12,966 matches
-
refer se constată fie atunci când principatul a fost obținut pe o cale criminală și nelegiuită, fie atunci când un particular devine principe în propria lui țară prin favoarea concetățenilor lui. În ceea ce privește primul mod, el va fi ilustrat prin două exemple, unul antic și unul modern, fără a analiza, de altfel, mai adânc valoarea lui, deoarece cred că, pentru acela care ar avea nevoie de o cale de urmat, ar fi de ajuns să imite aceste exemple. Agatocle Sicilianul, care nu numai că
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
atunci când luptă pentru ele înseși, dar sunt aproape întotdeauna păgubitoare pentru acela care le cheamă, căci, dacă pierzi lupta, rămâi învins, iar, dacă învingi, devii prizonierul lor. Și, cu toate că exemple de felul acesta se găsesc în mare număr în istoria antică, vreau să menționez neapărat exemplul recent al papei Iuliu II, al cărui procedeu nu putea să fie mai puțin înțelept decât s-a dovedit, deoarece, ca să cucerească Ferrara, s-a dat cu totul pe mâna unui străin. Dar norocul lui
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
va fi foarte greu, și doar cu multă trudă va reuși să păstreze prietenia lor, deoarece îi va fi cu neputință să-i mulțumească. Dacă analizăm, deci, cu atenție cauza acestui fapt, folosind exemplele pe care ni le oferă istoria antică și modernă, vom vedea că-i este mult mai ușor unui principe să-și câștige prietenia acelor oameni care erau mulțumiți de guvernarea trecută și care, prin urmare, îi erau dușmani, decât prietenia acelora care i-au devenit prieteni și
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
aspiră spre culoare” - spunea Goethe. Culorile joacă un rol important în viața omului. Spre exemplu, ziguratele babiloniene aveau zidurile fiecărui etaj acoperite cu teracotă de altă culoare: alb, negru, purpuriu, azuriu, roșu, argintiu și auriu, ce simbolizau planetele. În Egiptul antic, scufia alb cu roșu a faraonului simboliza puterea, iar în Roma imperială, toga de senator albă și tivită cu purpură constituia, de asemeni, un semn al puterii. Cele patru vânturi ale Chinei antice erau simbolizate prin albastru (est), alb (vest
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]
-
și auriu, ce simbolizau planetele. În Egiptul antic, scufia alb cu roșu a faraonului simboliza puterea, iar în Roma imperială, toga de senator albă și tivită cu purpură constituia, de asemeni, un semn al puterii. Cele patru vânturi ale Chinei antice erau simbolizate prin albastru (est), alb (vest), roșu (sud) și negru (nord). Cele patru zări ale aztecilor erau simbolizate prin culorile: roșu (est), albastru (vest), verde (sud) și galben (nord). O tulburătoare coincidență: cele patru vârste aveau aceleași culori simbolice
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]
-
în greșelile pe care le abjurase și va fi dusă a doua zi în locul numit Vieux Marché din Rouen, pe la ora opt dimineața, pentru a fi declarată „recăzută în necredință, eretică și excomunicată” și arsă în acel loc. Alături de eroinele antice Rămânând fidelă credinței sale, Jeanne d’Arc a trebuit să accepte destinul de martir. Pentru majoritatea francezilor, precum și pentru cei care au cercetat cazul în mod obiectiv, abuzul și nedreptatea au fost evidente. Singura mângâiere era speranța că bunul Dumnezeu
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
strălucit de sacrificiu în numele credinței și dragostei de țară. A rămas 89 pentru totdeauna personaj istoric și erou de legendă. Pildă care a fost urmată, în alte situații și în alte spații geografice. Istoricii au așezat-o în panoplia eroinelor antice Îpreotese sau amazoane, cum li s-a mai spusă: Déipylé, Sinopé, Hippolyté, Mélanippe, Sémiramis, Lampeto, Tomyris, Teuta și Penthésilée. Dintre acestea, însă, numai unele sunt cunoscute ca autoare ale unor fapte deosebite. Sémiramis, de exemplu, a fost legendara regină a
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
bucuriilor? Și dacă da, cât de lungă ar fi? * Cică există o țară unde într-o singură zi se perindă toate cele patru anotimpuri. Să fie vorba despre casa mea sau a ta? * Și astăzi încă ne mirăm de înțelepciunea anticilor și nu mai încetăm a face referiri la mitologiile lor. * Omul a fost înțelept încă de la începutul tuturor începuturilor, pentru că toți ne deșteptăm, ca dintr-o beție, în fața tragicului nostru destin. N-a fost nevoie să treacă două milenii. * În
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93037]
-
de departe încît s-ar fi putut să sufere soția și copiii lui. Poate, dacă ar fi înțeles asta, ar fi cedat. Să nu-l facem mai idealist și mai erou decât era. Să nu-i dăm proporții de erou antic sau de erou racinian. Deși n-ar strica, poate, să existe printre noi din când în când și eroi antici și eroi racinieni. Vreau să spun că acest judecător cinstit, acest om al dreptății și al adevărului n-a nedreptățit
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
fi cedat. Să nu-l facem mai idealist și mai erou decât era. Să nu-i dăm proporții de erou antic sau de erou racinian. Deși n-ar strica, poate, să existe printre noi din când în când și eroi antici și eroi racinieni. Vreau să spun că acest judecător cinstit, acest om al dreptății și al adevărului n-a nedreptățit cu nimic, conștient, nici pe soția sa, nici pe copiii săi. Dimpotrivă, când și-a dat seama ce se întîmpla
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
încă de partea mea. De aceea, fiecare amănunt pe care mi-l aminteam acum avea importanță, indiferent că era vorba de scara de lemn a casei din rue Saint-Honore unde a locuit Robespierre sau de tribuna oratorilor, vopsită în verde antic, din sala Convenției. Mi-l imaginam pe Robespierre în hainele lui de notar elegant, cu trupul felin și gesturile nervoase, suind cele câteva trepte ale acestei tribune, privind Adunarea cu ochii săi miopi și apoși sau, cu ochelarii pe frunte
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
năruie și că, deci, totul e, fără profunzime, o excitație la nivelul senzațiilor, dar de ce aș pretinde mai mult? Și acum, e cazul să mă bărbieresc. Un om manierat se duce bărbierit să se arunce în mare chiar dacă, dimineața, e "antic" și se visează pe plaja ateniană, amestecat printre cei ce o așteaptă pe Frina. Camera are ferestre mari, acoperite cu perdele, din pânză cam grosolană, verzi, cu pătrate galbene. O astfel de perdea acoperă și ușa care dă spre balcon
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pe faleză... Pare cam monotonă o asemenea zi, dar asta nu mă supără. Se întîmplă aici ceva, aproape inexplicabil, care ține parcă de taumaturgie... În fine, să mă apuc de treabă. De câte ori am încercat să lămuresc interesul meu pentru Grecia antică, n-am reușit să găsesc o explicație mulțumitoare, deși, dacă mă gândesc bine, această pasiune mi-a influențat, considerabil, perspectiva culturală și, în parte, chiar viața. Probabil, la mijloc e un ghem atât de încîlcit de cauze, unele ținând de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
am exprimat-o până acum tatonând nuanțele, fără să o fi formulat niciodată tranșant. Nu voi pretinde ca Oscar Wilde că "singurii oameni adevărați sunt cei care n-au existat niciodată". În schimb, sunt convins că romanticii au recreat clasicitatea antică. Și voi încerca s-o dovedesc. Simt, de-afară, miros agresiv de alge putrezite și de nămol răscopt. Pe plajă, se joacă volei. Strigăte vesele subliniază fiecare punct marcat. Am exagerat, oare, când am pretins că n-am instinctul haitei
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
aș produce, poate, o mare decepție. Aș intra în ordinea banală a celor care stau la soare când exploziile solare sunt mai puțin violente. Mica legendă, încropită involuntar, s-ar spulbera. N-am încotro, trebuie să mai fiu două ore "antic". Nu mă consider "specialist" în antichitatea greacă și nici n-aș fi reușit să devin, dacă mi-aș fi propus așa ceva. Căci n-am răbdare să fac fișe, să clasez date. În privința aceasta, sunt leneș. Unica "specialitate" care mi-a
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Asta îmi lămurește perfect de ce, cum zicea Nietzsche, întreaga concepție a grecilor despre frumusețe a ieșit din durere. Am reținut, din lecturi, o mulțime de fleacuri peste care un specialist trece cu dispreț: că precursorul lui Don Juan în Atena antică, Alcibiade, a reușit s-o seducă până și pe soția regelui Spartei, când a fugit la spartani, sau că severul Nicias nu ieșea niciodată din casă cu piciorul stâng, înscria cuvinte magice pe zidurile locuinței pentru a o proteja de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
atunci. Trupurile bronzate dispar sub haine. Pe faleză, apar "pietoni". Locatarii "Casei scriitorilor" se plimbă, să treacă timpul, sau se trântesc pe fotoliile de plastic de pe terasă, de-a lungul zidului, sub copertină și stau la taclale. Ideile mele despre antici și despre clasicitate suferă, probabil, de toate metehnele romantice. Pe Acropole, am plătit din plin tributul, specific romantic, de a da mai multă importanță ruinelor decât construcției din care provin. La Delfi, ruinele sanctuarului lui Apolo (cel mai clasic dintre
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
deoarece, dacă le încurci, riști, se zice, să nu mai ții minte nimic. Măslinii mi-au dat, mereu, o impresie de răbdare dezolată și blândă, iar chiparoșii m-au trimis cu gândul, constant, prin noblețea lor funerară, la corurile tragediilor antice. Ce legătură au toate acestea cu spiritul clasic? Probabil, nici una. Dar mă grăbesc să întreb: ce legătură au statuile grecești, cum le vedem noi azi, albe, de o desăvârșită simplitate, cu aspectul lor inițial (obraji fardați cu roșu, gene artificiale
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ea au colaborat nu numai ploile, care au spălat vopseaua, și hoții, care au furat podoabele; au colaborat, ce ironie, și romanticii, prin capacitatea lor de a visa între ruine. Mai mult: acum nu ni-i mai putem reprezenta pe antici decât așa! Nu mai putem concepe statuile grecești decât albe. Și dacă ar avea cineva ideea să revopsească templele, să refardeze statuile, pentru a le reda aspectul inițial, am spune că e o glumă proastă. Vă surprinde asta, domnilor specialiști
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
nume modest, prin care, dacă vremea ar fi fost frumoasă, am fi trecut, probabil, grăbiți, am vizitat un muzeu pe care ghidurile nu-l consemnau. O fotografie uriașă, acoperind aproape un perete întreg, înfățișa acolo Pentelicul, celebrul munte al carierelor antice, de unde s-a extras marmura pentru Parthenon și pentru celelalte monumente de pe Acropole. Pe peretele opus, se afla o fotografie a Parnasului. Un vultur negru dădea ocol înălțimilor unde au sălășluit, cândva, muzele și unde ochiul aparatului fotografic n-a
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
romantic mă îndeamnă să merg și mai departe, să susțin că nu există glorie fără o pasiune. Neoclasicii, care au avut ambiția să regăsească Elada și în forme, au fost primii care au compromis-o. Ei n-au regăsit "focul" antic. Au preluat doar "cenușa". Pe când romanticii au clădit din ruine un paradis pierdut. Undeva, în obsesia lor că totul este provizoriu, nesigur, precar, ei au descoperit că, dacă nu pot spera într-un timp fericit, nimic nu-i împiedică să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
aș reuși decât să-mi stric noaptea, să-mi compromit definitiv somnul. Ca de obicei, "răsuflarea" mării are ceva misterios și implacabil. Prin contrast, vocile de pe terasă par de-a dreptul meschine. E la fel cum ai opune unui "cor antic" o flecăreală de la un chef. Când am ajuns la răspântia pe care o căutam, ea arăta altfel de cum o lăsasem. Acum, acolo, era o esplanadă mărginită de copaci uriași, cu coroane stufoase, printre crengile cărora lucea marea. Am coborât, încet
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
în orice mizantropie trebuie să mai rămână o fărâmă de tandrețe? Altminteri, suntem pierduți. Iată, domnilor, de ce vă voi spune, la un moment dat, că Parthenonul nu e o problemă a celor vechi. Din punctul meu de vedere, în lumea anticilor găsești ceea ce cauți și, în primul rând, ceea ce îți e necesar. Nu e deloc greu de imaginat că Ovidiu, spre deosebire de noi, se va fi uitat cu antipatie la apele acestei mări. Mai ales iarna. În timp ce viscolul se năpustea peste Tomis
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
M-am săturat de dreptatea lui". Aristide ar fi surâs trist și ar fi înscris pe scoică numele său, așa cum i se ceruse... N-aș vrea, prin urmare, să fiu crezut mai naiv decât sunt. În fapt, știu că timpul antic nu era mai bun decât cel de azi. Inchiziția creștină a avut și o versiune păgână. Grecii făcuseră din "impietate" un delict grav, pasibil de pedeapsa cu moartea, și nu puțini au fost cei acuzați. Giordano Bruno și Galilei s-
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
după ce a provocat dezastrul Troiei, Artemis, insensibilă și frigida, îi pedepsește pe cei care încearcă să se apropie de ea. Dragostea unică, romantică și neconsolată, care îi va provoca râsul lui Don Juan, n-a găsit mai mult respect la antici. Ulise nu se grăbește deloc să ajungă la Penelopa, iar femeile trace s-au simțit ofensate de fidelitatea lui Orfeu. Domnii specialiști se vor încrunta. Dacă știu că, vorba lui Byron, orice timp devine bun când devine antic, cum îmi
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]