9,188 matches
-
o mângâie, dar Miki refuză și sare în brațele Anei). Miki: Când era Grivei, preferatul tău, toată ziua te plimbai cu el și cu bunicul prin pădure. Raluca: Grivei ?! Da, un prieten devotat. De la el am învățat să nu-l alung pe Suru’ și m-a apărat de urs cu viața lui. Cocoșul: Deci Suru’ n-a mințit că l-ai crescut cu biberonul ? Raluca: Da, dar... aveți grijă, Lupu-și schimbă părul... Cocoșul: Dar nu și năravul, ca și coana
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
atomice în Cosmos cu care oamenii vor amenința echilibrul Împărăției tale (se aude o suită de explozii) Auziți ce fac oamenii? (planetele se agită) Soarele: Am să-i lovesc cu razele cosmice! Sau am să-ți iau oamenii și-i alung pe o altă planetă. Apoi... Pâmăntul: Nu, nu Soare, oamenii vor pieri, nu pot trăi pe altă planetă. Soarele: Cum de mai îndrăznești să-i aperi? Atunci am să te pedepsesc pe tine. Am să te arunc dincolo de Împărăția mea
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
pe jumătate din covru, ca să-și cârcâlească degetele la un hârb cu jăratic. Arătarea croncănea fără șir, cu gemete și văicăreli. Din acestea și mai ales din explicațiile însoțitorilor, procurorul înțelese că, în deplină înțelegere cu feciorii ei, baba fusese alungată de nurori. Ea îl asigură pe Zalomir că tot nurorile l-au omorât pe perceptor. îi ceru câțiva gologani de tutun. Dezgustat, Zalomir se depărtă. Când soarele clipea în asfințit deasupra omătului, procurorul se întoarse la gazdă. Sunând aspru, vântul
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
intrase omul în boale. Duminică, fiind zi de târg, s-a dus Grigore Crețu la Lespezi ș-a plătit cinstit ovreicii datoria. Și cum a făcut așa n-a mai avut supărare. Omul care povestea era somnoros, dar, povestind, își alungase amorțeala. Pe sub pielea lipită de oase îi ieșeau vinele groase iar sub pleoape i se rotunjeau globii, ca la sfinții din icoane. Avea părul sărac, lipit de țeastă, iar ochii ca apa luată în pumn : nu li se vedea culoarea
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
fata, nu mai vorbea cu ea de loc. Ocolea acel pământ ca să n-o întâlnească. A plâns fata o săptămână într-una, nu mai putea broda de loc. La necazul ei s-au adunat veverițele, iepurii în jurul ei să-i alunge gândurile rele. Se cocoța ciocârlia pe copacul cel mai apropiat să-i cânte triluri de consolare, broasca făcea acrobații s-o înveselească, chiar și melcul îi apăru în cale iar fata spunea poezia despre melc, melc, codobelc și uita de
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
Auzim cu toții, plânge o pisică. Coborâm și ne uităm sub mașină, dar acolo nu se vede nicio pisică. Miau, miau, se aude din nou, până când Nelu o zărește urcată pe roata de rezervă. Întinde un băț după ea s-o alunge ca să nu cadă în timpul mersului și să se accidenteze. În sfârșit se dă jos și fuge spre Cristina, fetița noastră cea mare. Ea lăsând-o în urma ei, vrea să se urce din nou în mașină dar pisica vrea și ea
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
Melodia se întindea pe toată suprafața nisipului, pătrundea în toate colțurile, unde trăiau vietăți maritime, iar în urma ei se așternea pacea binefăcătoare. În fața lor apăruse o frumusețe nemaipomenită, Zâna Mării, care acum se întorsese din exilul forțat, unde a fost alungată de către Regina întunericului. -Am venit să vă doresc ședere plăcută, împărăția mea este deschisă pentru oricine care vine cu intenții pașnice. Vă felicit pentru interesul vostru față de mediul acvatic, vă doresc cât mai multe descoperiri utile și nu în ultimul
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
greu! - Hai că vă ducem noi până acolo. Este în drumul nostru. Ducem de mâncare soldaților din turnurile de pază. Îi urcară în căruță și porniră ușor pe drumul prăfuit. Soldații au încercat să glumească cu baiețelul, dorind să-i alunge tristețea din privire, după ce au întrebat tânăra femeie cu delicatețe, care este motivul pentru care merge la sanatoriu. Femeia încercă să fie amabilă, dar răspunsul ei, referitor la suferința copilului, fu lapidar. - Trrrrr Mișule! zise cel ce ținea hățurile, oprind
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
Chiar dacă-i adevărat, tot e absurd. Nu pot s-o fac mecanic, Milt. ― Mie o să-mi fie mai greu decât ție. ― Nu mă interesează. ― Credeam că vrei o fetiță. ― Vreau. ― Ei bine, spuse tata, așa putem s-o obținem. Tessie alungă propunerea cu un hohot de râs. Dar, dincolo de sarcasmul ei, avea o serioasă reținere morală. A umbla la un lucru atât de misterios și de miraculos precum nașterea unui copil Însemna să sfidezi soarta. Înainte de toate, Tessie nu credea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
sfătuind-o pe nora ei. ― De ce mai vrei copii, Tessie? Întrebase aceasta cu o nonșalanță studiată. Aplecându-se ca să se uite În cuptor și ascunzându-și Îngrijorarea de pe chip (o Îngrijorare care avea să rămână neexplicată Încă șaisprezece ani), Desdemona alungă ideea cu un gest al mâinii: ― Mai mulți copii, mai multe probleme... Apoi venea doctorul Philobosian, bătrânul nostru medic nostru de familie. Cu diplome străvechi În spate, acesta și-a dat verdictul: ― Aiureli. Spermatozoizii masculi Înoată mai repede? Ascultați aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
moartea părinților așa cum se pricepea, dispărând Într-un nor de fum de hașiș În timp ce asculta muzica cea mai tristă de pe lume. Desdemona Înțelegea toate acestea, așa că nu spusese nimic. Dar acum Își dădea seama că fratele ei Încerca să-și alunge mâhnirea Într-un fel la care ea nu se așteptase și nu mai putea să tacă resemnată. Vrei o femeie? Întrebă Desdemona pe un ton neîncrezător. Ce fel de femeie? O turcoaică? Lefty nu răspunse. După ce izbucnise, Începuse din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În buzunarul bluzei. Pe 6 septembrie 1922, generalul Hajienestis, comandantul suprem al forțelor armate grecești din Asia Mică, s-a trezit cu impresia că avea picioare de sticlă. Pentru că Îi era frică să se dea jos din pat, l-a alungat pe bărbier, renunțând la bărbieritul de dimineață. După-amiază a refuzat să se ducă pe mal ca să-și savureze obișnuita Înghețată de lămâie În portul Smirna. În schimb, a stat Întins pe spate, nemișcat și vigilent, poruncindu-le aghiotanților - care veneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de șah, Rose și Anita răsfoind un exemplar din Photoplay pe care Îl luase pentru ele cu ocazia unei vizite la domiciliu În cartierul american al Paradisului, iar Toukhie gătise zi și noapte, pentru că mâncatul era singura modalitate de a alunga neliniștea. Pe ușa brutăriei era doar un bilet pe care scria DESCHIDEM ÎN CURÎND și un portret - la vederea căruia Philobosian se crispă - al liderului turc, Kemal: o mutră hotărâtă, cu căciulă de astrahan și guler de blană, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
rândul ei, gata să-și trădeze secretul. GERMANIA Îl bate pe umăr. ― Macht schnell. Scuze. Mergi rapid. În rândul Întâi, Henry Ford dă din cap aprobator, savurând spectacolul. Doamna Ford Încearcă să-i spună ceva la ureche, dar el o alungă cu un gest. Ochii lui albaștri ca marea sar de la un chip la altul, În timp ce pe scenă apar acum profesorii de engleză. Au În mâini niște linguri lungi, pe care le bagă În cazan. Luminile se transformă În roșu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
atunci iî provocase un șoc. Fesuri. Purtau fesuri. Accesoriul capilar moale, maroniu, cu creștetul teșit, al foștilor torționari ai bunicilor mei. Căciulile numite după orașul din Maroc de unde venea vopseaua de culoarea sângelui și care (așezate pe capetele soldaților) Îi alungaseră pe bunicii mei din Turcia, mânjind pământul cu un maroniu Închis. Și iată-le din nou aici, În Detroit, pe capetele a doi negri arătoși. (Și fesurile vor mai apărea o dată În povestea mea, În ziua unei Înmormântări, dar coincidența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cânta melodii grecești, dar viermii nu se lăsau păcăliți. Scoțându-și capul din găoacele negre, dădeau de aerul uscat, de interior, și de soarele fals al becurilor și Începeau să se Încrețească. ― Mai vine o tură, spuse sora Wanda ca să alunge acest insucces. Vin direct aici. Zilele treceau. Desdemona se obișnui cu palmele palide ale mâinilor negre. Se obișnui să intre pe ușa din spate și să nu vorbească până când nu i se adresa cineva. Când nu le Învăța pe fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
zile, toate ritualurile firești ale vieții noastre au fost suspendate, În vreme ce alte ritualuri, pe jumătate uitate, cum ar fi rugăciunea, au fost reluate. Desdemona spunea rugăciunile În greacă, iar noi stăteam adunați În jurul patului ei, iar Tessie, Încerca să-și alunge Îndoielile și să creadă din toată inima cum făcea de obicei. Lampa de veghe nu mai conținea petrol, ci era un bec electric. Timp de trei zile n-am primit nici o veste de la Milton. Când Tessie se Întorcea din călătoriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
-și făcea lecțiile. Încerca să se strecoare cum putea prin cursul ăsta. Dădea rasol la lucrări și la teze. Dacă ar mai fi avut o Brățară cu Talismane alături, ar fi putut să formeze o facțiune separată și să-și alunge plictiseala schimbând bilețele Între ele. Singură, nu putea decât să lâncezească. Domnul da Silva a Încetat să mai Încerce s-o Învețe ceva și o asculta cât putea de rar. O urmăream la ore și o urmăream și În restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
vina ei? Ar fi trebuit să-i reziste lui Milton când bărbatul a Încercat să manipuleze natura după voia lui? Oare până la urmă chiar exista un Dumnezeu care-i pedepsea pe oamenii de pe Pământ? Aceste superstiții din Lumea Veche fuseseră alungate din mintea conștientă a mamei mele, dar Încă mai funcționau În visele ei. Din celălalt pat, eu urmăream jocul acestor forțe Întunecate pe fața adormită a mamei mele. CĂUTÎNDU-MĂ ÎN DICȚIONAR Mă zvârcoleam noapte de noapte și nu puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În a treia mea zi În Haight eram Într-o cafenea și mâncam un tort de Înghețată. Era al doilea pe care-l mâncam. Savoarea libertății mele proaspăt cucerite Începuse să dispară. Îmbuibarea cu dulciuri nu mai reușea să-mi alunge tristețea, așa cum făcuse cu o săptămână Înainte. ― N-ai niște mărunțiș? Am ridicat privirea. Lângă masa mea micuță, acoperită cu marmură, stătea gârbovit un individ al cărui soi Îl știam bine. Era unul dintre puștii care stăteau În pasaj, borfașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se ascundă, doamnelor și domnilor! Credeți că a dispărut? Poate că l-a prins un pescar. Chiar așa, doamnelor și domnilor, poate că țiparul lui Ellie e de vânzare În piața de pește. ― Bob se crede tare isteț, spuse Zora. ― Alungați astfel de griji, doamnelor și domnilor! Ellie nu ne va dezamăgi. Iată-l, fraților. Iată țiparul electric al lui Ellie! În difuzoare se auzi un zgomot ciudat. O ușă trântită. Bob Presto strigă: ― Hei, ce dracu’? N-aveți voie aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dar, spre surprinderea mea, se luă și Ana după noi. Ce mai vroia? Ce vrei? am întrebat-o brusc în ușa laboratorului. Să-ți mulțumesc, zise ea fâstâcită. Cu plăcere. Acum pleacă. De ce ești așa? De ce mă bruschezi? De ce mă alungi de lângă tine? Chiar nu pricepea unde e greșeala. Nu credeai că ar fi fost bine să-mi spui și mie că ești fata Ministrului? Acum, revolta noastră a devenit nu numai o problemă administrativă, ci și o răzbunare. Crezi c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
a patului. Îi căuta mâna inertă cu a sa și o găsi caldă. Măcar trăia! Asta conta. Ana trăia. Nu știa ce ar fi făcut dacă ea nu ar mai fi fost pe lume. Îmi pare rău că te-am alungat după ce a venit taică-tu să te ia înapoi. Mă bucur că ai rămas. Îmi pare atât de bine... Ana? Ana! Simți o tristețe imensă înaintea sa și groaza îl împietri. Știa ce se întâmplă! Sufletul ei se detașa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
amar pe care îl simte ori de câte ori se gândește la ei. Pentru că, mai ales de când au plecat dintre cei vii, nu-i mai poate separa unul de altul. Amintirea unuia o atrage ca un magnet pe a celuilalt. Și, când îi alungă noaptea, tot împreună vin să-i tulbure somnul. S-or fi regăsit cumva în lumea umbrelor? Printre buzele strânse, îi scapă un scâncet încet, ca de copil. Pe cine ai iubit cu adevărat, Scribonia, pe mine, sau pe el? Livia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
care deține o putere atât de mare, murmură cu un suspin, e drept că sunt nevoit uneori să iau măsuri ne po pulare și să rănesc sensibilități. Schițează un zâmbet trist. — Nu pot fi pe placul tuturor. Respiră adânc, ca să alunge povara din piept. — Știu că se mai găsesc din cei care se împotrivesc autorității mele. Pe de altă parte, puțini în țeleg cât de mult mă ostenesc nu să distrug oameni, ci - atât cât îmi este cu putință - să-i
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]