7,971 matches
-
să mă gîndesc ce fac, am Înlăturat cenușa ce acoperea capacul raclei. Abia se putea citi În negura roșiatică a lumînărilor. Penélope Aldaya 1902-1919 Am rămas paralizat. Ceva sau cineva se apropia din beznă. Am simțit cum aerul rece Îmi aluneca pe piele și abia atunci am dat Înapoi cîțiva pași. Ieși afară, murmură glasul din Întuneric. L-am recunoscut pe dată. Laín Coubert. Vocea diavolului. M-am repezit pe scări În sus și, ajungînd la parter, am Înșfăcat-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
iar silueta ei abia se mai ghicea În noapte. Atunci am descoperit că mîna Îmi era Încă pătată de cenușă și am mulțumit În sinea mea mantiei de Întuneric a nopții, care Îi ascundea Beei lacrimile de groază care Îmi alunecau pe obraji. Am apucat-o În josul străzii Balmes, pînă la piața Núñez de Arce, unde am găsit un taxi solitar. Am mers pe Balmes pînă la Consejo de Ciento, aproape fără să rostim o vorbă. Bea Îmi luă mîna și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
siluetă Într-un pardesiu cenușiu. Am rămas țintuit locului, fără suflare. Prin mirajul ploii, am băgat de seamă că salvatorul meu se oprise de cealaltă parte a străzii și mă privea. Era al treilea polițist, Palacios. Un zid de trafic alunecă printre noi, iar cînd m-am uitat din nou, agentul Palacios nu mai era acolo. M-am Îndreptat spre casa Beei, incapabil să mai aștept. Aveam nevoie să-mi amintesc de puținul bine care exista În mine, de ceea ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
am spus mai devreme... — Nu-ți face griji. Aveai dreptate. — Tremuri... Am Încuviințat vag și l-am văzut plecînd În căutarea termosului. Am profitat de Împrejurare ca să intru În micul lavabo din spatele prăvăliei și să examinez liturghierul. Biletul lui Fermín alunecă În aer, rotindu-se ca un fluture. L-am prins din zbor. Mesajul era scris pe o foiță de țigară, aproape transparentă, cu o caligrafie măruntă, pe care a trebuit s-o țin În contralumină ca s-o pot descifra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Încetișor, temîndu-mă să nu deranjez, am deschis ușa și am intrat În apartament. Perdelele de la balcon unduiau În Încăpere. Silueta stătea așezată lîngă fereastră, cu chipul estompat contra luminii, nemișcată, cu o lumînare aprinsă În mînă. O perlă sclipitoare Îi alunecă pe piele, strălucitoare ca rășina proaspătă, și Îi căzu În poală. Isaac Monfort se Întoarse, cu chipul brăzdat de lacrimi. Nu te-am văzut În după-amiaza asta la Înmormîntare, am zis eu. Tăgădui În tăcere, ștergîndu-și ochii cu dosul reverului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-mi pierd capul, gemea el. Am scăpat din ghearele lui dintr-o smuncitură și am alergat pînă la ieșire, tîrÎnd după mine pardesiul și poșeta. Sanmartí rîdea În urma mea. Pe scară am dat peste o figură Întunecată ce părea să alunece prin vestibul fără să atingă pardoseala. — Ce surpriză plăcută, doamnă Moliner... Inspectorul Fumero mi-a oferit zîmbetul său reptilian. — Să nu-mi spuneți că lucrați pentru bunul meu prieten Sanmartí. El, ca și mine, e cel mai bun În domeniul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mi se Încețoșase. M-am tîrÎt spre ieșire, Însă Tomás m-a Înșfăcat de braț și m-a izbit de perete. — Ce i-ai făcut? — Tomás, eu... Pleoapele i-au căzut de nerăbdare. Prima lovitură mi-a tăiat respirația. Am alunecat pe pardoseală, cu spatele rezemat de perete, cu genunchii slăbiți. O strînsoare teribilă m-a Înșfăcat de gît și m-a ridicat În picioare, țintuit de zid. — Ce i-ai făcut, nemernicule? Am Încercat să scap din strînsoare, dar Tomás
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
am Împlîntat cuțitul În... O siluetă și-a croit drum din neant. Lucind peste umărul lui Fumero, mi s-a părut că zăresc cum bezna se agita În perdele de ceață și cum o figură fără chip, cu privirea arzătoare, aluneca spre noi Într-o tăcere absolută, ca și cînd abia ar fi atins pardoseala. Fumero văzu reflexul În ochii mei Împînziți de lacrimi și figura i se descompuse Încetul cu Încetul. CÎnd se Întoarse și trase un foc spre mantia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
așa cum vezi niște străini dintr-un tren care se Îndepărtează prea repede. Atunci, aproape fără să-mi dau seama, mi-am amintit chipul mamei mele, pe care Îl pierdusem cu atîția ani În urmă, ca și cum un decupaj rătăcit ar fi alunecat dintre paginile unei cărți. Lumina ei a fost singurul lucru care m-a Însoțit În coborîrea mea. 27 NOIEMBRIE 1955 — POST-MORTEM Camera unde mă aflam era albă, plăsmuită din pînze și draperii țesute din aburi și din soare strălucitor. De la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
reprezentat de lumea materială. Bucuriile auzului la ascultarea cântecelor bisericești pot contribui la înălțarea sufletului, în timp ce bucurile privirii pot trimite către preamărirea creației divine. Însă această desfătare ce se bucură de privilegiul legitimității, se află în permanent pericol de a aluneca spre bucuria naivă a simțurilor și de a se abandona seducției estetice. Evul Mediu Evul Mediu a fost un timp privilegiat pentru reprezentările urâtului utilizate în scop moralizator. Reputația de “ev întunecat” i se trage de la iraționalismul vremii, de la caracterul
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
Tăcerea continuă să domnească În Încăpere. Neprimind nici un răspuns, Noimann Își derulă, sub presiunea transei, firul gândurilor: „Asta v-o spune un om cu o oareșicare experiență”, murmură doctorul. Noimann nu exagera: de atâtea ori, fiind Într-o stare critică, alunecase din pat, Încât știa pe propria sa piele ce pățește un om care stă mai mult timp Întins pe podea fără nimic sub căpătâi. A doua zi, desigur, va avea junghiuri cumplite la grumaz. De jos se auzi un horcăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
jumătate arsă, iar mâinile acoperite de cicatrici. Omul-paie avea oroare de singurătate și de oglinzi, care aveau proprietatea de a-l multiplica În mii și mii de exemplare, transformându-l Într-un stog de fân sau Într-un acoperiș strâmb, alunecat peste o parte din sprânceana dreaptă. Braic Îndrepta sprânceana, dar vântul o strâmba la loc, făcând-o să se prăvale pe partea stângă... Stogul de fân era străjuit de o șapcă verde, trasă peste ureche, fapt care-i conferea omului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ispita. Mai Întâi femeia-șarpe, apoi femeia-girafă, atrase de eflorescența lui sălbatică și de zumzetul de albine, au Început să-i dea târcoale. Oliver n-a zis nimic când a venit femeia-șarpe și i s-a Încolăcit, urcându-se, pe trup. Alunecând, solzii ei, destul de aspri la atingere, scoteau un clinchet plăcut, ispititor, care-l Înfierbîntă În așa măsură, Încât masterandul Își pierdu pur și simplu cunoștința, căzând Într-o stare de prostrație. Între timp, vântul cel surd, bătând dinspre răsărit Înspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-l contrazise. Se simțea un pic mai bine. Crampele se mai răriră. „M-am așteptat, de fapt, la asta”, surâse celălalt. „Dumneavoastră, domnule Paul, sunteți obișnuit să lunecați mereu prin spațiile lichide, care, trebuie s-o recunoașteți, la rândul lor alunecă fără efort prin dumneavoastră...” „Faceți cumva aluzie la dipsomania mea?” „Nicidecum”, surâse celălalt. „E doar o simplă incantație, a cărei menire este să elibereze răul din om...” „Ce rău se află În mine?” Întrebă din nou Noimann. „Aveți un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
un sul de feșe, ce se rostogoliră până În colțul de miazăzi al Încăperii. Tot atunci cămașa, umflându-și și dezumflându-și „abdomenul”, scoase un urlet atât de puternic, Încât geamurile zdrăngăniră, iar sticlele și paharele de pe masă Începură să trepideze, alunecând spre margini, gata-gata să se spargă. „Tu, care ești Ieri”, rosti, privind spre Noimann, ciungul. „Ieși acum, În clipa de față, din ce este Azi și va fi Mâine...” Stomatologul Paul privea Înspăimântat, dar totodată și detașat, această scenă desprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
unul obișnuit... Strălucirea lui metalică era Însă Înșelătoare. Ținându-l acuma Între degete, stomatologul Paul era cuprins de un sentiment de scârbă. Era ca și cum ar fi pus mâna pe un melc sau o scoică scursă din cochilie. Nasturele se alungi, alunecându-i ușor În palmă. Totuși, strălucirea lui metalică nu se atenuă, ci dimpotrivă, parcă spori și mai tare. Iată că obsesiile lui Oliver Își găseau justificarea În realitate. Acum Noimann Îl Înțelegea. Nu era prea plăcut să ai de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ardea deasupra capului lui Noimann-cel-puternic, coborî, așezându-se Între sprâncenele frumos conturate ale lui Noimann-cel-bicisnic. Acolo se aflau Vărsătorul și Scorpionul și Fecioara și o altă zodie necunoscută. Cinicul răsuflă adânc. „Minți”, făcu el cu o voce moale. Trabucul Îi alunecă dintre degete, rostogolindu-se pe dușumea. Penitentul Îl culese și-l băgă În gură cu capătul aprins. Limba sa Îl roti printre gingii, umplându-se de scrum, apoi Îl Întoarse, așezându-l Între dinți. Fața penitentului căpătă o expresie sfidătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fi abătut de la drumul lui. Cunoscând pe pielea sa păcatul, s-ar fi putut lepăda mai ușor de el. Aruncând o privire spre femeia Babel, ce-și Împreunase mâinile căzând În genunchi lângă taburetul lui, fiori reci Îi străbătură trunchiul, alunecând pe măduva spinării, de jos În sus... Frunzele sale dădură semne de neliniște, fremătând Înăuntru fără glas. De pe fața de mironosiță a femeii atârnau douăzeci și patru de limbi de foc lipicioase, scurgându-se din gurile-i larg deschise pe podea. Oliver
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
erau. Nu e nimic rău În asta, măcar să fie toate dezinvolte și așa de curate și de gospodine.“ Îl surprinzi cu câtă plăcere rostește neologismul care-l ajută să se desprindă de nuanța de vulgaritate În care era amenințată să alunece povestirea lui. E plăcerea de a salva memoria unei iubite din tinerețe de inutile profanări ulterioare, ghicești că plăcerea rostirii acestui cuvânt descoperit, desigur, mai târziu, ascunde amintirea unei alte plăceri. Ceva Îl oprește să-și exhibe acea amintire, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pe mine pentru ignoranța asta timp de aproape o lună față de poza ta și Încercând să trag la o parte blestematul ăsta de pat uriaș și greu pentru a mătura de acolo poza ta (eventual cu alte lucruri nesemnificative, am alunecat și m-am lovit gura și mai ales dintele din față - acela de formă de iepure În colțul patului. Și așa fui pedepsită. Îndurare! De altfel milioane de vești de aici - toate mărunte și puțin enervante, nesemnificative totuși - despre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
dincolo de făpturi, tăinuit se-avântă în umbre și golul tot pâlpâie, revine mai greu întortochind dilemele. Suferința parcurge căi neștiute printr-un procedeu plin de ignoranță, încurcat în fire plăpânde sculptat cu unde precise. Ochii... algele unui pericol mental patinând, alunecă pe serpentine filiforme tăceri în oceanul de păcură. Nu mai rabzi, mânios te desprinzi din acea zbatere anacronică iar tu nu mă suferi!
Cople?it by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83723_a_85048]
-
Marea spăla poalele tale în lumi trecătoare alunecasem printre stele prelungind secundele spre asfințit Zgomote contaminate tânjeau după margini musteau în artificii repetabile îngrădite de alte coordonate Rezonam în sfâșietoare abuzuri eram zei! Astăzi ți-am recalculat vrăjile de sus până jos; zornăiau cifrele uitând să-ți depeni
Egalitatea binomului by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83728_a_85053]
-
iar cu cealaltă a săltat căpăstrul peste urechile calului acestuia. Între timp sarazinul trăgea de Roland din răsputeri , dar coapsele paladinului țineau șaua ca un clește. În cele din urmă, opintirile sarazinului au rupt chingile calului lui Roland; șaua a alunecat. Cavalerul, drept în scări,a alunecat cu ea și a ajuns la pământ aproape fără să-și dea sama de cădere. Zgomotul armurii sale la atingerea pământului a speriat calul lui Mandricardo care acum rămăsese fără căpăstru. Animalul o rupse
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
peste urechile calului acestuia. Între timp sarazinul trăgea de Roland din răsputeri , dar coapsele paladinului țineau șaua ca un clește. În cele din urmă, opintirile sarazinului au rupt chingile calului lui Roland; șaua a alunecat. Cavalerul, drept în scări,a alunecat cu ea și a ajuns la pământ aproape fără să-și dea sama de cădere. Zgomotul armurii sale la atingerea pământului a speriat calul lui Mandricardo care acum rămăsese fără căpăstru. Animalul o rupse la fugă fără a mai ține
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Doar cu o privire stavili pui zâmbirii, Sau cu-n gest îmi spulberi zariștile firii; Dacă am norocul să-mi întinzi un deget, Plin de bucurie, visez fără preget... Singur la o masă, alungând veninul Și printre hățișuri scotocind destinul, Alunec în apa-nvolburată-ntruna Să-mi alin durerea, pentru totdeauna...
DAC? AM NOROC by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83768_a_85093]