12,690 matches
-
Înfrângerea 21 martie 1476, Cetatea de Scaun a Sucevei De pe meterezele cetății, coloana Apărătorilor care se apropiau Învăluiți de mantiile lor albe cu semnul scutului și spadei părea o reamintire a zăpezilor proaspăt topite, care transformaseră nordul Moldovei Într-un ținut alb, legănat de dealuri și străjuit de păduri. Până la mijlocul lui martie iarna oprise, parcă, orice freamăt, drumurile fuseseră Înecate de nămeți și biciuite de viscole. Nimeni nu se Încumetase să călătorească dinspre Suceava spre Țara de Jos. Călăreții măriei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
putea mișca aproape deloc picioarele, respira greu, iar brațul drept rămăsese inert. Dar inima Îi bătea regulat, spiritul Îi era treaz, scăpase de starea de greață și de somnolență și se bucura de aerul proaspăt al primăverii. Revenea, parcă, În ținuturile Moldovei după o nesfârșită derivă Între două lumi. Lăsa În urmă nu doar iarna, ci și aripa de gheață a morții. - Căpitane!!! țipase deodată Simion și, Încălcând regula ceremoniei de primire a oaspeților, descălecă și fugi până la căruța În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
poate, că după cuvântul dragoste orice alt cuvânt e șters. Sosirea Apărătorilor venețieni la Suceava era un moment care Închidea un episod dramatic și, În același timp, certifica o legendă. Ordinul scutului și spadei se arăta, pentru prima oară, În ținuturile cele mai Îndepărtate ale latinității europene. Stilul lor de luptă și regulamentul lor de viață militară erau cunoscute prin căpitanul Oană și prin căpitanul Petru Ilaș. La fel misiunea lor: aceea de a apăra oamenii sau locurile care reprezintă nuclee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
discutat mai bine de trei ore. Apoi, Amir Baian ieșit din camerele Marelui Maestru și a convocat pentru a doua zi călăreții tribului său. Pe Înserat, escortat de o sută de războinici Bordjighin, Amir a părăsit Istanbulul, Îndreptându-se spre ținuturile de pe malurile Volgăi. Un nou val de tăcere inundă camera care mirosea, acum, a pergament vechi, a piatră de râu și a floare de cireș. - Spune mai departe. -Iscoadele Apărătorilor de pe Drumul Mătăsii spun că, În acest moment, Amir Baian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Românești, comandată de Laiotă Basarab. La sud, trupele turcești trec Dunărea peste cinci poduri de vase instalate În vadul Oblucița. Cetățile de la est se află În așteptarea unei posibile invazii a tătarilor din Crimeea. Mă aflu, alături de voievodul Ștefan, În ținutul Vrancei. Suntem Însoțiți de cinci mii de oșteni. Acum, când scriu aceste cuvinte, văd cu ochii mei cum ținutul de câmpie dinspre Dunăre se umple de dușmani. N-am reușit să le ținem piept la malul Dunării, unde am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Oblucița. Cetățile de la est se află În așteptarea unei posibile invazii a tătarilor din Crimeea. Mă aflu, alături de voievodul Ștefan, În ținutul Vrancei. Suntem Însoțiți de cinci mii de oșteni. Acum, când scriu aceste cuvinte, văd cu ochii mei cum ținutul de câmpie dinspre Dunăre se umple de dușmani. N-am reușit să le ținem piept la malul Dunării, unde am fost covârșiți de numărul lor imens. Ne-am retras, pas cu pas, spre dealurile Împădurite. Măria sa a poruncit evacuarea tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de achingii și spahii. În urma lor soseau primele regimente de ieniceri, Înaintând rar, În ritmul tobelor. Din câte spuneau iscoadele, armata sultanului se Întindea de la Dunăre (unde abia acum trecea ariergarda) până aici, pe Valea Trotușului. Deja aripile ei cuprinseseră ținutul Focșanilor și cetatea Crăciuna, pe stânga, și ținutul Galaților, cu cetatea Chilia, pe dreapta. Încă de la Începutul debarcării, voievodul poruncise ca cetatea Chilia să fie părăsită și dărâmată. Era limpede că zidurile ei nu vor putea rezista artileriei care tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
regimente de ieniceri, Înaintând rar, În ritmul tobelor. Din câte spuneau iscoadele, armata sultanului se Întindea de la Dunăre (unde abia acum trecea ariergarda) până aici, pe Valea Trotușului. Deja aripile ei cuprinseseră ținutul Focșanilor și cetatea Crăciuna, pe stânga, și ținutul Galaților, cu cetatea Chilia, pe dreapta. Încă de la Începutul debarcării, voievodul poruncise ca cetatea Chilia să fie părăsită și dărâmată. Era limpede că zidurile ei nu vor putea rezista artileriei care tocmai era trecută pe malul celălalt al fluviului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ta. Va urma un mesaj al voievodului către călărimile domnești. Supune-te. Căpitanul desfăcu al doilea răvaș, sosit la un ceas după primul, În timp ce Apărătorii provocau răsturnarea de forțe de la Ștefănești. Io Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu stăpânitor al ținuturilor Moldovei de la Dunăre până la Nistru și de la hotarele Țării Românești până la cele ale Regatului Poloniei, mă plec În fața rugăminții de sânge și de lacrimi a călărimilor țării și le Îngădui un răgaz de trei săptămâni În care să-și vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
la malul Prutului, toți călăreții sunt liberi de grijile războiului până la sfârșitul lunii iulie, În prima noapte cu lună plină. Atunci, dacă Domnul nostru Dumnezeu mă va lăsa În viață, Îi voi aștepta În locul numit Bradu Strâmb, nu departe de ținuturile Sucevii. Iar dacă acel loc va fi fiind năpădit de dușmani, voi da Înștiințare pentru un altul. Ștefan, domnul Țării Moldovei. Căpitanul rămase Încremenit. Reluă primul mesaj, care se termina cu un cuvânt greu: Supune-te. Deci Pietro știa. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sau prieteni ai marelui logofăt. Aveau chipuri Împietrite, fără lacrimi. Nu spuneau nimic. Nu vorbeau Între ei. Știau că sunt priviți și că orice gest al lor era o posibilă trădare. Ceremonia Înmormântării era Înconjurată de ieniceri. Trupele sultanului acoperiseră ținuturile Murgenilor și tălăzuiseră mai departe, spre nord, spre inima țării, Suceava. Pe măsură ce Înaintau, musulmanii lăsau garnizoane care aveau misiunea de a asigura liniștea În spatele frontului. Murgenii erau destul de aproape de Vaslui, iar Vasluiul era locul celei mai mari Înfrângeri a sultanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
tălăzuiseră mai departe, spre nord, spre inima țării, Suceava. Pe măsură ce Înaintau, musulmanii lăsau garnizoane care aveau misiunea de a asigura liniștea În spatele frontului. Murgenii erau destul de aproape de Vaslui, iar Vasluiul era locul celei mai mari Înfrângeri a sultanului. De aceea, ținuturile Bârladului trebuiau păzite atent și călcate apăsat. Vasluiul din iarna lui 1475 fusese un miracol. Dar acum, ocupația otomană era o realitate ce nu mai putea fi sfidată de nimeni. Turcii erau la Murgeni. Turcii erau la Vaslui. Până la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pe drumul de pământ, ducând merinde, săgeți și praf de pușcă spre noile fronturi de luptă deschise de sultan. În 15 iulie trecerea Dunării de către urdia musulmană se terminase. Durase exact o lună. Avangada otomană se apropia, cu prudență, de ținuturile Neamțului, În vreme ce ariergarda abia punea piciorul pe malul stâng al fluviului. Era o armată cât o țară. Victoria nu mai necesita aproape nici o luptă, era suficientă doar prezența aceea masivă, copleșitoare, implacabilă. Turcii nu mai atacau, ci Împânzeau. Își lărgeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Siretului se afla Însuși Mahomed. Nu mai putea exista nici o șovăire a generalilor turci. Nici o dilemă de strategie. Nici o altă variantă. Un singur comandant, o singură voință. Cuceritorul Constantinopolului se afla, din nou, În prima linie. Armatele care ajunseseră În ținuturile Murgenilor era alcătuite din infanterie, archebuzieri și artilerie trasă de boi. O armată de asalt, Își dădu seama Oană. O armată care avea ca misiune asedierea și cucerirea cetăților. În jurul micii ceremonii funerare se aflau, În acea Înserare, peste două mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ordinele sultanului. Și, se pare, sultanul poruncise ca prizonierii să fie ținuți În spatele frontului, dar cât mai aproape de el. CÎnd ei sosiseră, Însă, sultanul nu se mai afla În tabără. Din câte Înțelegea Oană, plecase spre nord-vest, mai sus de ținutul Romanului. Lăsase, totuși, ordine limpezi. Din acele ordine, strigate de comandanții de detașamente, căpitanul Înțelese frânturi din realitatea războiului. Trupe suplimentare erau trimise spre Orhei și Cetatea Albă. Două regimente de ieniceri porneau spre Cetatea Neamțului. Grosul armatei era convocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
câțiva pași prin iarba moale și Înaltă a poienii. O nouă lecție de umilință, se pare... Alexandru, tu vezi locul ăsta? - Dacă n-am cumva halucinații și nu sunt Într-o cârciumă marinărească de pe malul Bosforului, ne aflăm chiar În ținuturile Voronețului, Într-o poiană largă, mărginită de brazi, În fața unei chilii de lemn În care se află un călugăr deloc impresionat de sosirea domnitorului Moldovei. Greșesc? - Nu... Altceva voiam să spun... Tu nu vezi o mănăstire În acest loc? - Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
e căpitanul, să-și primească pedeapsa pentru nerespectarea poruncii? - E taman În Ardeal, măria ta! Dar va sosi În puține zile, căci misiunea lui a izbândit! - Misiunea lui? Care misiune? -Astăzi, În zori, oastea Clujului și Zărandului și secuimea din ținuturile Harghitei și Covasnei a fost mobilizată de voievodul Ardealului, Ștefan Bathori! - Pornește Matei Corvinul, În sfârșit, spre Moldova? - Matei, nu. Dar pornește un comandant mult mai aprig decât Matei. Vlad, fiul lui Dracula! Un murmur se răspândi În rândurile plăieșilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
românii din munții Apuseni se ridică la luptă la chemarea lui Vlad! În două sau trei săptămâni vor trece Carpații, În ajutorul Moldovei! - Căpitanul Oană? Întrebă arcașul Simion. - N-am putut ajunge la el... mărturisi, cu tristețe, Gâlcă. Am bătut ținuturile Murgenilor și ne-am dus mai sus, spre Vaslui, și mai sus, spre dealurile Sucevei. - I-ați dat de urmă? Întrebă voievodul. - Da... Cred că da... Dar dacă informațiile noastre sunt bune, atunci căpitanul se află În tabăra sultanului. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Dar era un loc sigur. Voievodul se opri la marginea poienii, așteptând. În spatele lui, oastea de plăieși, țărani și răzeși se opri și ea. Se adunaseră, până acum, peste opt mii de oameni. Veniseră pe jos, peste crestele munților, din ținuturile Vrancei, Neamțului, Dornelor, Hotinului, și din câmpiile Sorocăi și Orheiului. Fierarii satelor de munte se apucaseră de făurit săbii, iar tâmplarii, săgeți. Armele se adunau mai jos de Mălini, pe valea Moldovei. În alt loc ascuns, nu departe de mănăstirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Moldovei. Sau poate că nu. Poate că măcelul de la Valea Albă nu fusese decât semnul că trebuia să renunțe la visele lui de libertate și putere a țării și că, de acum, Semiluna avea să-și Întindă umbra asupra acestor ținuturi. - Retragerea! porunci voievodul. Pedestrimea, Înapoi cu două mii de pași, În semicerc, pe două flancuri, adânc În pădure! Cinci sute de călăreți În avangardă, atac fals asupra spahiilor, cu retragere rapidă. Cinci sute de arcași la liziera pădurii, cu săgeți aprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
masculine, ale meteorilor și capriciilor accidentale ale cometelor. Atâtea fenomene pe care un spirit de armonie, demn de ardoare, necunoscut și incomensurabil, le punea cu generozitate la dispoziția, ei dis-de-dimineață. Cum însă acel spirit suprem de armonie universală locuia în ținuturi ale timpului în spațiu, care încă nu-i fuseseră cu bunăvoință puse la îndemîna, Mini credea că în ținutul propriului tău suflet poți adăposti o întruchipare fericită, în care să recunoști și să iubești marile calități de coordonare și armonie
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
necunoscut și incomensurabil, le punea cu generozitate la dispoziția, ei dis-de-dimineață. Cum însă acel spirit suprem de armonie universală locuia în ținuturi ale timpului în spațiu, care încă nu-i fuseseră cu bunăvoință puse la îndemîna, Mini credea că în ținutul propriului tău suflet poți adăposti o întruchipare fericită, în care să recunoști și să iubești marile calități de coordonare și armonie, care fac ca universul să plutească sigur și fericit. Cu un surâs pe care îl ascundea, se vede, de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
povara musonului care va începe curând. Numai de s-ar porni odată. Forrester a venit prin părțile acestea tocmai pentru că sunt lipsite de vegetație. Înapoi la baza militară, așezat în veranda bungaloului guvernamental, se gândea că tocmai în astfel de ținuturi aride, nefiind copaci, munca i-ar fi mai ușoară. Dar odată ajuns aici, nu-i mai place. Ținutul i se pare dezolant. Până și vânătoarea e sporadică. În afară de câteva culturi răzlețe ale localnicilor, cu greu irigate de o rețea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
tocmai pentru că sunt lipsite de vegetație. Înapoi la baza militară, așezat în veranda bungaloului guvernamental, se gândea că tocmai în astfel de ținuturi aride, nefiind copaci, munca i-ar fi mai ușoară. Dar odată ajuns aici, nu-i mai place. Ținutul i se pare dezolant. Până și vânătoarea e sporadică. În afară de câteva culturi răzlețe ale localnicilor, cu greu irigate de o rețea de canale și diguri, singurele forme de vegetație care rezistă pe meleagurile acestea sterpe sunt iarba îngălbenită și tufele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu ochii deschiși și avea viziuni. În fiecare zi, când își vâra picioarele în chappali-i săi prăfuiți, totul i se părea din ce în ce mai absurd. Este un om de încredere, respectabil, cu o oarecare situație, și totuși, se vede nevoit să străbată ținutul ca un cerșetor. În fiecare zi, când se așază pe vine să-și golească intestinele, înțelege că încăpățânarea ei o depășește pe a lui. Fetei nu-i pasă dacă moare. E ca și cum și-ar bate joc de el. Așa că, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]