: ele mai stau și acum înfipte ca o durere în brațul, gâtul și umărul sfintei
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
la punctul ecologic, cineva din grupul nostru spune că mergem la mama lui Ilașcu unuia din cei ce ne controlau mașina (în partea moldovenească aproape toți vameșii vorbeau rusește). Acel vameș se adresează în limba rusă celuilalt: “Mai bine îl împușcau și se termina odată cu el”. Aneta înțelegând bine limba rusă, a tradus imediat pentru noi ce-a spus vameșul, iar doamna Rodica șcraba, mătușa scriitorului Arcadie Opaiț de la Cernăuți și cea mai în vârstă din grupul nostru, ar fi vrut
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
cu Vasile Calmoi. Ei acuma simt că au făcut o prostie. Dar de dat drumul se tem fiindcă pentru asta cineva trebuie să răspundă. Eu încă sunt bine, am rămas viu, dar mulți băieți de ai mei, în timpul războiului erau împușcați din urmă, de către cei de la securitate (KGB) de la Chișinău. Am fost cu toții trădați de către cei de la Chișinău, KGB. Mai mult de atât, acei care au condus arestarea mea de acasă și ancheta, colonelul Vladimir Garbov, din 1994, locuiește în Chișinău
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
sat deportat în Siberia. “Cum n-o fost! O fost multă lume și o soră de a tatii a fost dusă în Siberia. Pe dânsa au ridicat-o din gară de la Stolniceni, iar pe el, adică soțul dânsei, l-au împușcat chiar acolo în gară rusofonii. El fusese primar, iar pe sora tatii au dus-o în Siberia. Vai de capul ei! Tata a încercat să o aducă. Venită din Siberia, n-au vrut să-i dea casa înapoi. Atunci tata
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Siberia. Vai de capul ei! Tata a încercat să o aducă. Venită din Siberia, n-au vrut să-i dea casa înapoi. Atunci tata i-a făcut așa o căsoaie.” Am întrebat-o și eu, dacă a văzut cumva rușii împușcând români basarabeni. “Aveam 14 ani atunci și eram fricoasă. Dar treceau, treceau (ducându-i să-i împuște ). Chiar când s-au împreunat românii. știi, deacuma mergeau, de-acum se dăduse cu rușii, când acei din lagăr, apoi țin minte că
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
să-i dea casa înapoi. Atunci tata i-a făcut așa o căsoaie.” Am întrebat-o și eu, dacă a văzut cumva rușii împușcând români basarabeni. “Aveam 14 ani atunci și eram fricoasă. Dar treceau, treceau (ducându-i să-i împuște ). Chiar când s-au împreunat românii. știi, deacuma mergeau, de-acum se dăduse cu rușii, când acei din lagăr, apoi țin minte că noi am venit din evacuare, că noi am fost evacuați de aici din sat. Că doar aici
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
a Rusiei. 2. împiedicarea, prin aceasta, la întregirea cu România. 3. Demoralizarea, umilirea și chiar lichidarea fizică a reprezentanților mișcării de eliberare națională din Basarabia, îndeosebi a celor cu viziuni unioniste. Eu cunosc multe cazuri cînd colegi de luptă erau împușcați din spate. Fiindcă la război totul se permite și totul se șterge. Apoi, grupul „Ilașcu” a fost folosit atât în jocurile politice de la Chișinău, cât și la „testarea” mișcării de eliberare națională din Basarabia. Ce doresc să spun: se verifică
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
o dorim cu adevărat? Marile puteri totdeauna s-au înțeles între ele, dar aceasta nu ne dă dreptul să nu fim demni, să nu spunem răspicat adevărul, așa cum au făcut-o Ilie Ilașcu și camarazii săi. 1. Sf. Varvara, icoana împușcată de soldații Armatei Roșii în 1944. Biserica satului Taxobeni. 2. Natalia Ilașcu rugându-se la icoana Sfintei Varvara. 95 3. în vizită la măicuța Natalia. 4. Lectura primei scrisori primite de la Ilie Ilașcu. 13 martie 1999. 96 5. O lumânare
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
roată... Nicolae DABIJA PENTRU TINE, DRAG ILIE doină Pentru tine, drag Ilie Două fiice și o soție Rău de jale se sfâșie Că n-au cum să te mângâie Că de-ai fost tu mângâiat Mi te-au pus la împușcat Un dușman ce ne-a spurcat și pământul ne-a călcat REFREN Pentru tine, drag Ilie Plânge maica Românie Mai bine viața să-ți dai Decât popor român să n-ai! (bis) „Te iubesc, popor român!” Eu mă duc, tu
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
ce era românesc, de valoare, învățători, profesori, scriitori, buni gospodari, tot, tot distrus fără milă, fără cruțare. Tatăl lui Vadim Pirogan, împreună cu soția și un frate, au fost arestați și duși în Siberia, unde tatăl său a și murit imediat, împușcat de ruși. Nici Vadim Pirogan n-a scăpat, a fost arestat la 17 ani, în plină stradă, de ocupanții ruși și slugoii acestora, dus fără a fi vinovat în Siberia, iar după 5 ani a scăpat, ca prin minune cu
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
ci și cinic. Cu vocea lui de om care, după opt ani de Canal și de Aiud, nu mai avea nici un motiv să se enerveze și să se precipite, Radu a răspuns: „Am fost condamnat pentru suspiciunea de a fi împușcat un nenorocit de bolșevic. De fapt, chiar l-am împușcat. Și nu unul, ci mai mulți. Dacă nu-mi dați nota maximă, o să vă ucid“. Profesorii de socialism științific mai aveau o problemă. Știind că nu-i iubea nimeni, erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
opt ani de Canal și de Aiud, nu mai avea nici un motiv să se enerveze și să se precipite, Radu a răspuns: „Am fost condamnat pentru suspiciunea de a fi împușcat un nenorocit de bolșevic. De fapt, chiar l-am împușcat. Și nu unul, ci mai mulți. Dacă nu-mi dați nota maximă, o să vă ucid“. Profesorii de socialism științific mai aveau o problemă. Știind că nu-i iubea nimeni, erau răzbunători. Radu a primit nota zece, dar mie dobitocul mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ba chiar să și rostească două-trei replici. „În ce film?“, m-am interesat, dar fata nu știa numele filmului. Știa doar că era o poveste cu o doamnă din lumea bună care se îndrăgostește de un vagabond, iar nefericitul e împușcat, fără să aibă nici o vină, de amantul oficial. Dumnezeule, dar acesta era chiar subiectul filmului care-l lansase, în urmă cu câteva decenii, pe americanul mort în plină glorie pe platou. M-am uitat și mai insistent la omul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
a mirat că primește un mesaj atât de sibilinic, nici că acesta venea tocmai din Paris. Singurul lucru care nu se lega era că nu-l chema Stelică, îl chema Costică. Ce aveau în comun Mitică și Costică era sărăcia. Împușcau banul fără să se întrebe de unde venea și ce culoare avea. În fiecare săptămână, Costică avea întâlniri cu tot felul de persoane dubioase, de la care scotea totuși ceva. De îndată ce a primit misteriosul telefon, Costică s-a îmbrăcat și s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
din tinerețe și a luat foc: „Aha, vroiai să mă prinzi cu unul ca să-ți poți face de cap după aia și eu să nu mai zic nimic! Să aflu eu de-acum înainte că m-ai înșelat, și vă împușc pe amândoi!“. Fiu de cârciumar Brăduț a înțeles, chiar din prima zi de școală, de 1 septembrie 1952, că nu e ca toți ceilalți. Toți ceilalți se numeau Vasile Gheorghe, Ion Vasile, Ion Costică, Vasile Costică sau Gheorghe Ion, numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
o duminică dimineața, 13 martie 1949. Creștinii veneau la sf. Liturghie liniștiți ca de obicei, dar n-au mai ajuns la biserică. Toate drumurile ce duceau la biserică erau barate, ostași înarmați care nu mai permiteau avansarea. Un om surd împușcat Un om bătrân a înaintat și nu s-a oprit la somație. Soldatul a tras în plin. Omul era surd și nu a auzit somația. A murit pe loc. De cu seară se spovedise și venea la biserică să se
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
alerge goală-goluță, fragedă și roză, pe pământul tare de pădure, să dea peste un cerb, să crească și să-i crească blană și coarne de cerb, sfârșind prin a semăna ca două picături de apă cu un cerb și fiind împușcată din greșeală de posesorul ei. Basmul mergea așa mai departe: „Gura și cerbul semănau precum o pădure cu alta, precum un pom și-o creangă și-o frunză cu altele, precum un steag ori un bob de mazăre c-un
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
inteligența, mutând-o în picioare. Oricât de numeroase și de crunte ar fi fost poveștile unor asemenea evadări, încercările mortale de a fugi nu mai sfârșeau. La vremea secerișului, la frontiera verde, leșurile zăceau printre combine. Erau oameni ce fuseseră împușcați ori sfâșiați de câini - deseori și una, și alta. Pe Dunăre pluteau ciozvârte de cadavre, cei ce fugeau erau vânați cu șalupe și sfârtecați de elicea lor. și totuși, dorința de a fugi sporea,întețindu-se până la a deveni o
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
o parte, sunt mândru ca un kenyan căruia colonialiștii i-au hăcuit 185 de rinoceri din bătătură. Pe de alta, simt că poziționarea vesticilor față de estici intră într-o dulce armonie: noi le culegem căpșunile în patru labe, ei ne împușcă mistreții în poziția șezut. În sfârșit, ceea ce nici Fane Spoitoru n-ar îndrăzni, adică să tragă cu pistolul în cerbii de pe carpeta părintească, a izbutit Năstase, predându-ne pe viu lecția europeană de cum se poate vâna în cotețul porcului." O
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
se refugiaseră mai mulți vecini din cartier. Tot timpul se au zeau tunurile bubuind la marginea orașului și îm pușcăturile de pe stradă. Stăteam cu toții cu inima cât un purice, înspăi mântați că nemții o să ne descopere ascunzătoarea și-o să ne împuște. Spre seară, dintr-odată, s-au ivit în buza pivniței deschise niște cizme cazone. Am în ghețat cu toții, dar imediat am auzit vorbindu-se ru sește. Pentru prima și ultima dată în viața mea, limba rusă mi-a sunat ca
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
împreună cu toți colegii mei. La 7 august 1949, am asistat oripilat, la scenă în care căpitanul Hudescu, șeful Securității raionului Rădăuți a dat ordin plutonului de trupe de securitate să tragă în țăranii care se opuneau colectivizării forțate. Au fost împușcați 5 tineri iar cadavrele lor au fost înmormântate pe ascuns în cimitirul din Rădăuți într-un loc secret, descoperit abia după Revoluție. Familiile lor au fost deportate în Dobrogea pentru mulți ani. La câteva zile după asasinarea țărânilor nevinovați, s-
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93322]
-
Dar asta n-a fost destul. Oamenii au început să vestească nenorocirea cea mare: vin rușii! Și în primăvara lui 1944, ca o hoarda de lăcuste hămesite, soldații ruși s-a reavarsat în sat. Cand au intrat în ograda, au împușcat câinele ce ii lătra și cu davai! au golit podul de ceriale, curtea de păsări, grajdul de vite și sura de fan. Scroafa s-a opus să i se ia purceii și a fost împușcată. Asfel, din zecile de animale
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93330]