5,200 matches
-
vor mai face oameni de zăpadă, nu se vor bulgări, nu vor exista sculpturile în gheață, nu va exista hotelul de gheață de la Bâlea-lac, iarna semănăturile nu vor fi protejate de zăpadă, se poate turna betonul și iarna deoarece nu îngheață. Scorul la fluența gândirii este 17 (egal cu numărul de răspunsuri corecte). Observație: „dispare ninsoarea și zăpada” reprezintă două răspunsuri (ninsoarea - fenomen, zăpada - lucru material), iar „crește nivelul mărilor și oceanelor” un singur răspuns. Un scor de 6 sau 7
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
8. Construcții de gheață (nu vor exista sculpturile în gheață, nu va exista hotelul de gheață de la Bâlea-lac); 9. Protecția viețuitoarelor (iarna semănăturile nu vor fi protejate de zăpadă). 10. Lipsa înghețării (se poate turna betonul și iarna deoarece nu îngheață). Scorul la flexibilitate este 9 (cu o unitate mai mic decât numărul claselor). Răspunsuri originale, deci rare statistic: se poate turna betonul și iarna deoarece nu îngheață și nu va exista hotelul de gheață de la Bâlea- lac. Un scor la
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
de zăpadă). 10. Lipsa înghețării (se poate turna betonul și iarna deoarece nu îngheață). Scorul la flexibilitate este 9 (cu o unitate mai mic decât numărul claselor). Răspunsuri originale, deci rare statistic: se poate turna betonul și iarna deoarece nu îngheață și nu va exista hotelul de gheață de la Bâlea- lac. Un scor la flexibilitate de 4 sau 5 indică o flexibilitate normală, un scor de 6, 7 sau 8 marchează o flexibilitate bună, iar un scor mai mare de 9
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
descriere brută a stării de fapt, pe când cea de-a doua echivalează în plan retoric cu o „poantă”, iar în planul imaginarului cu o fantă în real care face posibilă ecloziunea sacrului: „Copilul dezleagă șiretul / Unui pantof. Curând îi vor îngheța / Degetele și frigul / Îl va duce în cutii de ciocolată / Acolo unde moartea îl învață / Să umble.// Și are să crească iarbă sub pantof / Iarbă pe luna de pe cerul / Care se va întrupa / Ningând, într-un copil / Cu miros de ciocolată
ŢARINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290087_a_291416]
-
a băgat Într-o pivniță, Într-un beci mizerabil... Era acolo o somieră, cum sunt paturile de fier, și pe aia o rogojină, da’ pe care mi-o băga numai seara, ca să mă culc. Și era În luna ianuarie, și Înghețam de frig... Și mâncam numai la două zile o dată. Domne, și m-a ferit Dumnezeu, că nu m-am Îmbolnăvit... am avut norocul c-am fost tânăr și-a rezistat organismul... Deci erau lucruri din astea foarte neplăcute unele și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
trebuia să spună dacă e bine sau nu... Care era norma impusă? 20 de snopi... cu circumferința de un metru, de persoană. Dar În ce condiții? Stuful avea promoroacă pe el, aia cădea pe tine și te udai. Când stăteai... Îngheța. Jos erau cioatele care rămâneau după tăiere și care-ți forfecau picioarele și mai erau și locuri cu smârcuri, unde gheața se spărgea și intrai În apă. Am ajuns la soluția la care ajung cei disperați, dar care mai caută
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Ne-a lăsat să așteptăm cu un soldat lângă noi, s-a dus, a venit cu două rame, două vâsle și a spus: „Care știți să vâsliți?”. Ne-am gândit: „Ăsta e nebun! Ce să vâslim?”. Canalul nu mai era Înghețat, se dezghețase... Și-am spus: „Eu”. „Hai, urcăm la barcă!” A urcat soldatul, s-a dus la pupă cu automatul În mână, am urcat eu, a urcat Gheorghe. Eu am pus mâna pe rame, el la provă, să ne supravegheze
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Într-un cort, 50 În altul. Mâncarea era la hârdău, vai de capul nostru, și mâncam din niște gamele. Dimineața la ora 5 era deșteptarea, ne punea ceaiul sau un fel de cafea, care, când ne intra În corp, ne Îngheța. Mâncările erau la ora 12, În hârdău. Aveam o viață mizeră. Ajunsesem dintr-un sportiv de 75 de kile să am doar 50 de kile. Câteodată ne chema la vorbitor la Peninsula. De la Mangalia făceam 50 de kilometri În camioane
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de securiști cu mitralierele, cu câinii, ne duceau... Eram un fel de nebuni. Nu eram suflete, eram niște roboți care ne scotea la număr să vadă dacă suntem 3 000. Nu ieșea numărătoarea, ne culca cu burta pe pământ, ne Îngheța zeghea pe pământ, ca să iasă numărul... Când ieșeam pe poartă trebuia să ieșim 50, dacă ieșeam 49, ne Întorceau Înapoi. Gardienii nu știau să numere decât câte 50-50. Odată, ne-au scos să turnăm un cub de beton de un
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
vă mai prind, că vă bag la izolare! Dacă venea altul, nu vă băga acuma la izolare?”. Și era frig afară, era ger... Pe mine m-a băgat la izolare prin martie. Dar era ianuarie, februarie, decembrie... Îți dai seama? Înghețai dracu’ În magazia aia, În maghernița aia... Să-ți dea șapte zile În timpul iernii, nu-i de colo. Și În primul rând n-aveai voie să mergi, decât cu ce-i pe tine. Adică n-aveai voie și nici n-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ne dă 22 de ani. Și ne mai dă și izolare cu lanțuri la picioare, mâncare la trei zile, o bucățică de turtoi mică și apă și În a treia zi mâncare... Era sfârșit de octombrie, Început de noiembrie. Afară Îngheța..., era foarte frig, mizerie, fără geam, fără căldură, fără nimic, noi În haine de doc, de vară... Unu’ face 20 de zile, unu’ 25, eu primesc 30, da’ fac 31, că m-o mai ținut o zi... Când mi-o
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
perioada gerului Bobotezii, când era la minus 30-32 de grade. Și Într-adevăr, atunci ne-o dus acolo jos, În cămăruțele alea, unde nu era nimic... Era un frig groaznic... N-am putut să stăm cinci minute, c-am fi Înghețat, cu toate că ne-am Îmbrăcat bine dinainte, cu multe pulovere pe noi... Dar v-a lăsat cu puloverele? Ne-o lăsat, da, cu zeghe deasupra. N-o văzut ei că ce-avem noi dedesupt... Dar totuși, stând acolo, n-ai avut
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
da, cu zeghe deasupra. N-o văzut ei că ce-avem noi dedesupt... Dar totuși, stând acolo, n-ai avut unde să stai jos și o trebuit să stai tot timpul În picioare sau așa guguț... Dacă stăteam o clipă, Înghețam, așa că ne-am apucat și ne-am jucat acolo, că eram toate șase Într-o cameră... Și fiind mai izolat, că acolo nu venea numa’ să-ți aducă mămăliga și apa, ne-am jucat baba-oarba, să fugim... Eram toate tinere
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Academiei a ajuns până la Lugoj unde a fost, după o însemnare manuscrisă, în „posesiunea lui Al.G. Onaie, ștud. cl. VI gim. din Lugoș, Lugoș, în 2 mai 1896“). bucureștiul în 1871 141 Ca un crin de vară, Ce vântul îngheață, Frumoasă Ioano, în valuri periși!254 Un alt loc de petrecere era moara cu iaz de la Floreasca. Nicăieri în București nu se găseau raci mai mari și mai gustoși. În jurul iazului erau cabinele de baie foarte primitive. Nu era nimic
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
la moșia Bârlați, pe malul râului Teleorman, la 10/22 mai 1858 când o fată, „voind a prinde pește cu plasa... și scăpând într-un ochi fu victima valurilor“. Poezia începea cu strofa: „Ca un crin de vară ce vântul îngheață / Frumoasă Ioană în valuri periși, / Azi a ta guriță revărsa viață / Și acum, fetiță, ca vântul periși“ și se încheia în tonuri funebre: „Adio, Ioană, adio, copilă! / Sufletul tău zboară după-acest pământ / Și noi în durere toți plângem de milă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pu loverul gri, am pus puloverul negru, ambele de lînă. În picioare am ciorapi groși. Dar frigul mă încătușează la mîneci, pătrunde în dreptul șalelor, îmi cuprinde partea exterioară a coapselor și, mai tare, genunchii, trece prin ochiurile ciorapilor și-mi îngheață călcîiele. În aceste condiții, a sta la „masa de lucru” a devenit o tortură. Îndur, fără să mă lamentez. În sufragerie, unde-i și mai rece, Ducu învață, cu o pătură pe umeri, materiile pentru medicină: biologie, fizică, chimie. *La
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
absolut inutil, căci un singur milițian în hol ar putea face același lucru. Acum, când se psalmodiază pe toate tonurile sloganul economiei de combustibil, când se taie lumina și se oprește căldura, când oamenii muncii stau ore întregi în stații înghețând, până reușesc să prindă un loc într-un autobuz supraaglomerat și care trece prin stație tot așa de rar ca și Cometa Halley pe lângă pământ, care sunt rațiunea și scopul acestei enorme cheltuieli de bani și energie umană, fără inteligență
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
și care trece prin stație tot așa de rar ca și Cometa Halley pe lângă pământ, care sunt rațiunea și scopul acestei enorme cheltuieli de bani și energie umană, fără inteligență? Nu este firească revolta oamenilor care vin pe jos, osteniți, înghețați de la muncă, când văd agenții Securității grași, bine hrăniți și îmbrăcați, bărbați și femei, arzând inutil benzina și încasând salarii de trei-patru ori mai mari decât ale lor numai pentru a teroriza doi oameni care nu au făcut și nici
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
ascundeau sclipirea camerei În care ceaiul curgea acum dintr-un ceainic argintiu satinat, lovindu-se de fiecare ceașcă cu un clinchet slab și imobilizându-se apoi, În aer, o translucidă coloană răsucită de culoarea paiului, de topaz imponderabil”. Fluiditatea (cumpănită), Înghețând În coloane de imponderabil topaz, ar fi semnul stabilității În care se cumpănește, durabil, iubirea. Exteriorul discordant nu Întârzie să intre, Însă, În dialogul dintre soți. Forța sa disturbatoare luminează instantaneu zone sufletești ambigue, mutațiile lor potențiale. După momentul de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
New York par arse nu de jocurile festive de artificii ale unui Eden supraluminat, ci de exploziile pe care conflictele și tragedia vieții pe pământ le Înalță, zilnic, spre cerul ilizibil. Zâmbetul ei tolerant, de Giocondă supradimensionată pentru consumul popular, pare Înghețat În rictusul obosit și amar al orbului care a văzut prea multe. America nu este deloc discretă În a exhiba variatele strangulări și răni ale libertății sau vastele competiții monetare care Îi sponsorizează capcanele. Un marxist ca Walter Benjamin ar
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cântec sfânt în scrâșnet greu se frânge... O!... Dans în ritm macabru Apocaliptic ropot De prohodiri ciudate Cer negru Negru de clocot Ce-ntunecat se zbate Și Bate... Bate... Bate... Morți vii Stafii și câte-un înger mat Ce-a înghețat Plecat în veșnicii. Morți vii Stafii în urlete surpate de nebuni. O, Doamne, unde ești?! De ce n-aprinzi minuni Minuni cerești? O, Doamne unde ești? Din nepătruns Nici-un răspuns Pitești, Pitești Pitești. Explicația acestor fapte nu putea să fie decât
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
acest lucru în cel puțin 2 săptămâni. Pentru ca lucrul din gara Ucea să nu stagneze, putem trimite pe cei mai ușor îmbrăcați să lucreze, întrucât la Ucea-gară, 13 km depărtare de șantier clima este mai caldă, iar pământul nu este înghețat ca sus și se poate umbla desculț. Rugăm să binevoiți a dispune. Comandantul Militar al Detașamentul Evrei, Compania V-a Lt. rez. semnătură indescifrabilă *Adnotări: 18/X/1941. SubLt. Popovici. Referat în [scris]. Semnătură indescifrabilă. - Referat. Am luat toate măsurile după cum
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
în copilărie. Fusese legat cu frânghii și lanțuri, băgat într-un cufăr, care la rândul lui a fost prins în lanțuri și apoi azvârlit în cascada Niagara. Nu mai știu exact... poate a fost aruncat în Marea Nordului și lăsat să înghețe acolo. Am respirat adânc și am încercat să compar cu sânge rece situația mea de-acum cu cea în care se aflase Houdini. Avantajul meu era că nu fusesem legat, dar dezavantajul era că nu cunoșteam trucul. Mă rog, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
spre direcția din care venea chemarea. Unele au renunțat reverențios la frunzele de grozamă, altele și-au odihnit copitele pe pietrele de pavaj, încetând să mai tropăie, iar cele somnoroase s-au dezmorțit după siesta de după-amiază. Orice mișcare a înghețat. Numai blana lor aurie tremura ușor în briza de la apus de soare. Oare ce-o fi fost în capul lor în momentul acela? La ce se uitau? Toate priveau în aceeași direcție, încremenite. Au ascultat și n-au clipit până
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
-mi exprim recunoștința în vreun fel. Ce v-ar face plăcere? — Vizavi este o tonetă care se numește „Treizeci și una de înghețate“. Aș vrea un cornet mare, cu două straturi. Cea de jos să fie cu fistic, iar deasupra, înghețată cu rom. Țineți minte? M-am dus să-i cumpăr înghețată. Nu se întorsese cu cărțile până am ajuns eu, așa că am așteptat-o în fața biroului ei cu înghețata în mâna stângă. Doi bătrâni care citeau ziare îmi aruncau din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]