8,976 matches
-
a tradus din limba greacă Epigrame umoristice și a început să lucreze la Fragmentele părinților greci.417 Până în anul primelor creații originale în versuri, 1817, Giacomo a dobândit, prin studiu neîncetat, asadar printr-un mare efort ce își va lăsa amprenta asupra constituției sale fizice, o viziune complexă despre antichitate, pe care a definit-o, de la bun început, în opoziție cu modernitatea.418 Este vorba despre cunoscută valorizare a epocilor apuse și accentuarea decadentei modernității, idee leopardiană durabilă, dar nu ferita
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
străvechi au devenit un punct constant de referință, veritabil model de urmat, dar la a cărui perfecțiune creatorul modern, oricâtă măiestrie ar pune în slujba artei, nu poate ajunge. În anul 1817 începea prima perioadă a compozițiilor originale, ce poartă amprenta moștenirii culturii clasice. Deși preferă să creeze, tânărul Giacomo nu renunță la cercetarea și la traducerea textelor din vechime. Că și în cazul lui Quasimodo poetul și traducătorul lucrează alternativ. Astfel, în 1823 a început o a doua perioadă în
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
versurile sale originale personaje străvechi, traducând din clasici sau abordând scrierile acestora în diferite studii filologice. Antichitatea, trebuie repetat, a jucat un rol decisiv în conturarea personalității, gândirii și activității sale literare, iar literaturile greacă și latină și-au pus amprenta asupra versurilor de sine stătătoare și au constituit un termen de comparație pentru acestea, așa cum amintește epitaful dictat de prietenul Antonio Ranieri, săpat în piatră de mormânt a poetului: Contelui recanatez Giacomo Leopardi filolog admirat în afara Italiei ilustru scriitor de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
credeam, dulci stele ale Ursei, / s-ajung a vă mai contemplă o dată (Amintirile, vv. 1-2).520 Pe fondul grecității și al deschiderii spre opera anticilor, poetul sicilian, un clasic modern, oferă în versurile sale un leopardism nuanțat, cu o puternică amprenta personală, care face de netăgăduit originalitatea vocii sale. 5. Concluzii Spre sfârșitul secolului al XIX-lea și în primele decenii ale secolului al XX-lea, poezia lui Giacomo Leopardi, ce atrăsese atenția publicului larg prin fervoarea civică din primele canturi
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
deci la nivelul mentalului colectiv al respectivei comunități. Aceasta facilitează articularea internă a sistemului, ca și adaptarea la exterior. Eticul, esteticul și religiosul au și ele o importanță deosebită în context. Sunt astfel de culturi puternice, ce își pun o amprentă mai mare asupra sistemului economic cu care "conviețuiesc", după cum sunt altele mai slabe, la care aderența indivizilor este mai scăzută. Cultura reprezintă liantul principal ce face pe diferiții indivizi să adere sau nu la o comunitate. Ca regulă însă, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Numărul de logici și modele ce se confruntă în cadrul unui sistem dau măsura complexității sale structural-funcționale și comportamentale. La configurarea geometriei sistemului eco-nomic participă și climatul social, politic, psihologic, administrativ, cultural-religios, științific, educațional și alte cîmpuri non-economice, dar a căror amprentă asupra economicului este importantă, ceea ce contribuie din exterior la creșterea complexității sistemului. Stimulii exteriori îi permit sistemului economic să se îmbogățească, din multe puncte de vedere, să-și raționalizeze programele, să-și adapteze reacțiile, să-și optimizeze comportamentele. Dar, în
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
mare putere din toate timpurile, ci și cea mai originală. Niciodată un număr atît de redus de oameni nu au reușit să-și ducă influența atît de departe și să domine lumea într-o manieră atît de decisivă, marcînd cu amprenta lor viața cotidiană a atîtor popoare. Practic, imperiul american, spre deosebire de toate celelalte care l-au precedat, nu are frontiere. O viziune maniheistă împarte lumea în buni și răi, și asta pare să-i fie singura ideologie, dusă însă pînă la
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
amenințări și soluții. Oricum, beneficiile accesului la informație depășesc costurile. Capacitățile rețelei de universități și centre de cercetare trebuie valorificate în interesul creșterii siguranței cetățenilor. Nu sunt teroriști chiar peste tot. De pildă introducerea de către guvernul federal a obligativității preluării amprentelor tuturor celor care intră în țară nu a rezolvat problema infiltrării de teroriști, aceștia putînd pur și simplu să-și frece degetele cu șmirghel, modificînd astfel amprentele. Și atunci, ce-am făcut? S-au împlinit șapte ani de la invadarea Irakului
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
teroriști chiar peste tot. De pildă introducerea de către guvernul federal a obligativității preluării amprentelor tuturor celor care intră în țară nu a rezolvat problema infiltrării de teroriști, aceștia putînd pur și simplu să-și frece degetele cu șmirghel, modificînd astfel amprentele. Și atunci, ce-am făcut? S-au împlinit șapte ani de la invadarea Irakului. Rezultatul e dezastruos: peste cinci mii de morți de partea americană, zeci de mii în cea irakiană și distrugeri materiale imense. Adevărul e că ultimul locatar al
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
multe arhaisme, absolutisme și obscurantisme specifice mai curînd epocii feudale, în Europa cel puțin. Apoi, iarăși spre deosebire de fascism, nu există, nici măcar în Iran, Siria sau Arabia Saudită, un monopol asupra informației sau un monopol asupra economiei. Aceasta nu înseamnă însă că amprenta fascistă e total absentă din manifestarea radicalismului islamic, care rămîne un fenomen distinct. Printre asemănări regăsim dimensiunea paramilitară, cultul șefului carismatic, sentimentul de umilință și, în primul rînd, numeroasele dictaturi sau autocrații prezente în lumea musulmană, dintre care multe sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
etimologic) înnoite după inserția și integrarea prin fuziune a unei noi celule textuale. Tot cu gândul la intertext citim în continuare despre o serie întreagă de praguri și paliere ce trebuie trecute, un întreg sistem de filtraj care își pune amprenta asupra mesajului, formând tot atâtea grade de mediere (ibidem). Privind astfel drumul unui intertext în istoria literaturii, semiosis-ul ilustrează doar una dintre variantele reeditării intertextuale, și anume cea care urmărește un hipotext originar și gradele lui de mediere, câștigate cu
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
lui Maartens însuși și a soției lui, Katy, ambii atașați afectiv, treptat, de tînărul protagonist, înțelegerea ajunge permanentă). Intrarea lui John în casa lui Maartens are certe conotații inițiatice. Spațiul în cauză pare cînd exotic, cînd morbid, purtînd, în ansamblu, amprenta unei sugestii a descompunerii graduale. Naratorul provine dintr-o familie cu rigori morale majore. Crescut doar de mama vaduvă o femeie ultrareli-gioasă, cu coduri puritane de educație -, John a fost, pînă la vîrsta de douăzeci și opt de ani (cît are la
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Darlington Hall Scriitorul japonez Kazuo Ishiguro naturalizat în Anglia încă de la vîrsta de șase ani (adică din 1960) s-a născut la Nagasaki și e greu de presupus că trauma celui de-al doilea război mondial nu și-a pus amprenta asupra operei sale. Chiar de la primele romane A Pale View of the Hills/O vedere palidă a colinelor (1982) și An Artist of the Floating World/Un artist al lumii plutitoare (1986) -, prozatorul (considerat un reprezentant important al melanjului cultural
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și "necorupt" de legile concreteței ființiale). Era, desigur, ceea ce așteptam eu însumi de la estetică la vremea cînd am început lectura lui Adorno, în interiorul diversificatului campus american. Anii de școală umanistă românească nu puteau fi șterși peste noapte cu buretele, lăsîndu-și amprente vizibile în identitatea mea academică. Totuși, noutatea venea din faptul că autorul intertextualizării aristotelice măcar în intenție -, din Minima Moralia, nu neutraliza caracterul declanșator al socialului, acceptînd influența sa, cel puțin mentalistă, asupra esteticului. Îi lipsea însă latura "activistă" atît
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
printr-o trecere prealabilă a acestuia prin filtrul interior, este o formă de rezolvare a crizei identitare. Noua realitate uzează de întreg arsenalul realității propriu-zise, de care, însă, se folosește în termeni proprii, reconstruindu-l deci și conferindu-i o amprentă intimă, personală, individuală, născută dintr-o identitate perfectă între limbajul poetic și poezie: "Poezie este acest cuvânt, poezie este și Divina Comedie. Tot așa cum o picătură de apă tot apă este ca și oceanul care e mult mai mare. Deci
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
definiții imobile, ci ele se pliază pe individ, pe cultura, pe experiența, pe trăirile acestuia. La Ana Blandiana, toate aceste elemente sunt intim legate de sufletul său, care devine motorul de fabricare a unei noi realități. Dincolo de feminin sau de amprenta neomodernistă, se stabilește o nouă voce, aceea care face din aceste elemente constantele propriei vieți, deconstrucția funcționând prin demolarea vechilor sensuri universal valabile ale ecestor elemente poetice. Volumul Persoana I plural deschide creația poetică a Anei Blandiana, fiind publicat în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
aripa/ Cum tălpile mele/ Nu lasă urme-n zăpadă". Când mă voi trezi). În orice caz, somnul este binefăcător, având, întotdeauna, efecte constructive: "Adormi,/ Nu te speria,/ Pletele noastre vecine/ Răsfirate în iarbă/ Au început să prindă rădăcini". (Adorm, adormi) Amprentă a neomodernismului, cuvântul capătă la Ana Blandiana valențe speciale. Astfel, el este cel care ajută la deconstrucția ca reconstrucție, susținând premisa criticii deconstructiviste a textului. Căpătând semnificații doar în interiorul textului, scos din context el pierzându-și substanța, cuvântul, îmbărcat în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Eu cred că suntem un popor vegetal, Cruciada copiilor, Totul și Delimitări. Trăirile cu subtext etic capătă amploare, odată cu volumul Revista "Amfiteatru", extinzându-se ulterior în toate celelalte volume. Celebrul vers: "Eu cred că suntem un popor vegetal", va deveni amprentă nu doar a poeziei subversive blandiene, ci a întregului context ideologic al vremii. Manifest sau stimul la revoltă, pentru o întreagă generație supusă persecuției, cuvântul devine țipăt sau imn. Asocierea stării de teamă cu vegetalul constituie, de data aceasta, o
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
oraș/ În care ceilalți au murit,/ Strâzile sunt curate/ Piețele goale,/ Totul se vede deodată/ Dilatat în pustiul/ Atât de limpede sortit./ În valea/ Dintre suferință și moarte,/ Singurătatea e un oraș fericit." (Singurătatea) Totodată, înstrăinarea poartă aici o nouă amprentă a condiției de poet, care, dintotdeauna, a fost în afara societății și contra ei: "Dor aproape stins de lume,/ Dor aproape stins de mine,/ Substantive și pronume/ Ale unei limbi străine// Dintre frazele căruia,/ Moi și vechi, de catifea,/ Verbe fermentând
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
poate fi anulat doar prin trasarea "unui cerc protector în jurul lucrurilor care contează, ca soluție împotriva durerii și a sufletului fiind promovată uitarea, îndepărtarea de trecut"137: "Orice urmă-i o rană,/ Nu-ntoarce capul/ Și nu zgândări cu privirea/ Amprentele inflamate/ Pe care le-ai lăsat pe obiecte/ Și plăgile, sângerând cu nori,/ Ale pașilor./ Orice urmă-i o rană/ În carnea albă a ratării,/ Nu-ți mai lăsa visul/ Să se răsucească/ Avid de suferință/ În trecut./ Treci înainte
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
strecoară printre degete, dovedindu-și personalitatea. În viziunea Anei Blandiana, omul este un supraviețuitor, iar a supraviețui se dovedește o dureroasă formă de renunțare"158. Renunțarea, sau, mai degrabă consolarea, care, pentru unii, poate fi tradusă drept moartea spiritului, constituie amprenta întregii creații ce domină ultimele volume. Moartea, care stă în opoziție nu neapărat cu viața, ci, mai degrabă, cu tot ce înseamnă viață: iubire, curaj, luptă, entuziasm, tinerețe etc., își găsește lăcașul în metaforele sacre, sau în sintagmele teme, ale
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
care continuă și în următoarele două volume care îi succedă primului, Către Ieronim (1970) și Inima reginei (1971), volume care marchează evoluția spre o paradigmă livrescă, epurată de sensibilitatea acestui expresionism elementar. Demitizarea spațiului blagian, dominat de sat, constituie o amprentă personală, în termenii deconstrucției canonului paradigmatic. De asemenea, "erotismul imposibil, tragic, funest devine substanța poeziei. Unele poeme aparțin tot universului rural, dar nota distinctivă o dau poemele cu Ieronim, care se plasează, mai degrabă, sub semnul unui romantism blestemat, eminescian
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
a concretizat prin înscrierea dumneavoastră la cursurile Facultății de Filologie ale Universității din Cluj. Totuși, a fost nevoie de 4 ani, până ca autoritățile să vă permită acest lucru. Cum a fost această perioadă și cum și-a pus ea amprenta, în evoluția dumneavoastră ulterioară? Ce amintiri aveți din vremea studenției? Ce figuri universitare v-au marcat, constituind modele de dascăli pentru Ana Blandiana? A.B.: Despre lunga și cinica poveste a intrării mele la facultate, am scris un capitol de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
politică, dimensiunea model-acțională a personalității, caracterul și spiritualitatea politică a agentului acțiunii (obiectivitate În pasiuni, rivalități, dușmănii, erori politice, priceperi În arta conduceriiă este decisivă - după părerea noastră pentru definirea stilurilor de discurs politic. Într-adevăr, actorul politic Își pune amprenta de necontestat asupra discursului chiar dacă scenariul cel mai adesea nu-i aparține, iar contextul situațional - altfel spus „regia” - este impus de presiunea politică a tuturor celorlalte coordonate acționale amintite. Peripatethice Având În vedere considerațiile teoretice menționate evidențiem, Într-o primă
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
lasă depoziții distincte pentru destinul nostru spiritual, care "se pot citi, în palimpsest, în orice carte de istorie a culturii sau literaturii române". Drept reminiscențe din lectura Divanului sunt interpretate câteva versuri ale Glossei lui Eminescu; în Viața lumii, pe lângă amprente din Ovidiu și Horațiu, e reliefat un vers anunțându-l pe Goga; marele talent al lui Neculce se impune și prin ceea ce evocata "hărmălaie balcanică" din zilele lui Dumitrașco-vodă l-ar prefigura pe Caragiale. Notată fugar, poate drept eventuală sugestie
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]