60,912 matches
-
deranjat): Eu cu țintarul... HABACUC: Lasă marafeturile, că la mine nu se prinde! Porumb ori fasole? Merge către banca de lângă colibă, scote de sub anteriu o tablă de țintar, iar din buzunarele foarte adânci boabe de porumb, apoi boabe de fasole. Așază tabla pe bancă, se așază și el, călare. Potrivește boabele.) Hai, Sisoe, nu mai sta popândău! SISOE (se așază de cealaltă parte a tablei): Eu, frate Habacuc, drept să-ți spun, nu prea am chef de joc. Țintarul, pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Lasă marafeturile, că la mine nu se prinde! Porumb ori fasole? Merge către banca de lângă colibă, scote de sub anteriu o tablă de țintar, iar din buzunarele foarte adânci boabe de porumb, apoi boabe de fasole. Așază tabla pe bancă, se așază și el, călare. Potrivește boabele.) Hai, Sisoe, nu mai sta popândău! SISOE (se așază de cealaltă parte a tablei): Eu, frate Habacuc, drept să-ți spun, nu prea am chef de joc. Țintarul, pentru mine, e joc de migală, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de lângă colibă, scote de sub anteriu o tablă de țintar, iar din buzunarele foarte adânci boabe de porumb, apoi boabe de fasole. Așază tabla pe bancă, se așază și el, călare. Potrivește boabele.) Hai, Sisoe, nu mai sta popândău! SISOE (se așază de cealaltă parte a tablei): Eu, frate Habacuc, drept să-ți spun, nu prea am chef de joc. Țintarul, pentru mine, e joc de migală, și mai bine mă las păgubaș. HABACUC: Da' unde s-a mai aflat una ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
tablei): Eu, frate Habacuc, drept să-ți spun, nu prea am chef de joc. Țintarul, pentru mine, e joc de migală, și mai bine mă las păgubaș. HABACUC: Da' unde s-a mai aflat una ca asta, Sisoe? Te-ai așezat, joacă! Zi mai repede: porumb ori fasole? SISOE (cu lehamite): Porumb. HABACUC: Bun, ia porumbul! Mută sfinția ta primul. (Sisoe se uită pierdut la boabe) Ori poate te temi să nu fim văzuți împreună... Că se uită unii chiorâș la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Că se uită unii chiorâș la mine, ca la unul ce-am fost prooroc la zilele mele și știu să ghicesc în palmă... SISOE: Nu mi-i mie de asta... HABACUC: Atunci ce facem? Jucăm țintar, sau de ce ne-am așezat aici? Ia mută! SISOE (se gândește, apucă un bob de porumb între două degete, îl scuipă bine pe toate părțile și-l pune pe tablă la întâmplare) Ei, ce zici? HABACUC: Bre, bre, bre, da' fie, că strașnic le mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mai vizibilă decât a lui Habacuc. Are un toiag lustruit. Sisoe rămâne cu bobul de porumb ridicat și cu buzele țuguiete. Habacuc, nu cu părere de bine:) Hopa, iaca și Sfântul Pafnutie! (Pafnutie oprește ucenicii, pare a șovăi, apoi îi așază pe cei trei, la rând, pe o piatră potrivită și se apropie cu pași rari. Habacuc acoperă, ferit, tabla cu bobi, folosind poalele anteriului. Pafnutie vine spre ei.) PAFNUTIE: Da' ce faceți sfințiile voastre aici? HABACUC: Iaca stăteam și noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
bobul, începe să-l scuipe) Și nu-l mai îmbăla atâta sfinție ta, că doar n-are să prindă rădăcini acolo! SISOE: De bună seamă! (șterge bobul de poala anteriului. Mută. Habacuc dă semne de nervozitate, mută și el. Pafnutie se așază lângă Sisoe, cam împingându-l spre margine. Sisoe se trage ferit, se ridică și se îndreaptă spre cei trei rămași nemișcați la locul lor. Habacuc și Pafnutie joacă foarte concentrați, cu scurte exclamații. Sisoe trece la ucenici, le potrivește cămeșoaiele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ani? Cu acela să vorbești, frate Sisoe, dacă vrei să știi cum se lucrează în zilele noastre pe pământ. SISOE: Așa? HABACUC: Apoi da! Și-ajunge căt am sfătuit. Haide, Sfinte Pafnutie: ori muți boaba, ori spune ca te-ai așezat doar ca să prăpădesc eu vremea de pomană... (Cei doi încep din nou jocul, mormăind și mirându-se. Sisoe se frământă, stăpânit vizibil de un gând nou.) SISOE (cu falsă indiferență): Apoi mai rămâneți cu bine sfințiile voastre... că eu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Aceasta numai pe pământ este cu putință: să te poticnești cum faci un pas și să-ti zdrelești tălpile în colțuri și ascuțișuri. Hm! Cată să fiu cu mai mare băgare se seamă... Se uită în jur, pipăie terenul, se așază turcește. Cântă) Și iată, și iată, Pe vârful muntelui ne-am așezat... (se ridică) Bun. Acuma să vedem încotro pornim. (Se uită atent și ridică ceva de jos. Stă la îndoială) Pre câtu-s de mici, de lucioase și de negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
un pas și să-ti zdrelești tălpile în colțuri și ascuțișuri. Hm! Cată să fiu cu mai mare băgare se seamă... Se uită în jur, pipăie terenul, se așază turcește. Cântă) Și iată, și iată, Pe vârful muntelui ne-am așezat... (se ridică) Bun. Acuma să vedem încotro pornim. (Se uită atent și ridică ceva de jos. Stă la îndoială) Pre câtu-s de mici, de lucioase și de negre, par a fi boabe de mătănii călugărești. Sfărâmă un bob, îl miroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ea Fira, cu un clondir și o căniță de lut): Iaca-i gata, ia! (trec la Sisoe, pun pe masă cele aduse) Poftește sfinția ta și te ospătează. SISOE (vine spre masă, se uită, adulmecă, trage un scăunel și se așază cam cu spatele către babe) Altă viață... (își face cruce, începe să mănânce) BABA FIRA: Ia haideți afară, că nu șade frumos să ne uităm în gura sfinției sale când mestecă. (ies toate, trag ușa dintre cele două odăi. Se așază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
așază cam cu spatele către babe) Altă viață... (își face cruce, începe să mănânce) BABA FIRA: Ia haideți afară, că nu șade frumos să ne uităm în gura sfinției sale când mestecă. (ies toate, trag ușa dintre cele două odăi. Se așază care pe unde apucă) BABA RADA: Ilincă fato, ascultă ici cu bagare de seamă: mort-copt, trebuie să-l oprim pe sfinția sa aici, la noi! I-am strecurat eu o vorbă, dar trebuie să mă ajuți și tu cu fapta... ILINCA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
minuni în parohie!" ILINCA: "O să-i fie mai bine aici decât în Rai!" PITAC: Numai zdrențărosul ăsta de sfânt ne lipsea!" BABA RADA: "Uită el de călindar..." (Pe acest vălmășag CORTINA care se ridică după câteva clipe. În prima odaie, așezați la masă, Popa Niță și Dumitraș cinstesc foarte veseli. În odaia din stânga, la altă masă, Sisoe scrie, foarte concentrat. Este îmrăcat cuviincios, cu cămașă albă si anteriu negru descheiat la gât, cât să se vadă cămașa. Are barba și părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
oaie mititică. MICUL PRINȚ (se uită atent la desen): Ei, nu-i chiar așa de mititică. E atât cât trebuie să fie. Ia te uită! A adormit... să umblăm cu grijă, trebuie să se odihnească. (duce desenul spre dreapta, îl așază jos încet. Revine) Și spui că ăsta... avionul ăsta, zboară? OMUL: Desigur. Când e reparat. Dacă n-ai grijă de el poți cădea foarte rău. MICUL PRINȚ: Așa ai păți tu? OMUL: Ei, eu n-am căzut, am coborât. MICUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
muzical discret, de preferință gen "muzica sferelor". Lumina scade aproape total, în plan depărtat strigăte de păsări călătoare. Poate fi lăsată o cortină translucidă. Omul și Micul Prinț vor ieși discret. Decorul se schimbă din mers. Se scoate avionul, se așază, în semicerc, egal depărtate între ele, șase semisfere, ca niște găoace de ou cu partea de jos plată. Fiecare va purta o pancardă de identificare: Planeta Regelui, Planeta Vanitosului, Planeta Bețivului, Planeta Afaceristului, Planeta Fanaragiului, Planeta Geografului, și vor avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
câte o perdea-nor, care va fi dată la o parte odată cu sosirea Micului Prinț. După plecarea lui spre asteroidul următor, perdeaua-nor va fi coborâtă din nou. Micul Prinț intră din stânga, ezită în fața primului asteroid, tușește ușor. Se ridică perdeaua-nor. Regele, așezat pe un scaun, pare foarte plictisit.) MICUL PRINȚ: Bună dimineața! REGELE: A! Iată un supus! MICUL PRINȚ: Un ce? REGELE: Un supus. Ce altceva ai vrea să fii! MICUL PRINȚ: De unde poți ști cine sunt, dacă nu m-ai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mi se cere. REGELE: Eu nu îngădui nesupunerea. Eu sunt un monarh absolut. Așa că îți poruncesc hotărât ba să caști, ba să nu caști! Îți poruncesc să faci imediat așa cum te vei simți îndemnat! MICUL PRINȚ: Aș vrea să mă așez undeva... REGELE: Îți poruncesc să te așezi! MICUL PRINȚ: Da, însă mantia Măriei Tale acoperă cam toată planeta... REGELE: Îți poruncesc să dai un colț un colț la o parte sau să te așezi deasupra! MICUL PRINȚ (se așază): Măria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
nesupunerea. Eu sunt un monarh absolut. Așa că îți poruncesc hotărât ba să caști, ba să nu caști! Îți poruncesc să faci imediat așa cum te vei simți îndemnat! MICUL PRINȚ: Aș vrea să mă așez undeva... REGELE: Îți poruncesc să te așezi! MICUL PRINȚ: Da, însă mantia Măriei Tale acoperă cam toată planeta... REGELE: Îți poruncesc să dai un colț un colț la o parte sau să te așezi deasupra! MICUL PRINȚ (se așază): Măria Ta... Cer iertare că întreb ceva... REGELE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
MICUL PRINȚ: Aș vrea să mă așez undeva... REGELE: Îți poruncesc să te așezi! MICUL PRINȚ: Da, însă mantia Măriei Tale acoperă cam toată planeta... REGELE: Îți poruncesc să dai un colț un colț la o parte sau să te așezi deasupra! MICUL PRINȚ (se așază): Măria Ta... Cer iertare că întreb ceva... REGELE: Îți poruncesc să întrebi ceva! MICUL PRINȚ: Măria Ta... nu văd pe nimeni pe-aici. Peste cine domnești? REGELE: Peste tot. Eu sunt un monarh universal. MICUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mă așez undeva... REGELE: Îți poruncesc să te așezi! MICUL PRINȚ: Da, însă mantia Măriei Tale acoperă cam toată planeta... REGELE: Îți poruncesc să dai un colț un colț la o parte sau să te așezi deasupra! MICUL PRINȚ (se așază): Măria Ta... Cer iertare că întreb ceva... REGELE: Îți poruncesc să întrebi ceva! MICUL PRINȚ: Măria Ta... nu văd pe nimeni pe-aici. Peste cine domnești? REGELE: Peste tot. Eu sunt un monarh universal. MICUL PRINȚ: Și stelele te ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mine. (Ajunge la a șasea planetă. Jocul se repetă Se ridică perdeaua-nor. La o masă, înconjurat de cărți și registre Geograful.) MICUL PRINȚ: Bună ziua! GEOGRAFUL: Ia te uită! Vine un explorator! Mă bucur! MICUL PRINȚ: Îmi dai voie să mă așez? Sunt foarte obosit, am umblat teribil de mult. GEOGRAFUL: Interesant! Dincotro vii? MICUL PRINȚ (se uită curios spre masa încărcată): Ce-s cărțile astea groase? La ce ajută? GEOGRAFUL: Eu sunt geograf. MICUL PRINȚ: Ce este un geograf? GEOGRAFUL: E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
n-am întâlnit pe nimeni. ȘARPELE: Aici e pustiul. În pustiuri nu e nimeni. Când și când, trece câte o caravană. Dar Pământul e, într-adevăr, plin de oameni. MICUL PRINȚ: Se face seară. A fost foarte cald astăzi. (se așază, privește cerul) Uite, mă întreb dacă nu cumva stelele sunt luminate numai ca, astfel, fiecare, cândva, să o poată găsi pe a lui. Vezi? Planeta mea e chiar deasupra noastră. Dar e atât de departe... ȘARPELE (privește cerul): Da, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
PRINȚ: Vino să te joci cu mine. Sunt atât de trist... și singur... VULPEA (iese cu totul, dar rămâne la distanță): Nu pot să mă joc cu tine. Nu sunt îmblânzită. MICUL PRINȚ: O, iartă-mă! N-am știut. (se așază amândoi, se privesc în tăcere) Dar spune-mi, te rog, ce înseamnă "a îmblânzi"? VULPEA: Nu ești de prin partea locului. Nu te-am mai văzut. Ce cauți pe aici? MICUL PRINȚ: Caut oamenii. Ce înseamnă "a îmblânzi"? VULPEA: Cauți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
te voi privi cu coada ochiului, iar tu nu vei rosti niciun cuvânt. Când n-ai încredere în cineva, sau când nu-l cunoști îndeajuns, graiul poate deveni izvor de neînțelegeri. Dar, pe zi ce trece, vei putea să te așezi din ce în ce mai aproape de mine... MICUL PRINȚ: Da, înțeleg... VULPEA: Și acum, pe mâine! MICUL PRINȚ: Pe mâine! (Își fac un semn de prietenie și pleacă. Vulpea spre fântână, Micul Prinț spre copăcel. Scade lumina total, muzică, apoi lumina crește din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
VULPEA: Da, a început să fie, pentru că nu seamănă cu nici o altă întâlnire. Pe tine te aștept cu inima bătând altfel, pentru că tu mă îmblânzești. Uite, poți să stai lângă mine și să mă mângâi. În tine am încredere. (Se așază alături, Micul Prinț o mângâie delicat.) MICUL PRINȚ: Știi, va trebui, totuși, să ne despărțim. Mai am de îmblânzit atâtea locuri, mai sunt atâția prieteni pe care nu-i știu. Și, mai ales, trebuie să mă întorc la floarea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]