10,749 matches
-
era foarte slăbit. Vă dați seama, după atâtea nopți nedormite... Peste trei zile deja mi-a raportat unele îmbunătățiri, în final spunând că adoarme de la masă, unde ia pastila, până la pat, iar de bubuituri a și uitat.” În timp ce toți îi admirau succesul, unul dintre pasagerii care nu vorbise nimic până atunci, a zis: „Domne doctor, eu sunt acel pacient și, din acest moment, aud din nou tunurile”. Rămas perplex, doctorul Ciochină nu a mai putut spune decât pentru sine și cei
Ultimii proscrişi. Fragment din romanul în curs de apariție „Coroana oțetarului” de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339664_a_340993]
-
Ministerul Culturii, cu o selecție din cele mai noi titluri pentru copii. Fie că este vorba de benzi desenate, poezii sau povești pentru copii de toate vârstele, cărți de colorat sau seria O inimă de Broscuță, toate cărțile pot fi admirate la standul Ministerului Culturii. Continuă să citești → Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
- Part 63 [Corola-blog/BlogPost/339915_a_341244]
-
și scrob, ne spune să stăm aici măcar în viața și în moartea asta!...Ehei , mânca-o-ar lupul de locomotivă, că tare mai fluieră și tare mai trece în trecutul visului meu de a o vedea, de a-i admira tren(a)...!...Sigur că da! iată, mergem pe lângă cimitirul din ce în ce mai stăpân pe situație...( Stafie este numele preponderent al oamenilor aici locuitori)...și ne crucim în fața castelului de pe moșia lui Mironescu! și ce alură medievală pe acest domeniu fabulos! și ce
Ciomege colosale şi gânduri fericite () [Corola-blog/BlogPost/339919_a_341248]
-
idiot, ca să aibă și opoziția (care o fi aia!!) reprezentanți! ... și mulți dintre ei, “trădători cu cazier stufos” , sar în prima barcă de salvare a Alianței! Foamea-i mare domnilor! O să rămânem în istorie cu sintagma usl-istă “am închis județul” admirându-ne ca niște tovarăși mândri, în oglinda partidului poporului, că am avut un șef de stat care ne-a ars sau ciuruit când a poftit, trecându-ne, în bășcălie, la rubrica victime colaterale! ... după ce i-am acordat, de-atâtea ori
Hora ruşinii naţionale () [Corola-blog/BlogPost/339927_a_341256]
-
iubirea „ca pe un pește uriaș, pe care mi-l devoră alții!” Din dragoste, „mănânc foarte puțin, dar fumez de rup pământul, fumez cu hectarul mahorca mângâierii, beau cu cisterna cafeaua înțelepciunii!” Iar ea zice: „ehehei, de când aștept să mă admire, să mă răscolească și să mă scurme un poet!” Trăiri mărturisite frumos, în cuvinte ca toate cuvintele, așezate însă cu totul altfel decât le așezăm noi... Cartea începe cu miniprefața poetei Nicoleta Onofrei: Zimbru „învelește lucrurile auzite într-un mod
Ion Zimbru şi-a făcut timp… / Prozoversuri care dor frumos () [Corola-blog/BlogPost/339978_a_341307]
-
astă lungă ori scurtă Deschisoare numită Viață) n-au suduit niciodată omătul și viscolul, nu s-au codit nici o clipă când a fost vorba să adauge o notă bună acelora care fundamentau Simfonia, care știau să (se) mire, să (se) admire...să nu “dea pacea pe gâlceavă și cinstea pe rușine”!. Și mulțumite că, vorba lor, nu au făcut degeaba umbră pământului, nu au bocit la nunți și nu au bătut din palme la îngropăciuni!...Da? Da...s-au oprit! Și
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (XI – XIV) () [Corola-blog/BlogPost/339970_a_341299]
-
plâng, din când în când, nu?... (și, gândindu-se la cât de mari și blânzi sunt ochii acestor animale fundamentale, ce scormonitor/tragic scrie Marin Sorescu, mai târziu: “auzi cum plânge boul acela?!”)... Sigur că da! mă văd și mă admir în lacrimile boilor! mă văd și mă admir cum strâng volbură și hlujani verzi, tăiați pentru rărit! cum strâng mohor și susai să dăm, când ajungem, la cele cu pene, la cele cu lapte, la toate cele cu toate cele
Ţâncul pământului şi hectarul cu păpuşoi (III+IV) () [Corola-blog/BlogPost/340002_a_341331]
-
-se la cât de mari și blânzi sunt ochii acestor animale fundamentale, ce scormonitor/tragic scrie Marin Sorescu, mai târziu: “auzi cum plânge boul acela?!”)... Sigur că da! mă văd și mă admir în lacrimile boilor! mă văd și mă admir cum strâng volbură și hlujani verzi, tăiați pentru rărit! cum strâng mohor și susai să dăm, când ajungem, la cele cu pene, la cele cu lapte, la toate cele cu toate cele! că sfântă-i și multă verdeața asta despre
Ţâncul pământului şi hectarul cu păpuşoi (III+IV) () [Corola-blog/BlogPost/340002_a_341331]
-
și cum vă plâng păsările-n aer și pe sârma caselor vălătucite de osteneala ochilor voștri senini în război și-n pace, de osteneala sfântă (vorba prozatorului Ion Avram) și des/cântată sub/de atâtea și atâtea linii cu aripi, admirată de atâtea cercuri hodinindu-se în linii drepte și-n tot atâtea lacrimi lăsate de irisurile voastre-n atâtea și atâtea dealuri și văi, în atâtea și atâtea zăpodii și poghiazuri, pe atâtea și atâtea picioare de plai!...Nu? Sigur că
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (VI – X) () [Corola-blog/BlogPost/339968_a_341297]
-
se oprește singur la vie, într-o pantă, fiindcă știe locul/așezarea viei în teren, în registrul agricol... dar și locul/rostul viei în evoluția veche și nouă a comunității, mai ales când stă legat de gardul bufetului sătesc și admiră importanța vinului în apropierea/alienarea omului de către om, dar și în descoperirea, prelucrarea și azvârlirea adevărului în bătătura/obrazul celuilalt!... Iată, Mitică ia măgarul de la oiște, îl leagă de mănușa căruței și începe să se apuce de vie, că-i
Un om şi un măgar de bună voie la vie (I+II+III) () [Corola-blog/BlogPost/339988_a_341317]
-
funia de legătură cu salcâmul, venise la căruță... și-i mâncase tot, tot, tot!... Mitică n-are planuri răzbunătoare, dar trebuie să-l dezbare pe urecheat de poftele-i “inumane!”... Seara, în drumul spre casă, niște turiști frânează lângă Mitică, admiră atelajul și-i dau o cutie de zahăr cubic pentru măgar!... Mai încolo, conul gospodar oprește, se dă jos de pe capră... și mănâncă zahăr în fața măgarului, să-i facă în ciudă și să-i scoată lăcomia din cap!... Stai să
Un om şi un măgar de bună voie la vie (I+II+III) () [Corola-blog/BlogPost/339988_a_341317]
-
de nesomn și căutare, fizicianul Ștefan Procopiu. În ianuarie, pe 19, își sărbătorea ziua de naștere. Nu alături de prietenii săi din tinerețe, frații Păstorel și Ionel Teodoreanu sau poetul George Topârceanu, ci alături de soție, pe la vreo mănăstire din ținutul Neamțului, „admirând un apus grăbit de soare, ca toate apusurile zilelor de iarnă“. E o frântură din gândurile cu care ne-a întâmpinat Rodica Procopiu, soția marelui savant, în casa cu ferestre mari, plină, odinioară, de reviste de fizică din toate colțurile
Rădăcini uitate () [Corola-blog/BlogPost/339956_a_341285]
-
a fost reprezentantul Universității la Teatrul Național, unde, la fiecare reprezentație, avea rezervat locul său. Portretul din cuvintele soției e mai mult decât lămuritor despre omul din spatele savantului: „Cred că în viața lui n-a făcut un lucru incorect. Lumea admira la el seriozitatea muncii, până la sacrificiu. A fost un patriot adânc. Un dominator, dar un înțelept. Era și ghiduș, toate lucrurile le aducea așa, într-un oarecare spirit franțuzesc... Am avut o viață frumoasă. Miercuri după-amiaza și duminica era liber
Rădăcini uitate () [Corola-blog/BlogPost/339956_a_341285]
-
româncă ce a urât România până a văzut Anglia, iar acum tot ce vrea e să se întoarcă.” Citiți și scrisoare unei alte românce din Anglia scrisă doar cu 24 ore înainte: “Dumnezeu a fost ucis de Occident. De ce oare admirăm atât de mult haosul Europei vestice?“ Sursa: www.foaienationala.ro
Scrisoarea unei studente românce din Anglia „Am urât România până am văzut Anglia. VREAU ACASĂ!” () [Corola-blog/BlogPost/340032_a_341361]
-
pun în antiteză bălăriile și ruinele de atunci cu minunățiile de astăzi. În locul băltoacelor în care se scăldau mistreții acum se află amenajat un micuț lac în care plutesc lin și grațios câteva lebede. Tot în parculețul mănăstirii mai puteți admira ponei, struți și alte animăluțe care fac deliciul copilașilor. În ce mă privește, ori de câte ori am ocazia nu ezit să mai trec o data și încă o dată ... și nu încetez să mă minunez ce bijuterie a ortodoxiei a putut să apară în
O povestire adevărată și un…tablou! () [Corola-blog/BlogPost/340047_a_341376]
-
nu se întâmplă Poezia. Pe aleea ducătoare spre capelă, îmbrăcată elegant, într-o rochie fără sfârșit, o văd pe domnișoara Tengri, balerină la Teatrul Muzical. Stă pe o bancă și zice că merge și ea cu mine. Zice că-i admiră foarte mult pe Poeți și chiar baletează după linii melodice coborâtoare/urcătoare din versurile lor. Și eu admir baletul, dar și balerinele. Altfel, n-am cum. Nu?...Sigur că da!...Ajungem la Monument și începem. Și îmi aduc aminte toate
Frumoasă…de poţi s-o dai la o floare () [Corola-blog/BlogPost/340045_a_341374]
-
pe domnișoara Tengri, balerină la Teatrul Muzical. Stă pe o bancă și zice că merge și ea cu mine. Zice că-i admiră foarte mult pe Poeți și chiar baletează după linii melodice coborâtoare/urcătoare din versurile lor. Și eu admir baletul, dar și balerinele. Altfel, n-am cum. Nu?...Sigur că da!...Ajungem la Monument și începem. Și îmi aduc aminte toate clipele în care o văd pe stradă ori în autobuz. Și o rog să mă lase să-i
Frumoasă…de poţi s-o dai la o floare () [Corola-blog/BlogPost/340045_a_341374]
-
mesaajul ei este mai aproape de adevăr decât comunicările științei”. „Luați loc”, ne-a poftit Brâncuși. Prima mea întrebare a fost: ”Cum suportați captivitatea naturii?” Brâncuși: „Nu mă simt captiv. De altfel, simt în mine o forță care îmi aparține. Eu admir alcătuirea pietrei și lemnului, pe care omul le desfigurează. Te-ai uitat vreodată cum sunt întocmite aceste lucruri?” Eu: „În liceu, am văzut la microscop o lamă cu un preparat vegetal. Am privit-o cu indiferență.” Apoi am făcut o
O întâlnire cu Brâncuși povestită de Petre Țuțea () [Corola-blog/BlogPost/340038_a_341367]
-
și în culori e al luminii dens , pentru aceasta verbele au sens, iar gândurile mele-s chintesențe. Ființa mea necontenit aspiră să fie-n orice clipă prometeu. În visuri și speranțe cânt mereu, zâmbind spre cei ce zborul mi-l admiră. Vreau să rămână-n urma mea esențe dintr-un final bogat ce-a ars intens, când dorul de-mpliniri a fost imens și când odăjdii am făcut din zdrențe. Anatol Covali Referință Bibliografică: Incandescență Oficiere / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN
INCANDESCENŢĂ OFICIERE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1850 din 24 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340086_a_341415]
-
SĂ NE BUCURĂM DE DIVINITATE Autor: Deogratia Artangel Publicat în: Ediția nr. 2236 din 13 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Sorbind vraja naturii, mă aflu pe-o creastă, În zorii zilei, prin pădurea măiastră, Printre izvoare, cerbi și zvelte căprioare, Admirând creația divină în floare! În mirifica pădure oxigenată, Stau în Mama natură, cea fără de pată, În labirintul de poteci de prin desișuri, Simt briza răcoroasă-n palme, prin frunzișuri! Omule, care-i menirea ta pe-acest pământ? Simt că Bunul
SĂ NE BUCURĂM DE DIVINITATE de DEOGRATIA ARTANGEL în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340097_a_341426]
-
evenimentele din decembrie 1989, trebuie să-și construiască un nou ideal, să lupte pentru păstrarea integrității patriei sale, pentru prosperitate, reintegrarea în structurile europene și pentru a preda generațiilor viitoare o țara respectată de străini, un partener demn, egal și admirat de restul statelor lumii, cu o imagine pozitivă a României, așa cum o merităm de fapt. Imnul de stat al României este alcătuit din unsprezece strofe, din care doar patru se cânta la ocazii festive. Menționez că acestea nu sunt succesive
ÎNSEMNELE STATULUI ROMÂN CONTEMPORAN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1796 din 01 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340068_a_341397]
-
glasul ei răzbătea nesiguranța, ceea ce nu o caracteriza. — În primul rând îți spun că sunt pe sfârșite cu divorțul. Mă reprezintă o bună amică, care cunoaște situația din ambele tabere. Totul se învârte în jurul acestei vile pe care tu o admiri. Se întâmplă tragedii mari în case mari. Eu nu sunt femeia care să simtă nevoia de alt partener în viața de cuplu. Însă, nu aceleași trăsături le are și Cristi. A demonstrat-o! Aventura, am crezut că este o aventură
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1931 din 14 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340093_a_341422]
-
se plictisească și Ștefan nu mai apărea. Își aminti că uitase să cumpere poșeta ce se asorta la frumosul ei taior crem, pregătit pentru marele eveniment. Sperase să ajungă în acest punct cu Ștefan. Îl iubea nespus de mult. Îi admira caracterul integru, ambiția, dar cel mai mult aprecia iubirea ce i-o purta de atâția ani. Așadar, vor fi o familie. Dar un lucru știa: nu va avea copii cu Ștefan. Ar fi fost prea grav! Copiii să aibă două
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340094_a_341423]
-
1908. “Stupidul nu greșește în comportament. Greșește în raționament. E ăla care zice că toți câinii sunt animale domestice și toți câinii lătra, dar și pisicile sunt animale domestice, deci lătra.” Superbă caracterizare a stupidului, oferită de inegalabilul Umberto Eco! Admirăm Parisul, ne plac marile bulevarde care pleacă din Arcul de Triumf, dar nu ne-am gândit vreodată că: “Napoleon al III-lea a spintecat Parisul, transformându-l într-o rețea de bulevarde, pe care toată lumea le admira că pe o
Umberto Eco: Pendulul lui Foucault. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339248_a_340577]
-
inegalabilul Umberto Eco! Admirăm Parisul, ne plac marile bulevarde care pleacă din Arcul de Triumf, dar nu ne-am gândit vreodată că: “Napoleon al III-lea a spintecat Parisul, transformându-l într-o rețea de bulevarde, pe care toată lumea le admira că pe o capodoperă de pricepere urbanistica. Dar străzile drepte servesc la a controla mai bine mulțimile aflate în revoltă. Cand se poate, cum e cazul cu Champs-Elysées, până și străzile laterale trebuie să fie largi și drepte. Cand nu
Umberto Eco: Pendulul lui Foucault. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339248_a_340577]