5,899 matches
-
și ale căror rafturi se înălțau parcă până la cer. Vizita magazinele cu aur, admira bijuteriile scumpe, negocia prețurile, deși nu prea cumpăra mai nimic. Se alesese doar cu câteva scule de mohair după o noapte întreagă de shopping. Se mai abătea uneori pe la câte o moschee, isi cumpărase un covoraș special pentru rugăciune, pentru că așa citise ea în cărțile de specialitate, ca atunci când iei contact cu o cultură străină, trebuie s-o respecți și să te comporți întocmai că băștinașii acelor
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
fost obligat să se prezint zece În zece zile. În acea perioadă Malin Ț mod În care Îi era la Îndemână sistemului și anume printr-un accident „Întâmplător”. Locuința „La Matale” Coincidențe sau nu nenorocirile nu au Încetat să se abată asupra familiei Tăcu. Revoluția din 1989 i-a făcut pe toți cei aflați În opoziție până atunci să iasă În față cu speranța că schimbări majore nu aveau să Întârzie. Mulți dintre aceștia s-au Înșelat cel puțin În ceea ce privește noua
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
trebuie să cultive în elevi trăsături morale, iar astfel de valențe morale nu sunt altceva decât expresia sintetică a caracterului poporului român: cumpătarea, modestia, statornicia, bunătatea, hărnicia. Loga critică aspru ,,devianțele” tinerilor-bănățeni, cei care studiaseră în străinătate, și care se abat de la comportamentul onest și de bun simț al românilor autohtoni. El a criticat pe ,,domnișorii cei tineri” care, instruiți în străinătate, manifestă un dispreț față de semenii lor localnici, importând obiceiuri urâte, ,,mode de îmbrăcăminte, umblete strâmbe, vorbitură multă și fără
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
11 septembrie 2001 - cu numai patruzeci și șase de minute înainte ca primul avion să se izbească de turnul dinspre nord de la Word Trade Center. La doar două ore după aceea, fumul a trei mii de trupuri incinerate s-a abătut asupra Brooklynului, scurgându-se peste noi într-un nor alb de cenușă și moarte“. Paul Auster spunea într-un interviu că nu va scrie niciodată un roman despre 11 septembrie, despre cea mai tristă și mai înspăimântătoare zi din viața
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
două fiind pentru persoana a treia. O situație specială o reprezintă pronumele dînsul (< lat. de ipsu), care se situează între el și dumnealui, dar este deseori considerat ca fiind egal cu pronumele personal propriu-zis. Așadar, de la nos, pronume inclusiv, care abate discuția de la persoana singulară, s-a ajuns la vos și voster în adresare, propune cu aceeași valoare inclusivă, dar, prin forma de plural, și augmentativă în raport cu singularul. De aici, s-a ajuns la ideea că adresarea respectoasă este cea care
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
poporului român, specific conferit de viața lui istorică. În principiu însă, orice realitate are o parte veche (tradițională) și una nouă (revoluționară) în momentele existenței ei, dar situațiile sînt diversificate dacă partea nouă este în continuarea celei vechi sau se abate de la ea (avînd o origine exterioară ei) și dacă partea nouă este avantajată sau nu în raport cu cea veche. Dacă predomină partea veche și cea nouă este în spiritul ei, este o dăinuire tradițională, iar dacă predomină partea nouă și ea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
un moment dat - ora fix 2 (după ale surse ora 12) - un servitor deschidea brusc amândouă canaturile ușei, iar oratorul își făcea subit intrarea. Prelegerea începea cu cuvintele: <<Onorat auditor>>. Apoi erau lucruri sacramentale de la care conferențiarul nu se putea abate. Unul din acestea consta în folosirea obligatorie a două comparații mari și frumoase. Cea dintâi trebuia lansată chiar la intrarea în subiect pentru a încălzi auditoriul, iar a doua, cea mare trebuia pusă în termeni aleși, fără de care nu era
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
mărturisește sentimentele : Merit moarte !... Culpabil o aștept,/ N-am dreptul, nici speranța în ochii-ți să mă-ndrept./ Cuvintele rostite de Iulia sublimă/ Dictează-a mea osândă (III, 8). Iulia își pune în gardă iubitul împotriva pedepsei ce riscă se abată asupra lui și îl îndeamnă să fugă : Ovidiu, ești espus/ La trăsnetul de moarte ce fulgeră de sus. Ovidiu preferă însă să ofere o ultimă petrecere la el acasă, ca probă de cruntă disperare, cu gândul ca cea de pe urmă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
și-a lor înfăptuire (III, p. 201). Alteori, însă, el introduce inovații importante, cum ar fi supraviețuirea Antigonei, miracol care îi permite eroinei să rostească profeția finală cu privire la destinul glorios al Atenei (V). Călcând cu exactitate pe urmele precursorilor sau abătându-se de la drumul deschis de aceștia, Victor Eftimiu are mereu în vedere tragediile eline alese drept suport al propriilor încercări dramatice. Autorul modern elimină unele elemente caracteristice ale tragediei grecești care i se par mai puțin adecvate epocii sale. Dintre
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
În jurul meu sunt flăcări... Cetatea arde...), în timp ce doica amintește de dușmănia zeilor din adâncuri întrevăzută în vâlvătaia funestă (Ura lor arde ne-mpăcată/ Și flăcările-albastre menesc nenorociri - I 1). Între semnele rele ivite la sosirea Elenei la Troia este și trăsnetul abătut pe neașteptate asupra orașului : Din seninul cerului a căzut/ Un fulger ca un sfredel de foc drept pe cetate (III 5). După ce dezvăluie identitatea reală a soției lui Menelau, Casandra vede în minte cum se prăbușește cetatea : case ard/ Și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
înfăptuirea uneia din muncile sale eroice - capturarea cailor lui Diomede -, oaspetele lui Admetos se manifestă inițial ca un personaj tipic de comedie sau de dramă satirică : gurmand, bețiv și scandalagiu, el chefuiește la curtea îndoliată fără să știe de nenorocirea abătută asupra gazdei sale. Ulterior, el se dovedește a fi sensibil la suferința altuia și plin de delicatețe, dar prima sa apariție este de un grotesc extravagant. Dincolo de astfel de manifestări comice neobișnuite, deznodământul marchează decisiv devierea de la mersul uzual al
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
seara e aproape (II, p. 213). Cei din asistență, care au observat că pe luciul apei s-a întins Amurgul și se apropie seara (II, p. 214), sunt cuprinși de spaimă la sosirea cuplului regal : Priviți ce umbră deasă s-abate asupra lor !/ O aripă imensă de vultur (II, p. 215). Remarcând proiecțiunea de umbră a aripilor Îngerului, Alkestis se întreabă la rândul ei Cine-i acesta ale cărui aripi/ Radiază atâta întuneric ? (II, p. 216). Când corul vede o ultimă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
tatăl tău,/ Ori chiar pe loc l-ai pedepsi ? În final, corul admite inocența lui Oedip și socotește că el ar trebui să fie răsplătit prin apoteoză pentru injustele suferințe îndurate : Când chinuri și-atâtea năpaste/ Asupră-i nedrept se abătură,/ Ar fi o dreptate ca zeul să-i fie/ Prielnic și iar să-l înalțe. Personajul central din Oedip salvat insistă, de asemenea, asupra nevinovăției sale reale și a faptului că nu-i pot fi imputate nelegiuirile menționate precis doar
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
singurii stăpânitori. În lupta titanică dintre cele două părți ale plămadei, luminată de flacăra prometeică, victoria atârnă de intensitatea acesteia : De arde până la marginile ființei, partea întunecată se topește în lumina credinței în libertate. De arde fără spor, întunericul se abate asupra ei și o stinge, învăluind-o cu lințoliul destinului (III 6). În Oedip salvat, omul triumfă împotriva destinului, tragedia fiind astfel anulată. Într-o scrisoare din 7 octombrie 1951 către Radu Stanca, Ion Negoițescu contestă concepția despre destin din
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
declarațiile sale înfierbântate, Horia Lovinescu își arată personajul și în altă lumină decât cea consacrată de tradiția antică. Un timp, acesta ezită să dea curs dorinței lui nelegiuite, care îl va dezonora pentru totdeauna, fără a putea însă să se abată de la calea impusă de fatalitate : Dispari, șovăială, cumințenia e hărăzită bătrânilor și înduioșarea copiilor [...] dacă voi plăti cu viața fapta mea, disprețul va păta pe veci blazonul meu de aur, iar urmașii mei, pecetluiți de acest stigmat, îmi vor urî
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
fi egalul nemuritorilor : Tu - zeilor asemeni/ și mai presus de zei ! Nu știu/ nimic mai monstruos și mai spurcat, până-n adâncul beznelor din Tartar (scena 8). Bătrânii cetății se tem de impertinența lui Oedip de a admonesta zeii pentru molima abătută asupra Tebei, purtare smintită de natură a-i atrage sancțiunea supremă : chemi mânia zeilor, stârnești/ o furie ce face-acum din noi/ batjocura gunoaielor ! [...] ești nedrept și orb și-nverșunat/ într-o trufie nebunească ! (scena 4). Până și Antigona, care și-a
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pierzanie, iar zeii restabilesc justiția lezată prin trufie nedreaptă și violență criminală, destinul omului căpătând sens în interferența cu planul divin (p. 89). În schimb, la Sofocle eroii sunt buni și nobili, ei neavând decât o vină minimă pentru nenorocirile abătute asupra lor (p. 89). Căile divine sunt de neînțeles, iar autorul se înclină cu smerenie în fața hotărârilor nemiloase care aduc nenorocirea unor eroi de treabă și generoși (p. 90). Fără a nega dreptatea celor de sus, Sofocle vede în faptul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
nu mai funcționează. De pildă, omorurile pot fi acum reprezentate pe scenă : Eteocle și Polinice se sfâșie reciproc sub ochii spectatorilor lui Victor Eftimiu. Schimbările majore nu vizează cadrul exterior, ci chiar substanța tragică. În piesele moderne, fatalitatea nu se abate asupra oamenilor în același mod ca odinioară. Mecanismul tragic nu mai este declanșat de voința divină și de blestemul care apasă asupra generațiilor succesive dintr-o familie, impunând perpetua ispășire a păcatului primordial și împlinirea justiției prin crimă. La Victor
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
te-așteaptă?...” Ion Minulescu 618. „Numărul mare de cărți te împrăștie. Prin urmare, neputând citi toate cărțile pe care le ai, este destul să ai câte poți citi... Așadar, citește mereu scriitori consacrați și, dacă uneori chiar dorești să te abați și pe la alții, întoarce-te la cei dintâi.” Seneca 619. „O bibliotecă nu e pur și simplu un loc de depozitare a câtorva mii de volume, ci și un lucru viu, cald și familiar. Nu cred în afirmația autorului <<Mizerabililor
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
cărei fronton, cu scrisul de la distanța asta ilizibil, era singurul care ieșea din penumbră; în schimb, nicio lumină în cele câteva vile intrate prea devreme în hibernare. Noaptea călăreților sciți, pierduți de mult pe drumurile rău luminate ale istoriei, se abătea cu violența înăbușită a unui plocad de lână peste limba îngustă de nisip care se întindea între estuarul Nistrului și mare. Mica localitate, împrăștiată pe lungime, se prăbușea în copilăria lumii înainte chiar de a fi ieșit cu totul din
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Asistentele-adjuncte îi fac toaleta la pat și o ridică cu o macara ca să-i schimbe cearșafurile. Macaraua din Țiganul mitic, a cărui urmă a pierdut-o. Și apoi încep să-i vâneze vânturile. Fără vânturi, nu există vindecare. Ca să-i abată atenția, îi aduc un televizor. Unul adevărat, nu o girafă. Ia te uită! Se schimbă guvernul! Trece în grabă un doctor: "A fost numit ministrul Sănătății?" Nu știe nimic. Atât de imbricate sunt meciurile de la Roland Garros cu numirile de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
plecat. Paltonul lui nici n-a avut timp să se usuce. "Sunt nițel trist că l-am lăsat singur în zi de sărbătoare, dar e un strică-chef..." suspină șeful de gară. Caterina deschise voioasă ceremonia. Nu era momentul să fie abătuți. "O să începem cu un pahar de șampanie, spuse ea. Filip a făcut totul di granda, Nicolae. În sănătatea ta!" O să mă răsfăț. N-am băut în viața mea șampanie! "Tocmai de-aia, trebuia să începi odată, zise locotenentul foarte vesel
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
în plină activitate), blestemând mereu regimul care îți cere un certificat de căsătorie pentru a-ți da dreptul să plătești o cameră de hotel! Chiar și parcurile ce spun eu! mai ales parcurile sunt sever supravegheate. Cu neputință să te abați de la calea cea dreaptă. Trăiește un adevărat coșmar. Un sentiment absurd și inuman apasă cu toată greutatea pe sexul lui, e insuportabil! Tot ce face, tot ce gândește îl mână spre acest detaliu anatomic, până atunci oleacă obosit de rutina
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
doar trei ore pe noapte. Mănâncă o dată în zi. Nu consumă niciodată nici o formă de băutură alcoolică. Respectă un regim de asceză și muncă pe care și l-a impus cu o disciplină neiertătoare și de la care nu s-a abătut toată viața. Are mereu în inimă și pe buze Rugăciunea lui Iisus care îi dă putere. Chiar și așa, cu eforturi uriașe în care era mereu prinsă întreaga comunitate de ucenici, obștea paisiană se regăsește cu timpul atât de strivită
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
mult timp; săracilor și bătrânilor bolnavi, chiar până la sfârșitul vieții. Dar mănăstirea este sub timpuri și un singur lucru nu poate fi reglat prin Așezământul starețului: mersul istoriei. După doisprezece ani de liniște, asupra Dragomirnei și a Starețului Paisie se abate din nou prigoana catolică, de astă dată sub chip austriac. În urma unui nou conflict ruso-turc (războiul de șase ani, 1769-1775), Imperiul Otoman oferă împărătesei Maria Tereza nordul Moldovei, ca plată pentru ajutorul oferit împotriva rușilor. Dragomirna ajunge astfel sub jurisdicția
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]