4,842 matches
-
de frică totodată. Dădu drumul trăgaciului și luă de jos detectorul. ― Fir-ar să fie! oftă ea. obosită și înciudată. Liniștiți-vă, prieteni, ia uitați-vă! Parker lăsă plasa odată cu Brett. Amândoi recunoscură ceea ce prinseseră și nu puteau să-și înfrângă deznădejdea. O pisică, vizibil contrariată, se zbătea în împletitură și, înainte ca Ripley să apuce să protesteze, pieri în fundul pasajului. ― Nu, nu, nu-l lăsați să scape! Avertismentul veni prea târziu. Ghemotocul de păr dispăruse. ― Mda, ai dreptate, mormăi Parker
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cu instrumentul gata de funcționare, în caz că... Brett dăduse ocol unei stive de piese detașate. Nu putea să meargă mai departe. Antretoaze și grinzi, care susțineau superstructura superioară a lui Nostromo, formau o încâlceală de metal împrejur. Ceva de nedescris. Descurajat, înfrânt de oboseală și de zădărnicia acestei căutări, tocmai se hotărâse să plece când un alt miorlăit familiar îi ajunse la urechi. Scrută întunericul dindărătul unui pilon masiv și zări două pupile galbene lucind în negură. Șovăi o clipă... Jones era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Îi neliniștește prin tăcere. Mi se pare că aflăm aici un semn specific al celor două culturi. Cea egipteană are misterul sfincșilor săi impenetrabili surîzÎnd ideii de timp, În vreme ce cultura greacă se regăsește În orgoliul lui Oedip de a fi Înfrînt sfinxul. Replica animalului himeric din deșert e o fiară care se teme la Theba de logică. Ceea ce mă interesează Însă acum e un răspuns. Stau cu fața la mare urmărind rostogolirea capricioasă a valurilor și mă gîndesc că Oedip nu acceptă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
fi lăsat pe vîrful muntelui să adorm obosit de lumină. M-aș fi confundat Încet cu stînca mea. Aș fi luat culoarea ei. Și Într-o bună zi buzele mele cenușii ca piatra ar fi surîs, semn că am fost Înfrînt, m-am lepădat de oamenii cărora le-am dat focul și m-am molipsit de lenea inimii zeilor. Ar fi semnul pe care-l așteaptă Zeus; că nu mai țin minte cine sînt, de ce mă aflu aici, și de ce coboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
vreme să rodească sub zodia lui Proteu decît frica de propria singurătate, desolidarizarea de propriile-ți adevăruri, ipocrizia cameleonului sau, citîndu-l pe Bacon, Înțelepciunea crocodililor care plîng devorînd... Epigonii Zece ani mai tîrziu după ce „cei șapte Împotriva Thebei” au fost Înfrînți, urmașii lor direcți, pentru a răzbuna moartea părinților lor, au organizat o nouă expediție contra Thebei ieșind victorioși. Dezvoltînd un gînd pe care mi-l sugerează această zi de vară limpede, cred că David al lui Michelangelo nu e străin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
despre altceva vrea, de fapt, să vorbească tovarășul Gafton. Nu despre Sir Neville Henderson. Ar vrea să dovedească perfecta sa onestitate, când se angajase în lupta antifascista, asta ar fi scuza pentru ce a acceptat să facă și după ce fuseseră înfrânți nazistii si slugile lor autohtone, asta ar fi explicația și scuza, frater, dulcissime... „În seara de 30 august, spre miezul nopții, Sir Neville Henderson propune lui Ribbentrop ca proiectul german să fie remis ambasadorului polonez. Zadarnic. Ceea ce se întâmplă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
către inițierea într-un mister, cel al sacralității și perenității iubirii: E ceasul când pe lujer în seara ce se stinge, Cădelnițând miresme, se-evaporă-orice floare; Și zvonuri și arome se-nvălmășesc ușoare; Vals trist și o sfârșeală ce sfâșie și-nfrânge. Cădelnițând miresme, se-evaporă-orice floare; Și freamătă-o vioară pe-o inimă ce plânge. Vals trist și o sfârșeală ce sfâșie și-nfrânge. Frumos și trist e cerul, altar fără hotare. Și freamătă-o vioară pe-o inimă ce plânge. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
miresme, se-evaporă-orice floare; Și zvonuri și arome se-nvălmășesc ușoare; Vals trist și o sfârșeală ce sfâșie și-nfrânge. Cădelnițând miresme, se-evaporă-orice floare; Și freamătă-o vioară pe-o inimă ce plânge. Vals trist și o sfârșeală ce sfâșie și-nfrânge. Frumos și trist e cerul, altar fără hotare. Și freamătă-o vioară pe-o inimă ce plânge. O inimă duioasă pe care neantu-o doare ! Frumos și trist e cerul, altar fără hotare, Iar soarele-n apune se-neacă-n propriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
crede Miriam Cuibus, Emma circulă prin lume „ca printr o carte uriașă”), Segismundo (La vida es sueno), Jedermann, Lucia de Lammermoor, Cotrone (Uriașii munților), Irina ( Trei surori), Peer Gynt, Gaev din Livada...; despre acesta din urmă, chiar nu ne putem Înfrînge dorința de-a cita părerea autoarei, redactată, din nou, Într-un stil cuceritor: „Într-o postură de saltimbanc al decadenței, cu autoironie dulce-amară, Gaev face elogiul dulapului de cărți și prin aceasta, implicit, a bolii cu transmitere textuală bovarismul. De sub
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
domnule Mihail Sturdza? MIHAIL STURDZA: În calitate de domn al Moldovei voi conduce această țară cu aceeași dăruire și devotament ca și până acum; însă pentru a asigura echilibrul intern al țării nu voi ezita să apelez la ajutorul armatei pentru a înfrânge răscoalele. Cu alte cuvinte, voi fi un domn autoritar ca și până acum, reintroducând cenzura și încercând să respect unele drepturi și libertăți ale oamenilor! ALEXANDRU IOAN CUZA: Domnule Mihail Sturdza, veți respecta drepturile oamenilor așa cum ați făcut în 1848
Sceneta "Alegerea lui Vod? Cuza" by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83570_a_84895]
-
am tânăr, de adolescentă și-aștept să mi-l decodifice un bărbat. Așteptarea a devenit obișnuinț ă; timpul îmi este prieten și nu mă mai plâng. În fiecare zi îmi pun câte-o dorinț ă; neîmplinirea, în speranț e o înfrâng! Mi-ar fi plăcut să mă privești ca pe o floare, să-mi bei mireasma ca pe o cupă de vin. Petalele să mi le mângâi cu ardoare, trupul să mi-l simț i ca pe o floare de crin
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
Aveau douăzeci de Gardieni în partea cealaltă a ușilor. Spațiul era mic, iar diavolii ăia erau experți în lupta de aproape. Până acum am reușit deoarece nu erau pregătiți ca niște elevi să-i ia prin surpriză și să-i înfrângă, dar acum se așteptau la orice. Orice încercare de-a noastră avea să fie contracarată cu succes. Cum să-i capturăm? Cum să revin la planul inițial? Trebuia să se predea. Trebuia să fie de acord să scape cu orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
secundă care trecea și curând, foarte curând, soarele răsărea, iar discul său părea un intrus în lumea întunericului. Un moment a părut o pată galbenă pe un fundal negru, dar apoi a început să strălucească și norii au fugit speriați, înfrânți de un inamic superior lor. Între ei și steaua orbitoare se vedeau destul de vag umbre ale stelelor nopții. Mici sclipiri de lumină erau eclipsate de puterea noului-venit. În mai puțin de cinci minute, norii dispăruseră complet de pe cer, evaporându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
i se alătură. Da... fie de bunăvoie, fie prin comploturi. Ceea ce mă îngrijorează e ajutorul dat Uniunii Asiatice, Helur. N-ar trebui. Dacă au fost capabili să îi învingă pe asiatici, atunci sunt mai mult ca sigur abili să-i înfrângă și pe ceilalți. Nu întăririle trimise mă îngrijorează, ci faptul că sunt capabile de mișcare. Trebuie logistică la scară mare pentru a trimite aproape toată armata în Asia. Și? Unde vrei să ajungi? Asta înseamnă că unele coduri puse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și nici să-i facă să creadă pe cei ce nu credeau. Așadar, profeții sau înnoitorii de acest fel întâmpină multe greutăți în acțiunea lor, și toate primejdiile care li se ivesc de-a lungul drumului, ei trebuie să le înfrângă prin însușirile și priceperea lor; dar, o dată ce le-au înfrânt și încep să se bucure de respectul oamenilor, întrucât i-au doborât pe aceia care îi invidiau pentru că pierduseră situația dinainte, pe care oamenii aceștia noi le o luaseră, ei
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
nu credeau. Așadar, profeții sau înnoitorii de acest fel întâmpină multe greutăți în acțiunea lor, și toate primejdiile care li se ivesc de-a lungul drumului, ei trebuie să le înfrângă prin însușirile și priceperea lor; dar, o dată ce le-au înfrânt și încep să se bucure de respectul oamenilor, întrucât i-au doborât pe aceia care îi invidiau pentru că pierduseră situația dinainte, pe care oamenii aceștia noi le o luaseră, ei vor fi mereu puternici, siguri de victoria lor, onorați și
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
din Romagna, la care regele a consimțit pentru a face onoare prestigiului său. De îndată ce a cucerit Romagna și a învins puterea familiei Colonna, ducele Valentino a vrut să păstreze ceea ce cucerise și să meargă mai departe, dar a avut de înfrânt două obstacole: cel dintâi erau propriile lui armate, care nu i se păreau credincioase, iar celălalt era voința Franței; se temea ca armatele Orsinilor, de care se folosise, să nu-l părăsească tocmai atunci când avea mai multă nevoie de ele
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
câteva luni numai, ei și-au pierdut atașamentul față de facțiunile din care făceau parte și s-au îndreptat cu totul spre el. După aceasta, ducele așteptă prilejul de a-i nimici pe Orsini, întrucât pe cei din neamul Colonna îi înfrânsese; prilejul se ivi tocmai potrivit, și el știu să-l folosească și mai bine. Într-adevăr, Orsini și ai lor, dându-și seama prea târziu că puterea ducelui și a Bisericii însemna distrugerea lor, convocară o dietă la Magione, în
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
vremurilor noastre ne arată că principii care au săvârșit lucruri mari au fost aceia care n-au ținut prea mult seama de cuvântul dat și care au știut, cu viclenia lor, să amețească mintea oamenilor, iar la sfârșit i-au înfrânt pe aceia care s-au încrezut în cinstea lor. Trebuie să știți că există două feluri de a lupta: unul bazat pe legi, iar celălalt, pe forță: cel dintâi este propriu oamenilor, celălalt aparține animalelor; dar, întrucât primul nu este
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
pe soțiile supușilor săi. De aceste fapte trebuie să se ferească, deoarece, atâta vreme cât nu le iei oamenilor, anume majorității lor, nici averea, nici onoarea, ei trăiesc mulțumiți și nu ai de luptat decât împotriva arnbiției câtorva, pe care o poți înfrânge în mai multe feluri și cu ușurință. În schimb, el va fi disprețuit dacă se va arăta schimbăcios, ușuratic, fără energie, meschin, nehotărât. Principele trebuie să se ferească de aceasta ca de o stâncă în mijlocul mării și să-și dea
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
băgare de seamă și cu răbdare, iar timpurile și împrejurările se desfășoară în așa fel încât modul său de a proceda să se dovedească bun, el reușește în ceea ce a întreprins; dar, dacă vremurile și împrejurările se schimbă, el este înfrânt, pentru că nu-și schimbă modul de a acționa. Nu există totuși nici un om, oricât de înțelept ar fi, care să știe să se conformeze acestor lucruri; atât pentru că nimeni nu poate să se abată de la conduita la care firea lui
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
i-au izbutit; este adevărat că durată scurtă a vieții lui nu i-a îngăduit să cunoască și contrariul; căci, dacă timpurile s-ar fi schimbat și el ar fi trebuit să procedeze cu băgare de seamă, ar fi fost înfrânt, deoarece n-ar fi renunțat niciodată la acel mod de acțiune la care îl îndemna firea lui. Închei deci spunând că, dacă soarta se schimbă, iar oamenii rămân neschimbați în atitudinile lor, ei sunt fericiți numai atâta timp cât sunt în acord
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
de dușmanii din afară. Și, cu toate că infanteria elvețiană și cea spaniolă sunt socotite de temut, ambele au totuși lipsurile lor, așa încât o a treia ar putea nu numai să li se împotrivească, dar și să fie sigură că îi va înfrânge. Spaniolii nu izbutesc să reziste niciodată cavaleriei, iar elvețienilor ar trebui să le fie frică de infanterie atunci când s-ar ciocni în luptă cu oameni tot atât de încăpățânați ca și ei. De aceea, s-a văzut și se va vedea prin
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
de zile și parcă nu-mi vine să cred că totul a trecut așa de repede. In curând voi intra în Spania, punctul de frontieră fiind la Fântâna lui Roland, celebrul general al lui Pepin cel Scund, ce i-a înfrânt pe mauri, protejându-i pe franci de invazia de care însă nu vor scăpa spaniolii. Ajung și la această celebră fântână, mergând un timp pe lângă frontiera marcată de un gard cu sârmă ghimpată. La fântână, mai toți pelerinii se
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
trup. Să revin la mama: niciodată nu ne-am Înțeles. Exista În ea o ură Înverșunată față de mine. Nimic din ce făceam nu-i era pe plac. Revenirea mea acasă a Înverșunat-o și mai mult. Eu eram un om Înfrânt de viață și nu știam unde să găsesc un strop de alinare. Singură și Înfrântă... Femeie simplă, s-a opus mereu oricărei evoluții. Sigurele ei pasiuni erau: creșterea animalelor și cultivarea pământului. Aveam pământ și În câmp, la o distanță
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]