6,798 matches
-
Din nou în aer, târându-se înapoi spre est pe ruta piezișă de zbor, devine transparent, mai subțire decât pelicula. O voce spune: Vă rugăm să nu vă plimbați prin cabină sau să vă adunați în grupuri pe culoare. Se agață de cuvinte - o vestă de salvare. Ceva din specia asta s-a descătușat. Bărbatul-copil avea dreptate: Capgras e mai adevărat decât netezirea asta perpetuă a conștiinței. Avusese la un moment dat un pacient - Warren, în Țara mirării -, un bărbat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
feresc burta de soarele prea puternic și, ghemuită, ascult burta și mistralul care biciuiește încăpățânat plaja. Nu scriu, pentru că trebuie să hrănesc altceva. Și nu doar cu mâncare, ci și cu emoții și senzații. Care vin în stoluri, în roiuri, agățându-mă din toate părțile și târându-mă între văzut și nevăzut, învârtejindu-mă printre presupuneri și presimțiri, în zona unde proiecția și așteptarea fac casă bună. Dacă, cumva, o parte dintre astea sunt și resorturile literaturii, atunci e de înțeles
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
sfârcul cu gurița înfometată și sugi, și sugi de parcă ar veni sfârșitul lumii, de parcă ar fi ultimele picături de lapte rămase în univers, de parcă de picăturile alea ar depinde viața ta, și chiar așa e, întinsă pe pat cu tine agățat de sânul ei, mama închide ochii înlăcrimați, uterul ei se strânge ca un ghem dureros, în sfârcurile umflate simte milioane de înțepături, dar tu ești fericit, sugi până la ultimul strop, din ochii mamei încep să curgă lacrimile, lacrimi și lapte
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
14 mii de exmplare", izbânda fiind posibilă și pentru că Ladima era "absolut invulnerabil" și se făcuseră investigații la tribunalul din orașul lui de naștere, detectivii îi urmăriseră tot firul trecutului, îi scrutaseră viața, dar negăsind nimic de care să se agațe, nu se putea riposta în nici un fel campaniilor lui de presă, care deveniseră extrem de aprige. Citind scrisoarea în care Ladima o anunța pe Emilia că își dă definitiv demisia de la gazetă, pentru că nu poate scrie ce i se comandă, ci
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
a curățat cu grijă masa. Eu m am uitat la peretele plin de poze cu copii blonzi, și nepoți blonzi, și nunți și botezuri și aniversări. El a pus pe masă ceașca ei preferată și lingurița ei preferată și a agățat de coada albastră a cănii o floricică violet. Ea se trezea mai târziu decât noi și el a pus din nou de cafea. Tu cum ai făcut să rămâi 40 de ani lângă aceeași femeie? Care e Secretul? Dorința amândurora
Despre scris, dar cel mai mult despre iubire. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
pompier. Scrie propoziția asta și pe urmă mai vedem cum stau lucrurile. Atâta-ți cer. Dă-mi o șansă. Nu-i drept... Nimic nu-i drept pe lumea asta. Toma a deschis sertarul unde-mi țin lenjeria intimă și-acum agață cu botul mitralierei obiect după obiect și le aruncă pe covor. Dintotdeauna, de la bun început am avut cu el relația asta confuză. Nu mi-a fost niciodată clar care dintre noi e în poziție de putere și care se supune
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
Încremenit - acolo unde cu o clipă Înainte răsunaseră vuietul și loviturile mașinilor de nituit, zăngănitul manivelelor, ciocănitul dulgherilor, se lăsase acum o liniște ca de transă cataleptică. Deasupra străzii, delicate și pustii sub cerul albastru, se legănau două bare metalice agățate de lanțuri, dar toate mașinile se opriseră. Omul care dădea semnalele se aplecă, privind fix, cu mîinile Încă Întinse În semn de avertisment către tovarășul său. Omul care aruncase niturile ședea Într-o parte pe o bară, strîngînd-o În mîini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Fiecare din ei este un grăunte de rugină umană ce se mișcă sub ochii cerului trist, plecat asupra lui, fiecare se rostogolește fără odihnă, pe Întinsul uriaș și sălbatic al pămîntului - o fărîmă de cenușiu murdar și de cafeniu mizer, agățată de barele de frînare ale unui marfar Încărcat. Este acel tăciune uman aruncat prin spațiu, gol, fără nume, fără rădăcini, iar tot ceea ce a fost cîndva particular și individual În voința lui este vărsat În golul uriaș de rugină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
uluitor: ceea ce se petrecuse pînă atunci nici nu se poate compara cu veselia spasmodică ce cuprinde micul grup de prieteni. Într-o clipă, izbucnesc toți În hohote paralizante de rîs, Încep să se clatine pe picioare ca bețivii, să se agațe unul de altul pentru a-și menține echilibrul, din ochii umflați lacrimile le curg șiroaie, iar din gurile larg deschise de-abia le iese din cînd În cînd cîte un sunet slab, un gîfÎit Înăbușit, un țipăt neputincios de femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mare imperiu care existase vreodată undeva, "există ceva ce se cheamă un moment măreț în istorie, acesta trebuia să fie..." Însăși esența unui sistem de putere absolută modificat pentru a include procedeele democratice. Iarăși impulsiv, Enin întinse mâinile și se agăță de gâtul lui. Spuse: - Uau! o să fie grozav să te am aici. O să rămâi pentru totdeauna, nu-i așa? - Hotărârea aceasta depinde numai de mama ta, spuse Gosseyn. Se răsuci către frumusețea înțepată care stătea în scaun în cealaltă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
un litru cu capac alb și două pahare. O lampă cu ulei se afla alături și arunca umbre înalte în cele patru colțuri ale camerei. Schneiderhahn și-a turnat un gin, dintr-o ploscă rotundă de ceramică. Pe un umeraș agățat de ușa dulapului atîrna enorma haină de iarnă, cu gulerul ei de blană, pe dușumea de-a lungul pereților erau cărți, instrumente de scris și grămezi de ziare. Pînă atunci presupusesem că afacerea în care era antrenat era legată de
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
pe care trebuia să le așez. O asemenea cantitate de muncă poate fi numărată nu doar crescător, ceea ce rămîne este, din fericire, mai puțin și mai puțin. Sprint pentru treizeci de bătăi. După cea de a cincisprezecea, începe coborîrea. Te agăți de acea idee. Dar mai era vocea lui Schneiderhahn care, în mijlocul unei explozii de forță, chema la ordine, la control. Capul hoch, Anton! David, cîrmește! Aveam valurile împotriva noastră, pescarii de pe mal care dădeau la pește prea departe, o vagă
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
după start sînt o eliberare. Trei pătrimi. Jumătate. Jumătate. Trei pătrimi. Plin. Scufundare tăioasă, lovind valurile, barca dobîndește viteză. Stropi de apă. Lumina soarelui. Umerii și genunchii mei lucrează. Îmi plac în mod special cele două jumătăți de bătăi, mă agață vicios, inima mea tresaltă. În tranziție către cele treizeci de bătăi puternice de start, barca se mișcă mai întîi nevoită ca și cum ar vrea să se scuture de ceva, prăvălind partea de la tribord, înclinîndu-se înspre babord, dar apoi se pornește. Tragem
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
baremi, prin Asia. Nu mai am nimic de adăugat la gherela dintre vechi și nou", îmi șoptesc în barbă, melancolizat de cântarea fetelor, de ațîțătoarea lor înfățișare, de preafrumoasele lor coapse și șolduri pe care le văd la un televizor agățat de zid, în braseria din Gara de Nord, în timp ce sorb dintr-o bere Bragadiru. Renunț, așadar, refac cu grijă sintaxa, dau cu îndreptarul peste mortarul atâtor și atâtor tentații, dezbateri, polemici, bibliografii, interese și mă simt foarte motivat, îmi suflec mânecile hotărît
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
pregătit. Cu iuțeala unei pisici sălbatice, Gosseyn sări de pe pat. Degetele prinseră partea inferioară a barei transversale a grilajului. Se simți ridicat. Efortul de a se menține necesita toată forța brațelor și degetelor sale. Suprafața de care trebuia să se agațe nu era mai mare de trei centimetri grosime și se îndoia incomod peste el. Dar se prinsese bine sub ghimpi, sub această fantastică încâlceală de ghimpi, și n-avea decât să țină bine. Se ținu bine. Când ajunse în dreptul ferestrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Se uită la ceasul de bord și se înfioră. Cele patru minute se scurseseră. Mai ezită încă un moment, apoi se similariză la hubloul deschis de lângă panou. O secundă, spintecă aerul în căutarea unui punct de sprijin. Brațul i se agăță de armătura metalică a hubloului. Gândindu-se că era un loc pentru a pătrunde, îl fotografiase prin lunetă, pe când aerulota se afla la sol. Se ridică în deschizătura cilindrică. 11 Non-axiome În interesul rațiunii, INVENTARIAȚI. Nu folosiți exprimarea: "Două fetițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
dar niciodată goală; o dată însă s-a golit aproape de tot. Bărbatul în pelerină neagră a venit din balcon și a văzut că nu era nimeni în afară de chelner și de Sludden, care stătea, ca de obicei, pe canapea. Bărbatul și-a agățat haina într-un cuier și a comandat o cafea. Cînd s-a depărtat de tejghea, și-a dat seama că Sludden îl urmărește amuzat. — L-ai găsit, Lanark? îl întrebă Sludden. — Ce să găsesc? Ce vrei să zici? Ai găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
campanie și un garderob; tapetul și linoleumul erau cafenii, pe jos nu era nici un fel de covor, și doar un rucsac pus pe garderob indica faptul că acolo locuia cineva. Lanark își scoase dintr-o mișcare haina și paltonul, le agăță în cuierul din spatele ușii, apoi se întinse pe pat cu mîinile sub cap. Pînă la urmă, oboseala îl va face să se dezbrace și să se bage în așternut, dar avea o boală care îi dădea un somn inconfortabil, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
urmez sfatul doctorului și încerc să n-o bag în seamă. CAPITOLUL 4. O petrecere Lanark a fost trezit de cineva care îi sărea pe piept. Era fetița vecinei. Fratele și sora ei stăteau călare pe picioarele lui, cu haina agățată pe bățul unei perii de parchet pe care o legănau de zor, astfel încît cadrul șubred al patului scîrțîia. — Pe mare! Pe mare! cîntau ei. Navigăm pe mare! Lanark se sculă în capul oaselor și se frecă la ochi. — Plecați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
între ele crescuse o membrană fină, iar unghiile i se lungiseră și i se curbaseră. Pe buricele degetelor se ivise un țep roșu ca un spin de trandafir. Un alt spin, de patru centimetri, îi crescuse în cot și se agăța de așternuturi, așa că dormea cu brațul drept atîrnîndu-i pe podea. Nu era un calvar, pentru că nu și-l simțea deloc, deși îl asculta, satisfăcîndu-i dorințele chiar înainte de a le formula. Descoperea că îi duce un pahar cu apă la buze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
interesează. Era vocea lui Sludden. — O, sînt în iad! șopti Lanark. Mîna lui Gay i se lăsă pe lîngă șoldul. Văzu că tălpile îi erau la cîțiva centimetri deasupra trotuarului. Corpul îi pendula în fața lui Lanark de parcă ar fi fost agățat într-un cîrlig fixat în creier; zîmbea în gol, prostește; îi căzu falca, iar vocea care îi ieșea din gură nu era compusă din mișcarea limbii sau buzelor. Deși avea un ecou ușor cavernos, recunoscu vocea lui Sludden, care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și zise: Mi-e teamă să intru cu capul înainte. O să mă las în jos cu spatele sprijinindu-mă în mîini, și dacă o să-mi fie prea frică să-mi dau drumul, voi aprecia dacă îmi dai voie să rămîn agățat pînă mă prăbușesc. Privi lung gura, dar nici o parte a ei nu se mișcă. Se așeză pe zdențele hainei și se descălță. Frica îl făcea să-și încetinească mișcările; se îngrozi la ideea de a se opri, așa că se duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de pe el. Răsuflările reci și fierbinți topiseră zăpada din jur preschimbînd-o într-o fîșie de pietriș umed și tare. Mișcîndu-se repede pentru a-și suspenda gîndirea, se așeză cu picioarele în gură, apucă dinții din față și alunecă pînă rămase agățat de ei. Pentru că brațul drept era mai lung decît stîngul, se prinse doar cu acesta, izbit cînd de pîrjol, cînd de rafale reci și puturoase, așteptînd ca mîna să-i obosească și să se desprindă. Nu se întîmplă asta. Ghearele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se închise deasupra lui și, cu o ciocnire, căzu. Dar nu prea departe. Cavitatea din josul gurii se îngusta într-un gîtlej în care luneca izbindu-se de pereți cu o viteză descrescătoare, pentru că hainele și brațul înghimpat i se agățau de margini. Pereții se strîngeau și se lărgeau, încălzindu-se cînd se strîngeau și răcindu-se cînd se lărgeau, iar coborîrea deveni o serie de căderi friguroase între două strînsori fierbinți. Apăsarea și căldura crescură. Strîngîndu-l mai mult timp, pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o părăsise: în dreapta și-n stînga se termina cu un perete gol, cu o ușă turnantă adăpostită de o draperie roșie. Lanark ezită în fața ramelor jaluzelelor, pînă cînd doctorul Munro veni lîngă el și apucă un șnur verde care era agățat sus. — O să ridic eu jaluzelele, Lanark, dar înainte, aș dori să repeți după mine anumite cuvinte. — Ce cuvinte? — Dacă mă voi rătăci, o să închid ochii și-o să-mi întorc capul. Dacă mă voi rătăci, o să închid ochii și-o să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]