4,446 matches
-
sub 600 mm 7220 289 Alte bare și tije din oteluri inoxidabile; profile din oteluri inoxidabile 7222 290 Sârme, din oteluri inoxidabile 7223.00 291 ------ Altele (țagle pentru țevi) ex.7224.90.38 292 Produse laminate plate, din alte oteluri aliate, cu o lățime de minimum 600 mm 7225 293 Produse laminate plate, din alte oteluri aliate, cu o lățime sub 600 mm 7226 294 Alte bare și tije, din alte oteluri aliate; profile din alte oteluri aliate; bare și tije
EUR-Lex () [Corola-website/Law/154865_a_156194]
-
7222 290 Sârme, din oteluri inoxidabile 7223.00 291 ------ Altele (țagle pentru țevi) ex.7224.90.38 292 Produse laminate plate, din alte oteluri aliate, cu o lățime de minimum 600 mm 7225 293 Produse laminate plate, din alte oteluri aliate, cu o lățime sub 600 mm 7226 294 Alte bare și tije, din alte oteluri aliate; profile din alte oteluri aliate; bare și tije tubulare, pentru foraj, din oteluri aliate sau nealiate 7228 295 Sârme, din alte oteluri aliate 7229
EUR-Lex () [Corola-website/Law/154865_a_156194]
-
600 mm 7225 293 Produse laminate plate, din alte oteluri aliate, cu o lățime sub 600 mm 7226 294 Alte bare și tije, din alte oteluri aliate; profile din alte oteluri aliate; bare și tije tubulare, pentru foraj, din oteluri aliate sau nealiate 7228 295 Sârme, din alte oteluri aliate 7229 296 ----- Altele (țevi din oțel destinate execuției radiatoarelor de oțel neelectrice) ex.7304.31.99 297 ------- Altele (utilizate în industria construcțiilor de autoturisme) ex.7318.15.90 298 ------ De siguranță
EUR-Lex () [Corola-website/Law/154865_a_156194]
-
oteluri aliate, cu o lățime sub 600 mm 7226 294 Alte bare și tije, din alte oteluri aliate; profile din alte oteluri aliate; bare și tije tubulare, pentru foraj, din oteluri aliate sau nealiate 7228 295 Sârme, din alte oteluri aliate 7229 296 ----- Altele (țevi din oțel destinate execuției radiatoarelor de oțel neelectrice) ex.7304.31.99 297 ------- Altele (utilizate în industria construcțiilor de autoturisme) ex.7318.15.90 298 ------ De siguranță (utilizate în industria construcțiilor de autoturisme) ex.7318.16
EUR-Lex () [Corola-website/Law/154865_a_156194]
-
se dovedește a fi, În realitate, un program idealist, mai degrabă utopic (Widengren, 1969, p. 135). Acest fapt este demonstrat de multele episoade conflictuale Între cler și coroană (Gnoli, 1989a, p. 169), două forțe care, departe de a fi mereu aliate, sunt adesea opuse (Gignoux, 1984b, p. 79). Cât despre explozia conflictelor sociale cu serioase implicații religioase, se poate spune că mișcarea mazdakită care avut loc la sfârșitul secolului al V-lea și În primele decenii ale secolului al VI-lea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o ulterioară campanie pe care Sargon al II-lea o lansează împotriva filistenilor din Așdod în anul 712 î.C. Această cetate se răsculase împotriva Asiriei și încercase să formeze o coaliție împotriva marii puteri orientale. După unele documente asiriene, aliații filisteni sperau în ajutorul regilor lui Iuda, Edom și Moab. 2Rg tace și asupra acestei întâmplări pentru că Regatul lui Iuda nu este afectat imediat de expedițiile asiriene ale lui Sargon al II-lea. Profetul Isaia, în schimb, probabil prezent la
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
luptat împotriva turcilor, dar, dîndu-și seama de diferența de forțe, Valahia și apoi Moldova au acceptat suzeranitatea acestora. Ele au fost tratate într-o manieră mult mai avantajoasă decît orice țară balcanică. Sub suzeranitatea turcă, românii erau considerați mai curînd aliați decît locuitorii unor teritorii cucerite. Neavînd nici o putere protectoare ca să-i apere, românii au dat dovadă de realism. Aceasta nu înseamnă că îi agreau pe turci; s-au afirmat ori de cîte ori au avut ocazia. Nimeni nu a făcut
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Solomon. Iorga și-a explicat simpatia: "Ca naționalist, nu poate proceda altfel"100. În toamnă, situația devenise disperată în Moldova. Armata română era indiferentă față de anarhia din rîndul rușilor, dar nu și față de consecințele dezmembrării forțelor armate ale principalului ei aliat. În cele din urmă, unitățile rusești rămase au fost alungate de armata română. La plecare, rușii și-au demonstrat depravarea și lipsa de disciplină, comițînd o mulțime de crime 101. Iorga își amintea de zvonurile false și fantastice care circulau
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și să deplîngă absența Bulgariei 131 "Neamul românesc", 12 și 22 iunie 1934 132 Memorii, vol. VII, p. 41 133 Ambasadorul francez în România din timpul Războiului, St. Aulaire, își amintea cum Brătianu refuzase toate garanțiile acordate de ruși României aliată acum insistînd categoric în schimb asupra acordării de garanții inechivoce din partea francezilor și a englezilor 134 "Neamul românesc", 8 martie, 6 iulie, 19 și 23 octombrie și 19 noiembrie 1935 și 15 mai, 25 septembrie, 6 octombrie și 6 decembrie
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
german a Început să resimtă impactul restricțiilor și al lipsurilor provocate de război abia În 1944. Până atunci Însă, conflictul militar Îi afectase destul de mult, mai Întâi prin seriile de bombardamente organizate de Aliați, apoi prin apropierea simultană a trupelor aliate, deopotrivă dinspre est și vest. Abia În ultimul an de război, În timpul scurtei și intensei campanii spre vest a Uniunii Sovietice, a avut loc cea mai gravă distrugere fizică. În ochii contemporanilor, impactul războiului nu se măsura În termeni de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
germani, ci și peste 100.000 de croați asociați cu regimul fascist al lui Ante Paveliæ din timpul războiului, ocolind acum mânia partizanilor lui Tito3. În Germania și Austria, pe lângă milioanele de soldați ai Wehrmachtului deținuți de Aliați și soldații aliați proaspăt eliberați din lagărele germane de prizonieri, erau mulți străini care luptaseră Împotriva Aliaților, alături de nemți sau sub comanda lor: armata antisovietică a generalului Andrei Vlasov (compusă din ruși, ucraineni ș.a.), voluntarii din Waffen SS (proveniți din Norvegia, Olanda, Belgia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
multe altele. Dar chiar și acești supraviețuitori o duceau mai bine decât evreii, programați pentru exterminare conform unui plan riguros și exhaustiv. Puțini evrei au supraviețuit. Dintre cei eliberați, 4 din 10 au murit În câteva săptămâni de la sosirea armatelor aliate - starea lor depășea posibilitățile medicinei occidentale. Dar evreii supraviețuitori, ca alte milioane de europeni fără adăpost, au ajuns tot În Germania, unde urmau să fie amplasate agențiile și taberele aliate - și oricum, În estul Europei nu ar fi fost În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din 10 au murit În câteva săptămâni de la sosirea armatelor aliate - starea lor depășea posibilitățile medicinei occidentale. Dar evreii supraviețuitori, ca alte milioane de europeni fără adăpost, au ajuns tot În Germania, unde urmau să fie amplasate agențiile și taberele aliate - și oricum, În estul Europei nu ar fi fost În siguranță. După o serie de pogromuri În Polonia, mulți dintre evreii care au supraviețuit au plecat definitiv: din iulie până În septembrie 1946, În Germania au sosit 63.387 de evrei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de pretutindeni - s-au Împuținat și au dispărut. Se născuse o Europă nouă, mai „curată”. Inițial, organizarea persoanelor strămutate și a refugiaților - gruparea lor, adăpostirea În tabere și furnizarea de alimente, haine și ajutor medical - a fost asigurată de armatele aliate ce ocupau Germania, În special de armata americană. Altă autoritate nu exista În Germania și nici În Austria sau În nordul Italiei - celelalte zone În care s-au strâns refugiații. Numai armata dispunea de resursele și de capacitatea organizatorică necesară
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
uriașa mașină militară care, cu numai câteva săptămâni Înainte, se consacra exclusiv răpunerii Wehrmachtului. În răspuns la criticile privind felul În care militarii se ocupau de refugiați și de supraviețuitorii din lagăre, generalul Dwight D. Eisenhower, comandantul suprem al forțelor aliate, Îi scria lui Harry Truman Într-un raport din 8 octombrie 1945: „În anumite cazuri nu am fost la Înălțime, dar aș dori să subliniez cât de complexă este pentru Întreaga armată trecerea de la lupta militară la misiuni de repatriere
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de astfel de unități În Europa de Vest, marea majoritate În zona vestică a Germaniei. Numărul maxim de civili eliberați aflați În grija Națiunilor Unite (În afara cetățenilor din țări foste membre ale Axei), Întreținuți sau repatriați de UNRRA și de alte agenții aliate, a fost Înregistrat În septembrie 1945: 6.795.000. Alți 7 milioane erau sub autoritate sovietică, iar lor li se adăugau milioanele de refugiați germani. Pe naționalități, cel mai numeros grup provenea din Uniunea Sovietică - foștii prizonieri din lagăre și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a ajuta refugiații și persoanele strămutate a fost Împărțită cu Organizația Internațională pentru Refugiați (International Refugees Organization - IRO), ale cărei statute au fost aprobate de Adunarea Generală a ONU În decembrie 1946. IRO era și ea finanțată de puterile occidentale aliate. Statele Unite au contribuit cu 46% la primul său buget (1947), procent mărit până la 60% În 1949; aportul Marii Britanii era de 15%, al Franței de 4%. Pentru că Uniunea Sovietică și aliații vestici nu s-au Înțeles În problema repatrierilor forțate, IRO
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
său. Distincția dintre persoane strămutate (despre care se presupunea că au, undeva, o casă la care se pot Întoarce) și refugiați (care intrau În categoria persoanelor fără adăpost) este doar una dintre nuanțele introduse În acești ani. Cetățenii țărilor foste aliate (Cehoslovacia, Polonia, Belgia etc.) erau tratați altfel decât cei din țările foste inamice (Germania, România, Ungaria, Bulgaria etc.). Această distincție a fost invocată și atunci când s-au stabilit prioritățile de repatriere a refugiaților. Primii trimiși acasă au fost cetățenii țărilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
rămas În captivitate pentru că acordurile de la Potsdam nu acopereau cazul lor. Dar În numai șase ani, pe un continent mutilat, Înveninat și sărăcit, care traversase ani teribili de război și care presimțea deja scindarea adusă de Războiul Rece, guvernele militare aliate și agențiile civile ale Națiunilor Unite au reușit să repatrieze, să integreze sau să instaleze milioane de oameni disperați de pe tot continentul, din zeci de națiuni sau comunități. La sfârșitul anului 1951, când UNRRA și IRO au fost Înlocuite de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În exil. După 1943, când țara a devenit oficial „cobeligerantă” de partea Aliaților, nordul Italiei (zona ocupată de germani) era sfâșiat Între un regim-marionetă (Republica de la Salò a lui Mussolini) și o rezistență partizană mică, dar temerară, sprijinită de armatele aliate care Înaintau. Dar și aici, ceea ce părea un conflict Între majoritatea italienilor (cu vederi de dreapta) și o bandă izolată de teroriști criminali Înțeleși cu o putere străină a fost, de fapt, un autentic război civil, cu numeroși italieni implicați
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
remarca John J. McCloy de la Comisariatul de Control al SUA În Germania, un „colaps economic, social și politic complet... de o amploare fără egal În istorie, comparabil doar cu prăbușirea Imperiului Roman”. McCloy se referea la Germania, unde guvernele militare aliate au trebuit să reconstruiască totul de la zero: legea, ordinea, serviciile, comunicațiile, administrația. Din fericire, aveau resursele necesare. Spre Est, lucrurile stăteau mult mai rău. În concluzie, Hitler a contribuit la divizarea continentului la fel de mult ca Stalin. Istoria Europei Centrale (teritoriile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a Început Înainte de sfârșitul războiului. Mai exact, a avut loc În toți acei ani, fie sub formă de acțiuni individuale, fie pe baza instrucțiunilor de la organizațiile clandestine. În intervalul dintre refluxul armatelor germane și preluarea efectivă a controlului de către guvernele aliate, frustrările populare și vendetele personale au generat, adesea sub impulsul oportunismului politic sau al unui avantaj economic, un scurt, dar sângeros ciclu de răfuieli. În Franța, circa 10.000 de oameni au fost uciși prin metode „extrajudiciare”, mulți dintre ei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fost pedepsit pentru ceea ce numim astăzi crime Împotriva umanității. Responsabilitatea pentru acestea și alte crime de război a revenit integral nemților. Cazul italian era aparte, din mai multe motive. Deși făcuse parte din Axă, Italia a fost autorizată de guvernele aliate să-și organizeze singură procesele și epurarea - la urma urmei, italienii Întorseseră armele În 1943. Dar nu era deloc clar cine și cum trebuia urmărit În justiție. Dacă În restul Europei colaboraționiștii erau prin definiție acuzați de „fascism”, În Italia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
130.000 de austrieci investigați pentru crime de război, 23.000 au fost puși sub acuzare, 13.600 găsiți vinovați, 43 condamnați la moarte și numai 30 executați. Circa 70.000 de funcționari publici au fost demiși. Cele patru puteri aliate au stabilit În toamna anului 1946 ca, În continuare, Austria să-și vadă singură de criminali și de „denazificare”. Sistemul educativ, deosebit de corupt, a fost denazificat cum se cuvenea: au fost concediate 2.493 de cadre din Învățământul primar și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu resurse mai mici și cu un scepticism pronunțat. Pe francezi subiectul nu părea să-i intereseze. Sovieticii Însă au fost perfect de acord la Început, măsurile agresive de denazificare fiind unul dintre puținele subiecte asupra cărora autoritățile de ocupație aliate s-au Înțeles, cel puțin pentru o vreme. Însă În condițiile din 1945 nici un program de stârpire a nazismului din viața germană nu putea fi viabil. Comandantul forțelor armate americane, generalul Lucius Clay, observa că „marea problemă administrativă pentru noi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]