7,853 matches
-
de unde venise. Zogru era dezamăgit de felul în care și-l închipuise fratele lui Leșea. Se gândise, de asemenea, că poate nu exista nici un frate și îi venea să-l ia de piept și să-l întrebe de ce minte. Însă țiganii îl primiseră bine, erau prietenoși cu el și îi dăduseră să mănânce pe săturate. Așa că nu mai spusese nimic. La urma urmelor, nici nu era legat de locul acela. Putea să plece undeva unde nimeni nu auzise de moartea fraților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
stând la oarecare distanță de el. Zogru îi istorisise despre ciung. - Păi, și până la ciung unde ai fost? Ei, asta era altă poveste, care îi adusese dintr-odată în minte pădurea, întâlnirea cu frații Futacu, răutatea piticului Donțu și poveștile țiganilor lui Chicoș. - Pe-aici, prin zonă, răspunsese Zogru misterios, apoi întrebase brusc: Unde mergem? - Hai că te duc unde suntem noi trași. Și-l dusese într-o curte mare, cu servitori care alergau fiecare după treaba lui, și de-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
el într-o amorțeală de bețiv și nu putea să țâșnească afară. Abia a doua zi s-a rostogolit în praful drumului, unde adormise, și-a luat-o, într-un negustor, până la Șotânga, iar de-acolo, prin pădure, cu un țigan, plecat să culeagă clei. Pe la prânz era ajuns la mănăstire cu țigan cu tot și nu găsea nici o cale să intre. Tocmai terminaseră noile porți și acum chiliile și bisericuța din fund erau împrejmuite bine cu zid de piatră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Abia a doua zi s-a rostogolit în praful drumului, unde adormise, și-a luat-o, într-un negustor, până la Șotânga, iar de-acolo, prin pădure, cu un țigan, plecat să culeagă clei. Pe la prânz era ajuns la mănăstire cu țigan cu tot și nu găsea nici o cale să intre. Tocmai terminaseră noile porți și acum chiliile și bisericuța din fund erau împrejmuite bine cu zid de piatră și porți din lemn curat. Nu ieșea nimeni, nu venea nimeni. Până la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
piatră și porți din lemn curat. Nu ieșea nimeni, nu venea nimeni. Până la urmă, a bătut în poartă și, pentru că ușierul n-avea de gând să deschidă, și-l tot întreba de pe zid ce vrea, Zogru, cu fața lui de țigan umil, a cerut să-l vadă pe părintele Teodosie. Călugărul a ieșit, în fine, pe poarta nouă, iar Zogru a și sărit la gâtul lui, întorcându-se vesel și cu altă față spre chilie. Cum a căzut seara, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
care plângea încet, plutind pe deasupra apelor. Agia trimisese potera în câteva nopți și zvonurile se confirmaseră: plângea cineva ca și cum ar fi fost ascuns în stufăriș, dar nu văzuseră pe nimeni. Până la urmă, au fost lăsați în marginea apei vreo câțiva țigani înarmați cu topoare, dar fugiseră și ei după un timp, de frică. Uneori fantoma se arăta în mijlocul zilei, ca o momâie neagră, încât unii s-au gândit că e vreun soldat evadat ori vreunul care vrea să sperie lumea. Pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Văzuse știrile de la ora 17 și nu se putuse abține să nu prelucreze o întâmplare pe care o credea bună de dat la bizonul lui: o femeie tânără, pe nume Giulia, studentă la Cinematografie, voia să facă un film despre țiganii din zona Halei Traian. Ea se duce în strada Traian și intră în vorbă cu niște fete care stăteau în poarta casei cenușii, cu frontoanele clămpănite pe ici pe colo, ca și când o gură mare ar fi mușcat din ele. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
clămpănite pe ici pe colo, ca și când o gură mare ar fi mușcat din ele. Erau două fete tinere, îmbrăcate amândouă cu pantaloni și geacă de blugi. Giulia s-a împrietenit repede cu ele, uite vreau să fac un film despre țigani, adică să ne dai la televizor, nu, deocamdată pentru școală, sunt studentă, aha, păi și nouă ce ne iese la afacerea asta, pot să vă dau ceva, poate 20 de dolari pe oră; la fiecare?, ei, nici chiar așa, v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
zdrobit și umilit, iar povestirea despre Giulia i se părea un fel de răspuns sinistru. Bărbatul acesta nu bănuia deloc cum este ea și nici nu-l interesa să afle. Giulia n-ar fi intrat niciodată într-o casă de țigani. De fapt, aproape nici o studentă de la Cinematografie, din anul 2005, n-ar fi făcut o astfel de imprudență. Poate în anii ’70-’80, când fetele păreau intrate într-o istorie a riscului complet. Dar în 2005! Și mai ales Giulia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Cinematografie, din anul 2005, n-ar fi făcut o astfel de imprudență. Poate în anii ’70-’80, când fetele păreau intrate într-o istorie a riscului complet. Dar în 2005! Și mai ales Giulia! Ea trăia pe o stradă cu țigani și știa foarte bine cât și cum să vorbească nu doar cu ei, ci cu orice ființă crescută în afara regulilor sociale. Zogru nu putea să-l lase și să plece. Aproape că l-a luat pe sus și, în câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
condamnăm, ci pentru că vrem să știm direct de la tine care este adevărul. Nu uita că noi îți suntem cele mai apropiate ființe și orice-ar fi nu te vom abandona. Ne-a scris tanti-Alina că te-ai împrietenit cu un țigan din cartier. Să știi că noi n-avem nimic împotrivă că e țigan, dar am mai auzit și că s-ar învârti prin cercuri de răufăcători. Este adevărat că mama lui vinde fete? Scumpa noastră, știm că ne iubești și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
uita că noi îți suntem cele mai apropiate ființe și orice-ar fi nu te vom abandona. Ne-a scris tanti-Alina că te-ai împrietenit cu un țigan din cartier. Să știi că noi n-avem nimic împotrivă că e țigan, dar am mai auzit și că s-ar învârti prin cercuri de răufăcători. Este adevărat că mama lui vinde fete? Scumpa noastră, știm că ne iubești și vrem să te încredințăm de dragostea noastră: tu ești tot ce-avem mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
părinții au plecat și Giulia s-a întors în Crângași. Tanti-Alina o privea dușmănos, iar verii ei erau jenați, ca și cum ar fi fost bolnavă; mai mult, Alina îi și spusese: - Eu cred că ești și însărcinată la cât a pompat țiganul ăla la tine! Viki, băiatul cel mare al Alinei, era student la Veterinară. Giulia se uita la el ca la Dumnezeu din cer, dar nu-i venea să-l întrebe ce să facă. Spera s-o-ntrebe el într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ei l-a găsit instalat pe Dandu. Acesta lucrase în chelăria domnească aproape toată viața, iar acum, bătrân și cu un picior beteag, își găsise o femeie tânără și se adăpostise în casa Nălbicăi, cu voie de la stăpânire. Avea trei țigani care îi țineau casa și viața lui ar fi mers înainte frumos, dacă nu apărea Nălbica. Ea și-a cerut înapoi casa, l-a chemat în ajutor și pe Ioniță Zugravu, a plătit un dregător, dar toată lumea era de părere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
câte una, o traistă de pere pădurețe. Și-a încurcat părul, și-a făcut mustață și și-a cusut singură haine bărbătești. Apoi a bătut în poartă la Dandu, îmbrăcată ca un mocan, și i-a vândut perele. Și pentru că țiganii se uitau cu jind, le-a dat și lor câteva, ca să nu moară de poftă. Până seara, au murit toți. Peste o săptămână, Nălbica s-a întors în București, strigând sus și tare că Maica Domnului o trimisese. Zugravu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
inutil de-acum Înainte, ca o povară pură, În lumină. Închiseră capacul sicriului. În scrisoarea ei de adio, ceruse să fie incinerată. Înainte de ceremonie, au băut o cafea la bufetul din holul de primire al spitalului; la masa vecină, un țigan sub perfuzie discuta despre mașini cu doi ciraci veniți să-l viziteze. Lumina era slabă - câteva aplice pe tavan, printre elemente decorative anoste, evocând dopuri de plută enorme. Ieșiră afară, la soare. Clădirea crematoriului era aproape de spital, În același complex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
morți să se uite cum săpăm. Și ele se arătau interesate. Cam atâta despre naziști și despre mine. Dacă m-aș fi născut în Germania, bănuiesc că aș fi fost și eu nazist, că i-aș fi cotonogit pe evrei, țigani și polonezi, că i-aș fi lăsat pe morți să zacă sub troiene din care să li se vadă doar încălțările, că m-aș fi încălzit cu virtutea ascunsă a cugetului meu. Așa merg lucrurile. Acum că stau și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
făcea probleme. Preaul Valerian binecuvântă cum... Adică tocmai matale, părinte, gândești să nu-ți dea binecuvântare, dacă-i zici c-ai vorbit cu mine?! Făcu un gest larg, fluturând mâinile în toate părțile, ca și cum ar fi dat intrarea pentru corul țiganilor din Rigoletto. Insul de pe pervaz îl imită, sărutând înduioșat crănicelul. - Poți să fii mândru de Preaul matale Valerian, taică Macovei! Văr, dar l-ai format bine! El cunoaște mersul vremii. Are perspective mari, dacă se ține aproape de noi, așa cum l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
fi băgat olandeji ăia, că mușama nu-i. Asta-i clar! Aia se taie, chir de n-o porți. Dădu să-i răspundă. Apucă doar să icnească, sufocat. Un ins subțirel, cu o pelerină galbenă, cam ca acelea purtate de țiganii care mătură pe ploaie sau de vidanjorii de la Apa Nova, trecu vijelios pe lângă el. Din goană îl îmbrânci, făcându-și loc. Simți o lovitură grozavă, ca atunci când te pocnește calul. Aproape că leșină. Se prăbuși pe vine, chiar în ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mapamondul. Chiar și-a spus că dacă-l reabilitează se înscrie și în partid. „Așadar, se veseli Fârtat, s-a furat în anii aceia orice, de la pungi de plastic, până la tractoare ori pescadoare sau chiar, ca în bancul acela cu țiganul care lucra la Cugir, mitraliere și tancuri. De gura pirandei fura Vasilică țiganul de era paznic la Uzinele Mecanice Cugir piese pentru ca să-și facă de-un plug, să are și el ca tot gospodarul, și cînd le asambla acasă îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
partid. „Așadar, se veseli Fârtat, s-a furat în anii aceia orice, de la pungi de plastic, până la tractoare ori pescadoare sau chiar, ca în bancul acela cu țiganul care lucra la Cugir, mitraliere și tancuri. De gura pirandei fura Vasilică țiganul de era paznic la Uzinele Mecanice Cugir piese pentru ca să-și facă de-un plug, să are și el ca tot gospodarul, și cînd le asambla acasă îi ieșea numai mitralieră.“ Sala chicoti. Cunoșteau bancul, dar puțină destinere face oricând bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de Cantafloacea puța lu’ Stalone a lui Cangurașu Brandaburlea, cade ditamai afacerea. Ce mai poți să zici de societatea pe care trebuie să ne bazăm... Asta-i ordine? Pentru asta l-am doborât pe Ceaușescu? Nu vezi că nici la țigani nu se mai respectă regula?! Se pomenea înainte să zică o poamă de-asta că nu vrea ce hotărăsc părinții? Au căzut și legile șatrei, nu numai al moralei comuniste. Tăcu bosumflat. Părea că se gândește la lupta dintre generații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
În trăsură, mi-a spus: „Magda, ține minte întâmplarea de azi. Asta-i istoria. Când o să fii bătrână, nici tu n-o să mai fii sigură de cele văzute astăzi. A fost stejarul ăla acolo? N-a fost? L-au tăiat țiganii? Nu l-au tăiat? Și oricui ai să povestești întâmplarea, oricâți vor vrea să teasculte, n-or să înțeleagă nimic. Nici tu n-o să mai fii sigură de ce-ai văzut azi. Eu n-am să mai fiu ca să te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
făceau toate alea ale lor, știu că dintr-o dată m-au năpădit, așa ca o prăbușire de cer peste mine, imaginile din acel asfințit la Șoptireanca, cu mine, cu tata ridicat în picioare în docar, țipând. Amenințându-i și cu țiganii în jurul nostru privindu-l ca și cum atunci îl vedeau pentru prima dată, jurându-se că în viața vieții lor nu văzuseră un stejar în locul acela, la răscrăcare, cum spuneau ei. Și chiar mă simțeam nespus de singură. Cei doi cățelandri se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
multe arse de trăsnete, înșirate de-a lungul drumeagului. Un fel de schelete de copaci, cimitir de timp ars, jefuit. Privind sălciile arse, înșirate fără umbră de-a lungul drumului, își aminti de întâmplarea aceea cu stejarul făcut dispărut de țiganii dintr-un cătun de lângă satul lor. Era un cătun de lingurari. Trăiau din furtișaguri de lemne din ocolul de care răspundea tatăl ei. Îi venise așa, dintr-o dată, amintirea întâmplării de demult, dintr-un fel de zădărnicie a vorbelor. Mergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]