KorAP: Find »[drukola/base=țipa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...173 174 175 ...318 >

7,946 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606

îngrozitoare. în locul ei, mie mi-ar fi venit să mă sinucid. Am urmărit-o cu gelozie și l-am privit pe Chris care o privea pe Francie. Când a văzut-o pe Misty, Francie a chițăit ușor, după care a țipat: —O’Malley, ce faci aici, alcoolico? —Francis, cretino, a replicat Misty încântată, zâmbind pentru prima dată după aproape o săptămână. Fac ce faci și tu. S-a dovedit că Misty și Francie mai fuseseră la Cloisters împreună cu un an în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
m-a întrebat ea. Totul e opera întâmplării. Tu te-ai născut cu o înclinație spre „cariera“ de dependent de droguri. Și ce-i cu asta? Ar fi putut să fie mult mai rău. — Nu, n-ar fi putut! am țipat plângând de furie. —Care-i problema? m-a întrebat din nou Josephine, cu același calm enervant. N-o să mai poți lua droguri? Asta nu e o necesitate. Milioane de oameni nu se ating toată viața de droguri și trăiesc fericiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
vindecată. Poți fi vindecată, mi-a spus Josephine. Fața mi s-a luminat, plină de speranță. Asta până când curva a adăugat: — Doar că nu mai poți să iei droguri. Dac-aș fi știut asta, n-aș fi recunoscut nimic, am țipat la ea. —Ba ai fi recunoscut, a zis Josephine calmă. Nu aveai de-ales. Era ceva inevitabil. Am trecut rapid în revistă o serie de scenarii de genul „Dacă“. Dacă n-aș fi ascultat-o pe Nola. Daca Anna n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
te-ai ascuns destul de realitate. Dar, în final, era imposibil să nu te prindă din urmă. Și, apropo, furia ta e perfect normală, a adăugat Josephine. A fost ultima ta tentativă de a evita acceptarea adevărului. —Offffffffffffffffffffff, m-am auzit țipând. — Foarte bine, epuizează-ți furia, m-a încurajat cu blândețe Josephine. Ceea ce m-a făcut să urlu din nou. Scoate totul din tine! E mai bine să dai afară decât să ții în tine. Așa o să poți accepta mult mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
de mâncare aproape la fel de mult cum ai abuzat de droguri, mi-a spus ea. Când ai venit aici arătai ca un schelet ambulant... —Ei, hai, nu-i adevărat, am glumit eu, ridicând capul mândră și zâmbind cu căldură. —Vezi, a țipat ea. Ai o atitudine nesănătoasă, foarte nesănătoasă. Iar ea își are rădăcina în același loc ca și dependența de droguri. îți eviți lipsa de maturitate și defectele focalizându-te asupra unui lucru pe care crezi că-l poți controla, adică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
și a lui Brigit. Ticăloșii! — Nu cred c-o să mă mai întorc niciodată în nenorocitul ăla de New York, am bolborosit. — Te îngrijorează ce-or să spună oamenii ăia fermecători? Cum o chema pe una dintre persoanele alea? Helenka? —Helenka? am țipat. Nu, ea zice lucruri îngrozitoare despre toată lumea. Nu mă mai interesează. Câteva secunde mi-am savurat sentimentul acela de eliberare, apoi am spus posomorâtă: — Nu, am probleme cu nenorocitul de Luke Costello și cu nenorocita de Brigit Lenehan. Va trebui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
exces și nici să faci exerciții fizice până la epuizare. Și, cel mai important, ține-te departe de sexul opus timp de un an de zile. Era să leșin. Și eu care-am crezut că ești prietena mea. Dar de ce? am țipat. —Ai o atitudine nesănătoasă față de bărbați. Fără droguri, în viața ta o să existe un gol enorm. Mulți oameni se agață de relații ca să evite singurătatea. Se poate ca și tu să faci parte din categoria asta. Curvă tupeistă, m-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
mâinile în el. —Ei, era în regulă, a replicat Helen. N-aș zice că era frumos, dar... — Și nici măcar nu mi-au dat să citesc vreun Hello, am lăcrimat eu. —Nesimțiții, m-a susținut Helen. —Și cât a costat! am țipat. Nu mi-au terminat numai părul! — Știi cu cine semeni? m-a întrebat Helen gânditoare. —Cu cine? Am întrebat eu cu o voce tremurătoare, sperând că voi fi izbăvită. —Brenda Fricker. —AAAAaauuuuuuuuu! — Știi, când a jucat rolul de menajeră în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
m-a întrebat Helen gânditoare. —Cu cine? Am întrebat eu cu o voce tremurătoare, sperând că voi fi izbăvită. —Brenda Fricker. —AAAAaauuuuuuuuu! — Știi, când a jucat rolul de menajeră în filmul ăla! Am dat fuga la oglindă. —Ai dreptate, am țipat, simțindu-mă aproape fericită că situația devenise de-a dreptul apocaliptică. Asta făcea ca poziția mea să fie de neclintit. Mama și tata au venit și ei acasă și au fost invitați să-și dea cu părerea despre părul meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
cineva se simte atras de mine, m-am trezit gândindu-mă pe la jumătatea drumului. Mama m-a întâmpinat într-o manieră care mi-a reamintit de ce plecasem de-acasă. Cu ochii cât cepele și în cămașă de noapte, mama a țipat: Unde naiba ai fost? Eram pe punctul să sun la poliție! —Am stat la doamna Hutchinson. M-am gândit că dacă spun „doamna Hutchinson“, o să fie mai puțin grav, dacât dac-aș fi spus c-am stat cu Chris și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
razna. A încercat să mă pocnească, a aruncat în mine cu o perie de păr, s-a așezat pe un scaun, s-a ridicat din nou în picioare și a izbucnit în plâns în același timp. —Curvă ce ești, a țipat. N-ai nici un pic de rușine? Și el, bărbat însurat! Și cu ăia trei copii cum rămâne? Presupun că nici nu te-ai gândit la ei. Probabil că uimirea mi se citea limpede pe chip, fiindcă mama a început să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
N-ai nici un pic de rușine? Și el, bărbat însurat! Și cu ăia trei copii cum rămâne? Presupun că nici nu te-ai gândit la ei. Probabil că uimirea mi se citea limpede pe chip, fiindcă mama a început să țipe. Nici măcar n-ai știut, așa-i? Păi, cât de idioată poți să fii? Ești o proastă egoistă care niciodată nu face nimic bun! Fața mamei devenise de un roșu pământiu. Abia mai respira. Eu înghețasem de groază. — Pun pariu că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
Ai face bine să înveți să fii ca mine, mi-a sugerat Helen. Trebuie să devii mai dură. Prea ești ca o baligă. Nu poți să te duci și să te omori de fiecare dată când mama - sau oricine altcineva - țipă la tine. Păi, așa n-o să reziști nici cinci minute! Ăsta fusese avertismentul pe care mi-l dăduse și Josephine. Abia atunci mi-a picat fisa în aparat. Am înțeles, dintr-odată, la ce se referise Josephine când îmi spusese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
ieșire în lumea de-afară și avusese loc în compania unui om care era cunoscut pentru proasta lui influență. Iar eu nu mă întorsesem seara acasă. Dacă mama se gândise la ce era mai rău, avea tot dreptul. Meritasem să țipe la mine. Mama mă acuzase că eram egoistă. Și avusese dreptate. Fusesem foarte egoistă. Absorbită de povestea dintre mine și Chris, nu-mi mai dădusem seama cât de îngrijorată fusese mama din cauza mea. Mi-am propus să-mi cer scuze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
După care gura a început să i se miște convulsiv, iar chipul i-a devenit de un roșu întunecat. S-a tras de lângă mine, de parc-aș fi suferit de o boală foarte contagioasă. într-un final, a început să țipe: —CURVIȘTINĂ obraznică ce ești! Poate că asta se poartă la New York, dar acum nu ești în New York și cât timp trăiești sub acoperișul meu o să te acoperi ca o bună creștină! Simțeam că mă cuprindea vechea mea frică. începusem să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
ca s-o bag puțin în sperieți, îi ziceam: De ce ți-e așa de frică, Helen? Asta până într-o zi când Helen a dat nas în nas cu Nola și cu mine. Eram în oraș. —Tu ești Nola? a țipat ea cu o neîncredere aproape palpabilă. Dar arăți... Nola a ridicat o sprânceană, într-un gest întrebător care era teribil de șic. —Arăți normal, a scăpat Helen porumbelul. Mai mult decât normal. Minunat. Ce păr și ce haine ai... — Astea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
cea mai vagă idee ce i-aș fi spus dacă ar fi fost el. în ultima zi a anului, aproximativ douăzeci de membri ai familiei, plus iubiții și copiii, erau înghesuiți în sufragerie uitându-se la Căutătorii Arcei Pierdute și țipând „Arată-ne băiețelul“ de fiecare dată când Harrison Ford apărea pe ecran. Până și mama urla împreună cu ei, dar asta numai fiindcă nu știa ce însemna „băiețelul“. Helen bea un gin-tonic și-mi spunea ce senzații avea. —întâi, ți se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
la fiecare nouă bomboană pe care o luau, ziceau: — Pot să mă opresc în orice clipă. în orice clipă vreau. în mijlocul nebuniei, s-a auzit soneria de la intrare. —Eu nu mă duc să deschid, am urlat eu. Nici eu, a țipat mama. Nici eu, s-a raliat Claire. Nici eu, a răcnit și Adam. Nici eu, a zis și Anna pe cât de tare a putut, ceea ce n-a fost foarte tare, dar măcar a încercat. —Trebuie să te duci tu, i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438

uite la mine cu ochii mari, care nici nu mai clipeau. Nu mă duc decât să mă întâlnesc cu ea, Mar, am șoptit, cu toate că, la ora 9:30 am, eram încă singurele două persoane prezente din colectivul editorial. — Poftim?! a țipat Mara pe un ton scăzut. După ce mi-am îndesat în geantă mai multe copii ale CV-ului, m-am îndreptat către ușă. — Mă întorc, i-am promis. — Ai face bine să te întorci, a strigat ea după mine. * * * Era o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
te revăd. Sper că a mers bine azi, cu Vivian. - R.“ M-am ciupit singură. Auuu - în același loc, se părea, în care mă ciupisem și cu o seară înainte. — E obligatoriu să mă pui la curent cu situația! a țipat Mara. Hai să mergem la masă. Trebuie să știu tot ce s-a întâmplat înainte de florile astea. și Vivian Grant! Tu chiar te gândești serios să lucrezi pentru femeia aia îngrozitoarea? — Ce zici de niște sushi? Fac cinste. și nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
mă uit pe ele, Marie-Therese, o publicistă drăguță cu care lucrasem pe câteva cărți, a apărut, ca o furtună, în fața biroului meu. Era roșie la față. — Te rog, Claire, te rog, spune-mi că e-mail-ul ăla e o glumă! A țipat ea. Nu te duci, într-adevăr, să lucrezi pentru scârboasa de Vivian Grant, nu? Am înghițit cu noduri. — Ba da, o să... Auzeam cum noi mesaje făceau ding în computerul din spatele meu și am aruncat o privire pe ecran. Subiect: știi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
se risipise din voce. — Poate putem să luăm prânzul împreună într-una din zilele săptămânii ăsteia. — S-sună bine, m-am bâlbâit eu. M-am întors către Graham și Dawn. În mod straniu, mă simțeam responsabilă pentru faptul că Vivian țipase la ei. Însă amândoi erau ocupați să-și pună unul peste altul dosarele din fața lor. Oare nimeni nu mai era impresionat de tirada lui Vivian? Urlase cât o ținuseră plămânii! Oare oamenii ăștia aveau nervi de oțel? Cum de puteau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
aliniat la un semn, dar pe mine m-a făcut să mă simt stânjenită. — Tot Gucci, s-a umflat ea în pene. — Îmmm, foarte drăguț! am zis eu, dând din cap. M-am gândit la subiectul noii mele cărți! a țipat ea, aplecându-se ca să-mi ofere două sărutări prin aer. Stai puțin, păpușă, să nu uit! Ți-am adus un mic ceva! Candace a băgat mâna în geantă și a scos o pereche de chiloți roșii, din dantelă, strânsă ghem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
avea nici o legătură cu mine... păi, n-aș fi rezistat nici trei zile, a încheiat el, chicotind din cauza acestui gând. știam că Randall avea dreptate. Mă comportam ca un copil mic și trebuia să devin mai dură. și ce dacă țipase șefa la mine - același lucru pățeau, în fiecare zi, milioane de angajați. Ar trebui să fiu în stare să suport treaba asta. Numai că eu nu eram obișnuită - asta era tot. Toată viața fusesem protejată. Fusesem răsfățată. „Tu fă tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
ar trebui să controlezi procesul ăsta, Claire. M-am auzit înghițind în sec. Vivian avea nefireasca abilitate de a face ca până și numele meu să sune ca o insultă abjectă. — De ce sunt eu singura de aici care pricepe? a țipat ea de peste birou. Ochii ca de jad îi scăpărau. În nouăzeci și nouă la sută din cazuri, Vivian recurgea la una dintre cele trei tirade preferate: 1) De ce sunt eu singura care pricepe; 2) Eu nu sunt nenorocita de maică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]