49,940 matches
-
nenorocitule! Uite ce-ai făcut cu pernițele astea! Este exact cum m-au prevenit părinții mei - la prima neînțelegere, cât de mică, o șikse nu mai știe decât să te facă jidan jegos. Ce cumplită descoperire - părinții mei care se-nșală întotdeauna... au dreptate! Iar ochiul meu - parcă ar fi fost aruncat în foc - și acum îmi și amintesc de ce. Smolka ne-a povestit că, pe Insula Diavolului, gardienii se distrau cu deținuții frecându-le ochii cu spermă și orbindu-i. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mine; îl cunoaște pe Allie Sokolow (după cum îi cunoaște pe mulți dintre ei) fiindcă au copilărit împreună în Central Ward, înainte s-o fi cunoscut pe mama și să se fi mutat în Jersey City. Spune că Allie a fost întotdeauna „un artist“ adevărat. Când Allie aleargă spre baza a doua, răcnind în dodii și în doi peri spre baza-casă (unde până-n prezent nu se află nici măcar un jucător la bătaie - doctorul Wofenberg nu face decât să șteargă de praf baza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
bolii, maladia lui Henry a fost tratată cu succes prin administrarea unor medicamente ce i-au permis să lucreze și să ducă o viață de familie exact ca și până atunci. Dragă Zuckerman, După cum știi, în trecut, faptele au fost întotdeauna însemnări de bloc-notes, felul meu de a da naștere ficțiunii. — O să le notez. Tu începi. Taică-meu își pierduse aproape complet vederea la ochiul drept până la vârsta de optzeci și șase de ani, dar, altminteri, părea să se bucure de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
amintească una anume. Și fata nu avea nimic special. Când urcă la bord, deja se spălau punțile pentru călătoria de Întoarcere și-i făcu mai multă plăcere să găsească nava golită de străini. Așa i-ar fi plăcut să fie Întotdeauna: câțiva latino-americani pe care să-i dăscălească În propria lor limbă și o stewardesă cu care să bea un pahar de bere tare. Mormăi ceva În franceză În direcția marinarilor și aceștia Îi zâmbiră, cântând un cântec indecent despre un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pe vaporul cu care traversaseră Canalul. În timp ce insista, un stol de turiști dădură buluc pe culoar: femei Între două vârste strângând În brațe șaluri, covoare și caiete de schițe, un cleric bătrân plângându-se că pierduse Wide World Magazine - „Citesc Întotdeauna Wide World când călătoresc“ - și În spate, transpirând, fericit de-atâtea greutăți, Însoțitorul lor, cu ecusonul unei agenții În piept. „Voilá“, făcu conductorul și păru a arăta cu un gest că trenul lui purta o neobișnuită și crudă povară. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fi controlat cu un cuvânt măiestru. Nici un alint, oricât de abil, nu va satisface Întunericul pe cale de-a se lăsa. Trenul Întârzie, se gândi Myatt, ieșind pe culoar. Își pipăi buzunarul vestei, căutând cutiuța cu stafide pe care o purta Întotdeauna acolo. Era Împărțită În patru compartimente și degetele lui aleseră unul la Întâmplare. În timp ce și-o punea În gură, o aprecie după gust. Calitățile Îi dispăreau. Asta-i de la Stein & Co. Se fac mici și uscate. La capătul coridorului, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
joasă, aproape tandră. Ar fi putut momi un câine drag spre camera de gazare. — Locul e ocupat. — Doar pentru un moment, spuse domnișoara Warren. Doar cât să-mi odihnesc picioarele. Îmi pare atât de bine că vorbiți englezește. Mi-e Întotdeauna teamă să călătoresc În trenuri În care nu-s decât o groază de străini. Poți să ai nevoie de ceva În toiul nopții, nu? Îi rânji cu subînțeles: — Cred că sunteți doctor. Am fost cândva doctor, recunoscu omul. — Și mergeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pe jumătate ochii, În așa fel Încât genele ei făcură o perdea Între ea și avertismentele severe ale bătrânelor uscate și atotștiutoare: „Un bărbat dorește un singur lucru“; „Să nu accepți cadouri de la un străin“. Dimensiunea cadoului, i se spusese Întotdeauna, era cea periculoasă. Ciocolata și dusul cu mașină, chiar după ce se Întunecase, după un spectacol, nu presupuneau mai mult decât niște sărutări pe gură și pe gât, plus o rochie care trebuia cusută puțin. De la o fată se aștepta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
duce oare? Spunea că va coborî la Viena. Dacă este așa, o să-l urmăresc. Îl voi urmări până la Constantinopol, dacă va fi nevoie. Dar nu cred. Se duce acasă. — La pușcărie? — La proces. Probabil are Încredere În oameni. A fost Întotdeauna popular În mahalale. Dar e nebun dacă mai crede că aceștia Își vor aduce aminte de el. Cinci ani. Nimeni nu-i ținut minte atâta vreme. — Scumpa mea, dar ce morbidă ești! Mabel Warren reveni cu dificultate la realitatea imediată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Împrumut. Ce dădeau ei era ură sau iubire. Eu sunt unul din aceștia, se gândi domnișoara Warren, cu ochii umplându-i-se de lacrimi și pâinea uscată oprită În gât, eu sunt una din aceia care iubesc și-și amintesc Întotdeauna, eu rămân credincioasă trecutului În haine negre sau cu bentiță neagră, eu nu uit. Și ochii Îi poposiră o clipă la fata cu care era evreul, cum ar privi un automobilist obosit, ajuns la un han de rând, perdelele stacojii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
han de rând, perdelele stacojii și berea apoasă, Înainte de-a conduce mai departe până la cel mai bun hotel, cu muzică și palmieri. Se gândi: „O să vorbesc cu ea. Are o siluetă frumușică“. Căci, la urma urmelor, nu poți trăi Întotdeauna cu o voce șoptită ca muzica ori cu o siluetă Înaltă ca un palmier. Loialitatea nu era același lucru cu păstrarea În memorie; poți uita, rămânând credincios, și poți să-ți amintești și să nu fii credincios. O iubea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
că acesta este sfârșitul, că ea nu se va mai Întoarce niciodată din această vacanță. Nici nu știu măcar dacă acela pe care se duce să-l viziteze este cu adevărat unchiul ei. Există tot atâta pește În baltă ca Întotdeauna, se gândi domnișoara Warren, frângând o chiflă, conștientă cu disperare de mâinile ei neîngrijite. Cum ar fi, de exemplu, fata cu evreul. Și Janet era tot atât de săracă În seara aceea, În cinematograf, dar fata asta nu era tot așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
să ai Încredere În evrei. Coral Musker spuse rar: — Credeți că asta a crezut? Că n-am Încredere În el pentru că e evreu? — Sunt obișnuiți cu asta, scumpo. Atunci mă duc să-i spun că-mi place de el, că Întotdeauna mi-au plăcut evreii. Mabel Warren Începu să Înjure cu venin amarnic și obscen, dar În surdină. — Ce-ați spus? — N-o să mă părăsești În starea asta până când nu-l găsești pe doctor, așa-i? Uite, compartimentul meu este la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nimic, se gândi ea, politicienii aceștia dubioși de pe continent știau unde se putea cumpăra un pașaport. Îl puse Înapoi unde-l aflase și Începu să-și strecoare degetele printre costume, la jumătatea drumului spre mijlocul geamantanului, locul care le scapă Întotdeauna ofițerilor vamali când Întorc conținutul unui bagaj de la fund și pe margini. Spera să găsească o broșură sau o scrisoare, dar nu dădu decât peste un Baedeker vechi, publicat În 1914, Konstantinopel und Kleinasien, Balkanstaaten, Archipel, Cypren, strecurat Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pot să-i arăt și ăstuia de ce sunt În stare dacă vreau. Te-am lăsat. Ai grijă de tine. Transmite-i dragostea mea lui Elsie. Sper că are grijă de tine mai bine decât are Janet de mine. Ai fost Întotdeauna mai norocoasă, dar stai până o s-o vezi pe Coral. Pentru Dumnezeu, nu uita de catifeaua aia! Multă dragoste. Mabel. P.S. Ai auzit că unchiul John a murit subit ziua următoare, aproape pe prag la mine? Stiloul domnișoarei Warren sfârși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
culoar, privindu-l pe Myatt și Întrebându-se dacă ceea ce sugerase Mabel Warren era adevărat. El stătea cu capul aplecat peste un teanc de hârtii, urmărind cu creionul În sus și-n jos o coloană de cifre și Întorcându-se Întotdeauna la aceeași cifră. Brusc, el lăsă creionul și Își prinse capul În mâini. Pentru un moment o cuprinse mila și, În același timp, gratitudinea. Cu ochii aceia știutori și ascunși, semăna cu un școlar concentrat cu disperare asupra unei teme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
țipetele ei ar putea fi auzite de polițist când ajungea cu rondul la triaj. Cheia o Împinse În closet cu mânerul periei de la scoică. Scotoci pe fugă prin studio, dar se decisese deja oricum să lase geanta pe birou. Purta Întotdeauna mănuși și pe geantă vor fi doar amprentele Annei. Era păcat că pierdea niște scule atât de bune, dar era pregătit să sacrifice orice l-ar fi pus În pericol, chiar și - se gândi el, consultându-și ceasul - biletul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
sportivă, spuse domnul Opie. Splendide exemplare de tineri sportivi, asta se vede. Și totuși nimic nu se comparcă cu crichetul. Să-i luăm, de exemplu, pe Hobbs și pe Sutcliffe... — Sărutări. Veșnic sărutări. — Dar eu nu cunosc jargonul, Amy. — Spui Întotdeauna care-i valoarea unui lucru? Știi cât valorez eu? Perplexitatea și teama ei se transformară În iritare. — Sigur că știi. Cele zece lire date pe bilet. — Ți-am explicat cum s-au Întâmplat lucrurile, spuse Myatt. — Dacă aș fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
O chestie delicată. Data viitoare când mai mănânci dalmațian, gândește-te la mine. Stafide. Stafidele sunt eu, adăugă el cu mândrie mucalită. Atunci o să-ți spun dalmațian. Nu pot să-ți spun Carleton, nu? Ce nume! — Uite, ia o stafidă. Întotdeauna am câteva cu mine. Ia una din cele din despărțitura asta. Bună, nu? — Suculentă. — Asta-i de-ale noastre. Myatt. Firma Myatt, Myatt & Page. Acum Încearcă una din astea. Despre asta ce crezi? — Ia te uită acolo, la clasa Întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
balonzaidului său și se legănă pe călcâie Înainte și Înapoi. Astfel părea stăpân pe situație, dar nu era sigur cum anume să continue, pentru că mintea-i era Încă plină de fraze grandilocvente, de retorică socialistă. Semnele de exploatare Îl făceau Întotdeauna să devină dur, dar pe moment Îi lipseau cuvintele cu care s-o combată. Acestea existau, era conștient de asta, undeva În obscuritatea minții sale - fraze fosforescente, cuvinte tot atât de amare ca și fumul. — Și? Doamna Peters Începu să-și recapete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mai spuse nimic și, după un moment, ea Își culese bagajul și plecă. Nimic din ce trăise n-o Îndreptățea să Înțeleagă În câtă singurătate Îl abandonase. „Am o singură ocupație.“ Era o confesiune care Îl Înspăimântase, pentru că nu fusese Întotdeauna așa. Nu crescuse cu ideea de a avea o slujbă singură și nici nu se obișnuise cu așa ceva. Viața lui fusese cândva luminată de multitudinea Îndatoririlor sale. Dacă se născuse cu un spirit asemănător unei vaste Încăperi goale, acoperită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
sa, era fără suflare și aproape frumoasă. Tânărul pusese la o parte corespondența de la domnul Eckman și lista cu prețurile pieții cu zece minute În urmă, constatând că Înainte ca frazele sau cifrele să Întrupeze ceva În mintea lui, auzea Întotdeauna vocea fetei spunând: „Te iubesc“. Ce glumă bună, se gândi el. Ce glumă bună. Își consultă ceasul. De-acum nu mai urma nici o oprire timp de șapte ore și el Îi dăduse conductorului un bacșiș. Se Întrebă dacă nu cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
luă mâinile de pe umerii ei și spuse, fără s-o atingă: — Cât de dulce ești! Și apoi, cu uimire: — Atât de scumpă! Nu simțise niciodată până acum dorința crescând În el, ținută sub control și sporind din cauza autocontrolului. Se aruncase Întotdeauna În orice nouă aventură cu un entuziasm relaxat. — Ce să fac? Să-mi scot hainele? El aprobă din cap, constatând că nu-i În stare să vorbească, și o văzu ridicându-se de pe pat, mergând Într-un colț și Începând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Apoi luă seama la ce-i spuse camaradul. — Maiorul are parte de-o masă caldă, adusă de la cazarmă, zise el. Dar nu-i spuse prietenului său că venea șeful poliției de la Belgrad. Păstră aceste informații pentru soția lui. — Ești norocos. Întotdeauna am crezut că-i un lucru bun să te bucuri de un prânz În toată legea. Văzând-o pe soția ta cum vine În cursul dimineții, m-am gândit adesea că-i bine să fii căsătorit. — Nu-i prea rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
A vorbit cu șoferul și apoi s-a Întors la cazarmă. Părea foarte agitată de ceva. Ninici simți un puseu de dezamăgire. Abia aștepta să-i spună soției sale povestea venirii colonelului Hartep, iar acum șoferul i-o luase Înainte. Întotdeauna se Întâmpla așa. Viața unui soldat e viață de câine. Civilii erau aceia care luau salarii mari, Îi jefuiau pe soldați la cărți, Îi insultau și chiar se băgau Între un soldat și soția lui. Dar frustrarea sa nu dură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]