7,050 matches
-
este să asume coprezența în tensiune a viziunii perspectivale și a viziunii proprii divinului, care înfășoară totalitatea perspectivelor și a existentelor în Privirea infinită, trans perspectivală. Slăbiciunea apofatică a transcendenței în modernitatea tîrzie Gîndirea simbolică, cu a sa regulă a analogiei inverse, privește realul de la ambele capete, din ambele puncte de vedere, cel perspectival și cel trans-perspectival. Ea identifică în împrejurările cele mai banale oglindirea transcendenței, în lucrurile umile răsfrîngerea celor supreme. De aceea, poate pregăti întrucîtva întîlnirea ochilor. Spectacolul public
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
avea pentru noi sensul inexact, desigur, dar devenit comun, de putere care domină corpul social și viața comunitară. Nu atributul puterii este cel prin care se manifestă transcendența în societățile noastre. Laicizarea ne-a dezobișnuit să o portretizăm recurgînd la analogii directe, care să o învestească cu atributele magnificenței, forței, dominației, legii. Luînd această stare de fapt ca pe un material simbolic, am putea deveni mai atenți la ipostaza paradoxală a divinului polar, suveran față de mișcările lumii și totodată prezent în interiorul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
prima dată susținută în mediul renascentist, fiind inspirată de filosofii neoplatonici. Se consideră că republica Veneției a fost singura realizare a ideii de constituție mixtă, fiind lăudată pe parcursul secolului al XV-lea de mulți autori italieni (mai puțin de Machiavelli). Analogia cu armonia muzicală se întâlnește și la Jean Bodin, însă Bodin deosebește forma statului (care este pură) de forma guvernării: aceasta poate adopta o distribuție armonioasă a funcțiilor administrative. Se consideră că primul autor care a formulat ideea modernă a
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
confuzia între diferite tipuri de putere, așa cum apare în interpretarea sa a pasajului din Facerea 3.1673. Locke introduce în analiză conceptul de autoritate și arată că există mai multe tipuri de autoritate între care nu există nici identitate, nici analogie. Filmer se bazează pe lectura de suprafață a textului pentru a susține că pasajul îi autorizează pe bărbați să-și supună femeile și copiii și că autoritatea masculină și paternă este absolută. Răspunsul lui Locke se bazează pe o lectură
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
un pariu/pact metaforic cu limba română. În adîncul lor difuz, conceptele acestui autor au o natură metaforică, sînt încărcate de aluziv, dar nu sînt definiții lirice, cum s-a spus. A face aluzie la ceva înseamnă a gîndi prin analogie, ceea ce este o formă de metaforă, cea de-a patra (id est: proporțională), la Aristotel. După cum aceiași termeni blagieni se prevalează de simbol, metaforă și mit, dînd gîndirii filosofului o substanță mitic-simbolică (mitul nu în sens etnologic, ci ca formă
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
care spiritul este compromis de hegemonia dictatorială a politicului. Este ceea ce am numi căderea în temporal, derivă care poate schimba fundamental destinul unei comunități. Cu o precizare semantică: sintagma subliniată nu trimite pînă la capăt, ci doar aluziv și prin analogie (ca în figurile metaforei descrise de Aristotel), la distincțiile operate de Julien Benda în Trădarea cărturarilor. Cioran nu a fost un om politic, dar, fără dubii, îl aflăm într-un anume interstițiu istoric în avangarda celor ce au teoretizat cu
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
frecvente la primitivi, care s-au practicat și la noi, au și ele o semnificație. Ne gândim că dacă nu știm cu ce scop au fost efectuate, au putut conduce ele Însele la tulburări psihice În condițiile „chirurgiei” respective. Prin analogie, concluziile se pot extinde și la alte grupări, chiar la alte culturi din preistoria Moldovei, În care condițiile sociale nu puteau fi prea diferite. Nici sub aspectul antropologic și nosografic patologiei psihiatrice nu au putut fi esențiale. Boala psihică, așa cum
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
Mai târziu, această concepție face loc nebuniei ca boală a sufletului, cum o găsim de mai multe ori, Începând din sec. al XVII-lea, boală care include multe stări patologice: - oligofreniile, a căror existență și chiar incidență o reconstituim prin analogie (majoritatea cauzelor cunoscute astăzi existau, unele, cum sunt infecțiile și traumatismele obstetricale, fiind În trecut mai numeroase); (2, 3, 1) - „prostia”, care astăzi este identificată cu oligofrenia, este o noțiune care și-a restrâns Înțelesul. În sens arhaic, semnificația cuvântului
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
percepție și de procesele care ar fi putut participa în selecția naturală, iar teza pentru care argumentează privește rolul matematicii în descoperirea acestor teorii 80. Argumentul său arată astfel: (1) Un factor indispensabil în descoperirea fizicii moderne a fost folosirea analogiilor matematice formale. (2) Dar, un anumit concept sau o anumită structură sunt considerate ca fiind matematice pe baza unor considerații estetice și care țin de conveniență. (3) Deci, analogiile matematice formale folosite de fizicieni sunt irelevante pentru fizică. (4) Concluzie
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
1) Un factor indispensabil în descoperirea fizicii moderne a fost folosirea analogiilor matematice formale. (2) Dar, un anumit concept sau o anumită structură sunt considerate ca fiind matematice pe baza unor considerații estetice și care țin de conveniență. (3) Deci, analogiile matematice formale folosite de fizicieni sunt irelevante pentru fizică. (4) Concluzie: succesul pe care l-au avut fizicienii folosind matematica pentru a face descoperiri este nerezonabil. Să le luăm pe rând. Steiner distinge între două tipuri de analogii matematice: analogii
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
3) Deci, analogiile matematice formale folosite de fizicieni sunt irelevante pentru fizică. (4) Concluzie: succesul pe care l-au avut fizicienii folosind matematica pentru a face descoperiri este nerezonabil. Să le luăm pe rând. Steiner distinge între două tipuri de analogii matematice: analogii bazate fizic și analogii formale. Analogiile matematice bazate fizic sunt cele în care există o echivalență între anumite proprietăți matematice și anumite proprietăți fizice (de exemplu, liniaritatea poate fi luată ca fiind echivalentă cu principiul superpoziției). În cazul
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
analogiile matematice formale folosite de fizicieni sunt irelevante pentru fizică. (4) Concluzie: succesul pe care l-au avut fizicienii folosind matematica pentru a face descoperiri este nerezonabil. Să le luăm pe rând. Steiner distinge între două tipuri de analogii matematice: analogii bazate fizic și analogii formale. Analogiile matematice bazate fizic sunt cele în care există o echivalență între anumite proprietăți matematice și anumite proprietăți fizice (de exemplu, liniaritatea poate fi luată ca fiind echivalentă cu principiul superpoziției). În cazul analogiilor formale
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
de fizicieni sunt irelevante pentru fizică. (4) Concluzie: succesul pe care l-au avut fizicienii folosind matematica pentru a face descoperiri este nerezonabil. Să le luăm pe rând. Steiner distinge între două tipuri de analogii matematice: analogii bazate fizic și analogii formale. Analogiile matematice bazate fizic sunt cele în care există o echivalență între anumite proprietăți matematice și anumite proprietăți fizice (de exemplu, liniaritatea poate fi luată ca fiind echivalentă cu principiul superpoziției). În cazul analogiilor formale, nu mai avem o
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
sunt irelevante pentru fizică. (4) Concluzie: succesul pe care l-au avut fizicienii folosind matematica pentru a face descoperiri este nerezonabil. Să le luăm pe rând. Steiner distinge între două tipuri de analogii matematice: analogii bazate fizic și analogii formale. Analogiile matematice bazate fizic sunt cele în care există o echivalență între anumite proprietăți matematice și anumite proprietăți fizice (de exemplu, liniaritatea poate fi luată ca fiind echivalentă cu principiul superpoziției). În cazul analogiilor formale, nu mai avem o astfel de
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
matematice: analogii bazate fizic și analogii formale. Analogiile matematice bazate fizic sunt cele în care există o echivalență între anumite proprietăți matematice și anumite proprietăți fizice (de exemplu, liniaritatea poate fi luată ca fiind echivalentă cu principiul superpoziției). În cazul analogiilor formale, nu mai avem o astfel de echivalență. Acestea sunt de două feluri: pitagoreene și formaliste. O analogie pitagoreană este o analogie matematică între legi fizice sau alte descrieri care nu poate fi parafrazată, la momentul de timp la care
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
între anumite proprietăți matematice și anumite proprietăți fizice (de exemplu, liniaritatea poate fi luată ca fiind echivalentă cu principiul superpoziției). În cazul analogiilor formale, nu mai avem o astfel de echivalență. Acestea sunt de două feluri: pitagoreene și formaliste. O analogie pitagoreană este o analogie matematică între legi fizice sau alte descrieri care nu poate fi parafrazată, la momentul de timp la care este făcută, într-un limbaj non-matematic. O analogie formalistă este o analogie bazată pe sintaxa sau chiar pe
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
și anumite proprietăți fizice (de exemplu, liniaritatea poate fi luată ca fiind echivalentă cu principiul superpoziției). În cazul analogiilor formale, nu mai avem o astfel de echivalență. Acestea sunt de două feluri: pitagoreene și formaliste. O analogie pitagoreană este o analogie matematică între legi fizice sau alte descrieri care nu poate fi parafrazată, la momentul de timp la care este făcută, într-un limbaj non-matematic. O analogie formalistă este o analogie bazată pe sintaxa sau chiar pe ortografia limbajului sau notației
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
echivalență. Acestea sunt de două feluri: pitagoreene și formaliste. O analogie pitagoreană este o analogie matematică între legi fizice sau alte descrieri care nu poate fi parafrazată, la momentul de timp la care este făcută, într-un limbaj non-matematic. O analogie formalistă este o analogie bazată pe sintaxa sau chiar pe ortografia limbajului sau notației teoriilor fizice (Steiner 1998: 54). Acum, ce se spune în premisa (1) este ca fizicienii s-au folosit de astfel de analogii. În sprijinul acestei afirmații
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
două feluri: pitagoreene și formaliste. O analogie pitagoreană este o analogie matematică între legi fizice sau alte descrieri care nu poate fi parafrazată, la momentul de timp la care este făcută, într-un limbaj non-matematic. O analogie formalistă este o analogie bazată pe sintaxa sau chiar pe ortografia limbajului sau notației teoriilor fizice (Steiner 1998: 54). Acum, ce se spune în premisa (1) este ca fizicienii s-au folosit de astfel de analogii. În sprijinul acestei afirmații, Steiner aduce șase tipuri
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
un limbaj non-matematic. O analogie formalistă este o analogie bazată pe sintaxa sau chiar pe ortografia limbajului sau notației teoriilor fizice (Steiner 1998: 54). Acum, ce se spune în premisa (1) este ca fizicienii s-au folosit de astfel de analogii. În sprijinul acestei afirmații, Steiner aduce șase tipuri de exemple. Un tip de exemplu în care este folosită o analogie pitagoreană este acela în care o ecuație E este derivată sub asumpțiile A și se observa că ecuația are soluții
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
fizice (Steiner 1998: 54). Acum, ce se spune în premisa (1) este ca fizicienii s-au folosit de astfel de analogii. În sprijinul acestei afirmații, Steiner aduce șase tipuri de exemple. Un tip de exemplu în care este folosită o analogie pitagoreană este acela în care o ecuație E este derivată sub asumpțiile A și se observa că ecuația are soluții pentru care A nu mai sunt valide, dar, doar pentru că sunt soluții ale lui E, cineva le caută în natură
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
mai sunt valide, dar, doar pentru că sunt soluții ale lui E, cineva le caută în natură (un exemplu ar fi predicția de către Maxwell a radiațiilor electromagnetice) (Steiner 1989: 456-457; 1998: 76-77). Un tip de exemplu în care este folosita o analogie formalistă este acela în care sunt formulate ecuații prin analogie cu forma matematică a altor ecuații, chiar dacă avem o motivație fizică mică sau nu avem nici o motivație fizică pentru această analogie(un exemplu ar fi derivarea de către Einstein a ecuațiilor
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
E, cineva le caută în natură (un exemplu ar fi predicția de către Maxwell a radiațiilor electromagnetice) (Steiner 1989: 456-457; 1998: 76-77). Un tip de exemplu în care este folosita o analogie formalistă este acela în care sunt formulate ecuații prin analogie cu forma matematică a altor ecuații, chiar dacă avem o motivație fizică mică sau nu avem nici o motivație fizică pentru această analogie(un exemplu ar fi derivarea de către Einstein a ecuațiilor de câmp ale relativității generale) (Steiner 1989: 466-467; 1998: 94
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
Un tip de exemplu în care este folosita o analogie formalistă este acela în care sunt formulate ecuații prin analogie cu forma matematică a altor ecuații, chiar dacă avem o motivație fizică mică sau nu avem nici o motivație fizică pentru această analogie(un exemplu ar fi derivarea de către Einstein a ecuațiilor de câmp ale relativității generale) (Steiner 1989: 466-467; 1998: 94). Pentru a obține concluzia de tip Wigner, nu mai trebuie să adăugăm la toate acestea decât ideea că clasa conceptelor matematice
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
relativității generale) (Steiner 1989: 466-467; 1998: 94). Pentru a obține concluzia de tip Wigner, nu mai trebuie să adăugăm la toate acestea decât ideea că clasa conceptelor matematice este definită, în primul rând, de criterii estetice. De aici decurge că analogiile folosite de fizicieni sunt irelevante pentru fizica și că faptul că ele, cu toate acestea, funcționează este un mister. Se observă că și aici, ca și la Wigner, un loc central îl ocupă ideea centralității factorului estetic în matematică. Dar
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]