13,635 matches
-
ideea priorității absolute ce se impune a fi acordată resurselor umane, practic inepuizabile. Recunoașterea rolului central al informaticii, al științei în dezvoltarea economico socială, înseamnă a da în mod real prioritate factorilor care țin de educație, în sensul că oamenii, îndeosebi tinerii, având la dispoziție rețele de computere și condiții de învățare să se dezvolte la limita superioară a capacității cu care sunt dotați. Un singur exemplu în acest domeniu este semnificativ: în anul 1986 Universitatea CarnegieHelon din Statul Pensylvania dispunea
UNIVERSITATEA DIN BACĂU FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE MIŞCĂRII SPORTULUI ŞI SĂNĂTĂŢII APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT. In: APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT by CĂTĂLINA ABABEI () [Corola-publishinghouse/Science/279_a_493]
-
proces didactic cu implicații multiple, este necesară în abordarea noastră, diferențierea principiilor antrenamentului sportiv în două categorii distincte: 1. principii generale; 2. principii specifice. 1. Principiile generale sunt denumite ca atare deoarece se întâlnesc în toate genurile de activitate socială, îndeosebi în sfera educațională. Aceste principii surprind și sintetizează realitatea complexă a antrenamentului sportiv, din punct de vedere al procesului pedagogic prin care se prepară performanța sportivă. Principiile antrenamentului sportiv pot fi formulate după o anumită taxonomie a criteriilor, care să
Antrenament specific pentru pregătirea fizică pe uscat a schiorilor alpini. In: Antrenamentul specific pentru pregătirea fizică pe uscat a schiorilor alpini by Gheorghe BALINT, Puiu GASPAR () [Corola-publishinghouse/Science/255_a_502]
-
pregătirii, dar viața sportivă internațională a impus corelarea între pregătire și concurs, adică continuitatea pregătirii ce leagă și condiționează concursul următor. Mărirea frecvenței concursurilor sportive, sporirea dificultăților acestora au determinat creșterea rolului procesului pedagogic al antrenamentului sportiv, ameliorându-i efectele, îndeosebi pe plan biologic. Altitudinea performanței sportive a depins tot mai mult de nivelul calităților motrice înnăscute și dobândite ale sportivilor, de numărul deprinderilor motrice, concretizate în elementele și procedeele tehnico-tactice cele mai eficiente. Acest aspect se urmărește în cadrul lecțiilor de
Antrenament specific pentru pregătirea fizică pe uscat a schiorilor alpini. In: Antrenamentul specific pentru pregătirea fizică pe uscat a schiorilor alpini by Gheorghe BALINT, Puiu GASPAR () [Corola-publishinghouse/Science/255_a_502]
-
atent de portretist. Eroii - personaje introvertite, predispuse înfrângerii prin tendința de a renunța - au ciudata particularitate de a rata șansa care, eventual, li s-a ivit. Elementele de melodramă nu perturbă spațiul epic atâta vreme cât accentul cade pe implicația morală și, îndeosebi, psihologică a unor gesturi. O anume finețe analitică e detectabilă în conturarea siluetelor de femei. B. pare atras de mitul livresc al „misterului feminin”, dar nu până într-atât încât să nu sugereze că acesta poate fi și o strategie
BONDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285813_a_287142]
-
entitate politică și teritorială independentă, adică În calitate de actor internațional recunoscut și cu drepturi depline. Acest comportament trebuie Înțeles În perspectiva mai largă a subsistemului În care activa România: pe de o parte, căutând o relație strategică privilegiată cu marile puteri - Îndeosebi cu Puterile Centrale -, iar pe de altă parte, urmărind să se afirme ca o putere regională sau, mai exact, ca un echilibrator al balanței regionale de putere. România În această perioadă este adesea tratată ca o putere de status quo
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
dar și vestici se așteptau ca aportul militar românesc să poată schimba raportul de forțe pe flancul sudic al frontului de est. Așa cum am menționat deja, România a fost În toată această perioadă, Începând cu 1878, un stat revizionist moderat, Îndeosebi În ceea ce privește frontierele de vest, est și nord-est. În privința părții sudice a subsistemului, România practica mai degrabă o politică de status quo, cu precădere după cel de-al doilea război balcanic (1912-1913) În urma căruia raporturile de forțe Între ea și Bulgaria
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
deciziile de intrare În război, În 1941. Orientarea politicii externe și de securitate care se produsese În august 1916 este cultivată și În această perioadă În care diplomația românească Încerca să construiască o relație apropiată și solidă cu puterile vestice - Îndeosebi cu Franțaxe "Franța", care urma să devină garanta securității naționale În anii până la izbucnirea celei de-a două conflagrații mondiale (1939). Odată cu ascensiunea Germaniei naziste (1933-1938) până În postura de potențial hegemon, sistemul internațional și subsistemul de relații internaționale al statului
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
continuitate mai degrabă decât de o transformare radicală În raport cu perioada de Început a secolului XX: relația strategică cu Moscova trebuia menținută, Însă acest lucru nu Însemna că România nu putea să implementeze o politică externă asertivă a propriilor interese naționale. Îndeosebi regimul național-comunist ceaușist a fost creditat pentru perioadele de distanțare diplomatică (dar rareori politică!) față de Moscova. Implicațiile relației sinuoase dintre București și Moscova, mai ales Începând cu anii ’60, s-a datorat faptului că poziția României În cadrul blocului sovietic nu
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
logica neorealistă tipică a Războiului Rece și se centrează asupra amenințărilor de tip convențional la adresa securității naționale. Tematica naționalistă și cea secesionistă revin În actualitate la Începutul anilor ’90, accentuând necesitatea fundamentală a României de a-și consolida granițele naționale, Îndeosebi cele din vest - cu Ungaria, În condițiile În care Iugoslavia era pe cale de a deveni „butoiul cu pulbere” al Europei. Ca atare, configurația, dar și bugetul, dotarea și doctrina militară, nu suferă modificări seminificative față de cele ale perioadei Războiului Rece
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
fiind de natură non-convențională: terorismul internațional, proliferarea armelor de distrugere În masă, conflictele regionale, criminalitatea transnațională organizată, obstacolele În calea bunei guvernări și dezastrele naturale și amenințările de mediu. În vederea adresării acestor amenințări se aplică Întru totul principiile securității colective - Îndeosebi indivizibilitatea securității actorilor angajați În structurile europene și nord-atlantice. Importanța crescândă a zonei strategice a Mării Negre solicită din partea României un angajament profund și serios În vederea dezvoltării unei viziuni integrate asupra securității și cooperării În acest spațiu. Resursele implicate În contracararea
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
titular al Academiei Române. În 1978 primește Marele Premiu al Uniunii Scriitorilor. A semnat și George Bogza și a folosit, la început, și pseudonimul André Far. Având peste șaizeci și cinci de ani de activitate creatoare și manifestându-se în poezie, proză și îndeosebi în gazetărie, abordând cele mai diverse genuri în modalități originale, B. rămâne pretutindeni un liric profund, un poet modern tulburător, care își extrage inspirația din meditația continuă și pasionată asupra condiției omului contemporan, a măruntelor sau grandioaselor sale acte existențiale
BOGZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285792_a_287121]
-
îi apare în 1964. I s-au acordat numeroase premii, printre care Premiul Uniunii Scriitorilor (1970, 1977, 1982, 2001), Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române (1970), Premiul Asociației Scriitorilor din București (1982). Natură eminamente romantică, de tip contemplativ și interiorizat, formată îndeosebi prin studierea intensă a lui Eminescu, Blaga și Novalis, a muzicii clasice și a picturii, B. tinde, în poezie, la lirismul esențial, pe care îl și realizează, adesea. În versurile ei - libere și albe, cele mai multe -, figurile de stil nu sunt
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
că în nume e cuprinsă chintesența numenală a individuațiunilor, partea lor de eternitate. Aflând doar în „somn” „cum o cheamă” cu adevărat, B. își ia, astfel, în posesie natura incoruptibilă. Coboară la izvoarele ființei, la „nume”. Când, în următoarele cărți, îndeosebi în Arhitectura valurilor (1990) și în Soarele de apoi (2000), intuițiile și, în genere, stările sufletești devin, prin exces de conștientizare, cam prea transparente, lirismul riscă a fi absorbit pe alocuri de filosofie. Asemenea situații sunt rare. De regulă, poeta
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
meditație intimă, influențată de Young, Byron și Lamartine, către meditația socială, creștin umanitară (în poezii ca Epistolă D.K.A.K., Cântec oltenesc, Clăcașul ș.a.). A scris și câteva tragedii, care nu s-au păstrat. Ca traducător, s-a simțit atras îndeosebi de scriitorii francezi: Hugo, Musset, Vigny, Lamartine, M-me de Staël, Diderot. Pentru tălmăcirile din alte literaturi (Ariosto, Ossian, Byron) s-a folosit de un text intermediar francez. Obsesia lui B., unul dintre primii noștri arheologi, era aceea de a explora
BOLLIAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]
-
lui e mai totdeauna „în amurg”, cotropită de catifelarea și parfumul liliacului. Al doilea volum, apărut după mai bine de un deceniu, este semnificativ intitulat Petale (1908). Poetul a fost un traducător pasionat, deși nu totdeauna inspirat. L-a atras îndeosebi Paul Verlaine, după care a făcut și câteva imitații; grăbit și facil a tălmăcit din Felice Cavalotti, Edmond Rostand, Jean Richepin. B.-G. rămâne un scriitor „fin de siècle”, care a pregătit receptarea adecvată a celui de al doilea val
BOTEZ-GORDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285834_a_287163]
-
ardelene a Crucii Roșii (1914-1918). A contribuit la dezvoltarea învățământului pentru copiii orfani din Ardeal. Din 1926, iscălește Maria Botiș-Ciobanu, nume ce figurează și pe coperta unor cărți. A colaborat cu articole, versuri, proză - schițe, nuvele, povești - la publicații ardelenești îndeosebi, dar nu numai, semnătura ei putând fi întâlnită deopotrivă în „Familia”, „Convorbiri literare”, „Tribuna”, „Sămănătorul”, „Gazeta de duminică”, „Românul”, „Universul literar” ș.a. Articolele referitoare la educația în școală - apărute mai întâi în „Telegraful român” - le-a strâns în volumul Scrisori
BOTIS-CIOBANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285839_a_287168]
-
de asemenea, o serie de Amintiri literare, evocându-l, între alții, pe I. L. Caragiale (14/ 1933). Publicația are totodată rubrici de „Note”, „Însemnări”, „Reviste”, în care se anunță și se comentează evenimente din viața literară și artistică a unor orașe, îndeosebi din Transilvania. La rubrica „Plastică” pot fi întâlniți printre semnatari Eugen Jebeleanu și Ion Vlasiu. Deși puține, traducerile nu lipsesc din revistă. Astfel, sunt de reținut câteva tălmăciri din lirica lui Goethe, Stefan George, Max Moltke, Arturo Graf, Kibédi Sándor
BRASOVUL LITERAR SI ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285865_a_287194]
-
în ținuturile Flandrei și aiurea, 1947), Aleko Konstantinov (Bai Ganiu, 1955), Alphonse Daudet (Tartarin în Alpi, 1956, Minunatele isprăvi ale lui Tartarin din Tarascon, 1956), Branislav Nușici (Anii de școală, 1957). Ca publicist, B. are un condei teribil de spornic. Îndeosebi la „Curentul”, el scrie într-o cadență neobosită, comentând cu ascuțime și cu un soi de posăceală hâtră felurite întâmplări, unele triste, altele înveselitoare. Fire nostalgică, oftează adesea după vremurile „blagoslovite” de odinioară, așa cum, hoinar nelecuit „prin ăi coclauri”, îl
BOTEZ-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285831_a_287160]
-
1914 și 1916, semnează curent anchete sociale, reportaje politice, articole pe teme economice și, ocazional, cronici teatrale. Însemnări de ziarist sunt adunate în paginile multora dintre cărțile lui ulterioare. În 1919, fondează colecția „Biblioteca scriitorilor iluștri”, în care se tipăresc îndeosebi traduceri semnate de el sau de alți scriitori. Inconsistentă este literatura propriu-zisă a lui B.-R., reprezentată la început de povestiri alegorice și sentimentale („Rampa”, „Viitorul”, „Credința”, „Zburătorul”, „Tribuna liberală”, „Minerva”, „Izbânda”). În „Miraj” și „Raza literară”, se încearcă și
BOTEZ-RARES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285835_a_287164]
-
cele mai multe mărturisite în volumul de evocări și amintiri, publicat în 1987, Văzuți în oglinda timpului (despre Blaga, Arghezi, Sadoveanu, Emil Botta, Th. Pallady, I. Țuculescu ș.a.), un ciclu fiind intitulat chiar Poemele culorii. Remarcabile sunt, în volumul Inima desenată (1964) îndeosebi, dar și în altele, lauda macedonskiană a nopții, lauda blagiană a somnului, evocarea zeului Pan, actualizarea motivelor folclorice: „Totul era pe-o mistrie, / Și cărămidă și var, / Pe-un fundal de poezie / Într-un prezent legendar” (Prezent legendar). O nouă
BOUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285844_a_287173]
-
peană cum te zugrăvesc, / Scriindu-te rotund, te cresc; [...] Am să te scriu ca pe-o icoană / De sticlă-n vis, făgărășană, / Tu, doina sângelui meu sfântă, / Care-n culoarea lui te cântă” (Portret). Mai cu seamă în ultimele volume, îndeosebi în ciclul Antielegii, meditația senină asupra timpului, evocarea trecutului, calmul „nedurerii” în perspectiva morții au produs poeme de un timbru special, susținut de o gravitate existențială tulburătoare. Poetul viețuiește acum într-o aparentă inactualitate - „Ai dispărut așa cum ar dormi / Rusalca
BOUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285844_a_287173]
-
urmărește reabilitarea rolului presei, o „tribună curajoasă, demnă și onestă, în slujba opiniei publice” (Mircea Damian, Bună ziua). Rubricile obișnuite ale acestui ziar de informații sunt „9 + 1 muze”, „Bucureștii în 24 de ore”, „Bursa-Finanțe-Economie”, „Telegrame”, „Ultimele știri”, „Provincia”. Se oferă îndeosebi informații despre actualitatea politică, economică și socială din București și din provincie, dar și despre viața culturală, prin cronici, reportaje, scrieri în proză și semnalări de apariții editoriale. Ion Minulescu semnează „Cronica bucureșteană”, devenită „Săptămâna Bucureștilor”, și publică poezia Apariția
BUCURESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285905_a_287234]
-
interogații austere, formulate în stil folcloric (Dialog nocturn), fie în melosuri elegiace (Mult prea devreme), iar drama omului e văzută, uneori, ca dramă a creației. Tonul, imagistica trimit deseori la Lucian Blaga (invocat explicit în Poetul) sau la Tudor Arghezi (îndeosebi în erotică), modelele tutelare ale vârstei mature a poetului, care a evoluat de la „tradiționalism” către un „modernism figurativ” moderat (Petru Poantă). Proza lui B., adunată în volumele Dincolo de uitare (1984) și Când cocoșii uitară să mai cânte (1998), este una
BUCSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]
-
școlilor Blajului - veritabil centrum formativ, la care B. se întoarce spre a se fortifica moral-spiritual. În spirit transilvan, (G. Coșbuc, O. Goga, A. Cotruș), el se configurează ca poet al tradiției, și motivele recurente vor fi pământul natal (terra mater), îndeosebi Târnavele, munții, comunitatea generică a țăranilor de la care se revendică, familia (în special mama, „umbră tutelară”), modelele culturale formative, locurile proeminente ale istoriei ardelene. Evocarea acestui spațiu are, în Fântâni și stele (1965), tonalități aspre, cotrușiene: „Frații mei sunt totdeauna
BRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
a românilor în confruntarea cu Imperiul. B. este și autorul unei monografii, Emil Isac, un tribun al ideilor noi (1972), scrisă simpatetic, cu abundență deliberată de citate, menite a reconstitui mai autentic „fluxul vieții” și operei. Traducătorul s-a remarcat îndeosebi prin tălmăciri din lirica greacă modernă. A abordat, în ultima vreme, cu succes, și genul memorialistic, evocându-și cu deosebire cariera diplomatică. Un volum intitulat Monologuri paralele (1999) și cuprinzând un dialog epistolar cu Monica Anton dezbate probleme la ordinea
BRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]