5,677 matches
-
ultimul cuvânt, își aduse aminte că locotenentul e român, dar nu mai avu vreme decât să-l pronunțe mai încet. Bologa îngălbeni și, parcă n-ar fi auzit bine, repetă mașinal: ― Pe frontul... Nu sfârși, ca și când i s-ar fi înfipt în beregată o gheară înăbușindu-i glasul. Rămase cu gura căscată și se holbă năuc la căpitanul care, dîndu-și seama cât a fost de imprudent, murmură prostește: ― Iartă-mă, prietene... Am uitat că tu... Sunt un... În creierii lui Apostol
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Bologa care, în curând, simți în spinare o pată udă și rece. Se ghemui mai bine, ferindu-și spatele. Vântul însă îi pătrundea prin haine, prin piele și-i zgâlțâia inima. ― Și reflectorul nu mai apare! murmură el dârdâind. Își înfipse ochii în bezna subțiată, cu furie nerăbdătoare. Acuma începeau să se deslușească, în nemișcarea moartă, semne umile de viață. În dreapta și în stânga tranșeele infanteriei se întindeau, strâmbe și capricioase, ca niște linii grosolane pe o hârtie boțită. Ici-colo, ca mușuroaiele
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
voi merge niciodată acolo! zise Bologa tresărind și roșindu-se. Gross vru să mai zică ceva, dar atunci apăru în pragul casei un plutonier țanțoș, strigând cu importanță: ― Domnul locotenent Bologa!... Poftiți... Excelența-sa... Peste câteva clipe Apostol Bologa stătea înfipt reglementar înaintea generalului Karg, om scurt și gros, cu fața urâtă și aspră, mohorâtă de mustăți burzuluite, sfredelită de niște ochi rotunzi, ale căror priviri, țâșnind de sub sprâncene foarte late și veșnic încruntate, păreau două pumnale veninoase. Inima locotenentului se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
gâtul uscat și în aer se încrucișau încă urmele glasurilor de adineaori, șoapta lui zbârnâi prelung în toate urechile și atrase asupra lui toate privirile, întrebătoare și nedumerite. Urmară repede alte întrebări, din ce în ce mai aspre și mai poruncitoare, care i se înfigeau în inimă ca niște gheare ascuțite și-l strângeau de gât să-l sugrume. Când simți că se înăbușe, tresări, îngrozit, galben la față. Gulerul tunicii i se păru un laț nesuferit. Cu o smucitură disperată își rupse gulerul și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
începuse să le tremure frunza, dublậnd siluetele lor cu nuanțe violete. Totul se poate reduce la cenușă sau la praf, dar lumina dragostei adevărate se ridică chiar și din mormậnt. O simțeam deja pe muribundă întoarsă din călătoria ei și înfiptă între noi ca un țărus, așteptậnd ca vậntul morții să se stậrnească și atunci să-și desfăsoare aripile printre rugăciunile pe care sufletul ei le dorise. Ea nu murise decật pentru Yon, pentru mine murise numai ca să trăiască acum mai
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
prin nisipul clepsidrei și iată că acum îl găsisem. În el se ascundea o întreagă lume. Uneori istoria unui suflet omenesc poate fi mai interesantă și mai folositoare decật istoria unui întreg popor. Yon rămăsese el însuși, avea rădăcini adậnc înfipte în concret, în realitatea imediată, și nici un alt mediu nu l-ar fi putut schimba. Într-un asemenea om am început să cred, dar mă tem ca e deja prea tậrziu. Sufletul meu e obosit de atậta minciună și chin
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
mă prindă în mrejele lor și doar vacanțele mă făceau să fiu volubilă, lipsită de griji și, mai ales libertină. - Păpu!... Păpușo!...Păpu !...Cật e ceasul? O fi vremea de școală? Păpușa era cea mai pricepută la aflarea orei exacte. Înfigea un băț în pămậnt, apoi urmărea umbra lui după poziția soarelui, indicậnd cu precizie academică ora în curs. N-am întậrziat niciodată la școală, după cum n-am lăsat niciodată vreo temă nerezolvată. Școala era lege pentru mine, era zi sfăntă
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
N-am avut niciodată pe nimeni pe lume, de aceea Yoane, tu singur ai putea, numai tu ai putea să mă-nțelegi.Ce am eu comun cu aceste iude? Cum să-i numesc eu frați pe cei care mi-au înfipt pumnalul în inimă, luậndu-mi tot ce mi-a fost mai drag, casa părintească, satul natal, amintirile Frenței ? Ce n-au reușit rușii, au reușit dumnealor, adeventiștii de ziua a șaptea, putrezile-ar sămậnța în vecii vecilor! Că romậnul s-a născut
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
lună fericiți, sau orele pe care le petreceam împreună, respirậnd și simțind iubirea celuilalt și, uite, de aceea refuz să cred că aș mai putea iubi vreodată vreo altă femeie... Nu știu ce gậndeam atunci, dar vorbele lui Yon mi s-au înfipt în inimă adậnc, ca un pumnal. Îi priveam disperată ochii profund de negri, ațintiți undeva în gol, începusem să-i blestem pe îngeri și să mă gậndesc cu nesaț la iubirea noastră. Unde, cum și cậnd vor arăta acele clipe
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
trebe să Își pregătească drumul către parlamentul european. Nu l-a luat Vadim În partid, după ce l-a făcut albie de porci? Nu l-a pus nambăr tu pe listă, la România Mare? Ronțăind delicat o măslină pe care a Înfipt-o Într-o scobitoare, Gore face semn cu capul către boxe. Șapte văi și-o vale-adâncă, pe-aci lupii mă mănâncă... Bate cu pumnul În masă. Uite-așa e și la noi, dacă nu te mănâncă nevasta, te consumă soacra
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Necsam! Ia parabolica de unde nu-i! Căzuse! Fusese luată de vânt, că i-am și zis nevesti-mii dragă, n-a căzut semnalu’, a căzut dolce cu totul, acu’ e pe la parter, În grădinița blocului. Pun pariu că or s-o-nfigă Într-un pom și să vezi cât trebuie să mai plătim și pentru cablul suplimentar! Stăteam cu firu-n mână, ca fraierul, În vreme ce madama nu plângea după dolce, plângea că nu vede sfârșitul serialului. Ziceți și voi, nu am eu dreptate
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
vreo trei metri se oprește și Întoarce capul. Gicule, zici că bum tv ăla stă mai bine În perete decât dolce? Să-i zic lu’ a mea... Da’ n ar fi mai bine să le spun la ăștia s-o Înfigă direct În sufragerie, ca să ia semnalu’ prin geam? Așa n-o mai zboară vântul dacă se lasă cu intemperii neprevăzute. Mănânc și eu liniștit din brînza aia cât se uită cucoana la telenovele. Bună brânză, a zis că mai aduce
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
să pui carne la borcan. Când vin de la plajă Îți Împing o vizită. Mă ling pe degete când iese carnea din untură, ca la mama acasă... O viață avem și trebuie trăită! Voi cu porcu’, eu cu mândra... Gore se Înfige În ibricul cu vin și umple cupele cu o dexteritate demnă de invidiat. Mai aruncă și un ochi pe fereastră și ridică din umeri, a pagubă. Vântul spulberă frunzele, iar picăturile de ploaie bat darabana cu o indiferență strigătoare la
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
e cu moromeți. Și cu balegă. Și cu cotcodăcit. Aici e cu claxoane, cu guvern În piața victoriei și cu muzeul satului. Atât. Acolo nu se dau prezervative. Se oferă suveniruri, la intrare, da` cam scumpe. Sandu Întinde mâna și Înfige furculița Într-un mic. Îl agită prin aer. Ce vă mai place să Întrețineți discuții fără sens... Prezervative, Gore? Ce făceai cu ele, nu auziși că sunt din alea pentru cunta chinte, ăla care era adus din africa sub formă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ai puțin și muști din frunză, nu te supăra, o veni toamna peste noi, cu tot cu scumpiri și draci turbați, da` vorba este că pierzi esențialul. Scandalul ne face pe noi, Gicule, scandalul, invidia, ipocrizia și reitingul. Pentru reiting și-ar Înfige cuțitele În beregăți. Dacă dacii vroiau reiting, romanii plecau cu coada-ntre picioare. Pe columnă era dacia tv! Sunteți duși cu pluta. Uite cum intră necazul pe poarta cârciumii, cu vânt și brumă... Cu ce-ai vrea să intre octombrie
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
raze triumfale, Pe când el cu întuneric peste văi stă temerar. Ochii-Olimpicului negri ațintesc carul. Cu frica, Spre-a opri acea privire Dacul manta și-o ridică. Caii speriați nechiază, tremurând ei se înnalță; C-o strigare rece Joe fulgerul i-nfige-n coaste Și a zeilor Daciei cruntă și măreață oaste, Orbită aude glasul părintelui lor rănit Și-o întorc la fugă; - caii, carul rupt în nori răstoarnă. Din titanicele arcuri ploaie de săgeți se toarnă, Nimerind în spate goale pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
rășină Negrul nopții îl pătează cu bolnava lor lumină, Rănind asprul întuneric din a halelor lungi bolți. 895Și prin arcuri îndoite la lumini de roșii torții, Adunați văzu Cesarul la cumplita mas-a morții: Ducii Daci. Făclii de smoală sunt înfipte-n stâlpi și-n muri Luminând halele negre, armuri albe și curate, Atârnate de columne, lănci și arcuri răzimate De păreți - pavezi albastre strălucind pe stâlpii suri. {EminescuOpIV 139} Duci-s nalți ca brazi de munte, tari ca și săpați
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-i gravată aspru ursita-ne amară - Și când văd viitorul cu norii roși de sânge Atunci sufletu-mi geme și inima-mi se frânge. Decis-ai oare, Doamne, ca în etern să fiă Romînu-n lanțuri crude... și searbăda sclaviă Să-nfigă ochii aspri.; cu-al lacrimei tipar Să brazde pe-a lui față decretul ei amar? Te blastămă de secoli a lumii neagră gură Și sufletu-ți se-mmoaie și inima-ți se-ndură, Dar pentru-a mea națiune al tău ochiu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
catedrală. Bătrânețea seamănă cu nostalgia cupei sparte, plină cândva cu șampanie. Acasă - acest loc geometric al marilor nostalgii. Nostalgia locurilor natale ne-au transmis-o, probabil, păsările călătoare. Titlul post-mortem înseamnă mintea cea de pe urmă a semenilor. Episodicul om își înfige marile speranțe în atemporal. La bătrânețe, fardăm amintiri. Trecutul mă mustră, prezentul mă strivește, iar ce a rămas mă sperie. Spațiul este un bilet subaltern al timpului. Trecutul nu înseamnă numai putregai ; viitorul nu e doar lumină. În doar câteva
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ne interzic alcoolul, considerându-l o otravă lentă. Vor, oare, să trecem la cianură? La lansarea unei cărți e ca la înmormântare. Toate discursurile au parfum de tămâie. În cazul veleitarilor, lipsa de talent este compensată de impertinență. Când te înfigi la masa celor puternici, ori te aruncă în ciorbă, ori te îngurgitează ca desert. Ne guvernează doi monștri suverani : egoismul și intoleranța. Târâm egoismul cu noi încă din peșteri. Ucenicii nu - și amintesc de maeștrii lor decât când îi înjură
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
lux ca acesta. Și aș vrea să-ți spun că povestea cu pițigoiul se bazează pe adevărul crud. Această ființă atât de gingașă - pițigoiul - dispune de un simț al libertății de neimaginat. Nu suportă captivitatea sub nici un motiv. Se sinucide înfigându-și gheara în gât la prima încercare de a-l pune sub obroc! Și Decebalus per Scorillo a preferat moartea în locul captivității, vere. Aici nu-i vorba numai de libertatea proprie, ci și de onoare. Nu voia să dea propriul
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
rusnac că nu pricepe o boabă românească? Drept să-ți spun, parcă îl și văd pe acest moș Dumitru... O față arsă de soare, cu trăsături cioplite în piatră. O mustață colilie cât doi hulubi, niște ochi de culoarea oțelului înfipți sub fruntea înaltă, vărgată de șanțuri orizontale adânci, semn că nu puteai să te furișezi cu nici un chip prin fața acestui bătrân... Chiar că mă faci să te bănuiesc de vrăjitorie, vere. Cum ai reușit să-l descrii întocmai pe moș
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
acesta încă exista - am asistat la un concurs hipic național desfășurat pe el. Atunci am văzut ce înseamnă un cal de rasă și ce este o mârțoagă! Apoi ce înseamnă să călărești pe deșelatelea și cum devine treaba să stai înfipt în șa și să strunești din dârlogi un cal focos! Ia te uită, domnule, pe cine am lângă mine și habar să n-am! Atunci încălecarea, și la galop! Înainte de a ne lua vântul, spune-mi cam pe unde ne
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
După acea cercetare din ochi, a intrat și s-a așezat în cel mai ferit colț. Hangița, ca adusă de vânt, s-a ițit în fața străinului, dar... n-a putut să scoată măcar o vorbă și a rămas cu ochii înfipți într-ai bărbatului... Haiducul o privea șerpește, gata parcă s-o înșface... Pieptul hangiței a început să tresalte de parcă sub ie se zbăteau doi hulubi, iar răsuflarea dădea năvală ca și cum ar fi urcat un deal în fugă... În cele din
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Hangița s-a desprins cu greu din locul ei și a pornit poticnit spre masa lui. Drumul până acolo i s-a părut o veșnicie. Nici nu știa pe unde calcă. Tot ce vedea erau doar ochii haiducului, care erau înfipți într-ai ei ca două lăncii. Când a ajuns la masa lui, a auzit ca prin vis întrebarea: „Ce mai faci, Brândușo?” Altceva n-a mai auzit... Când a ajuns la tejghea nici nu și-a dat seama cum a
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]