8,708 matches
-
multă apă. Menționat mai ales de către Antoine Furetière în al său Dicționar Universal unde scria că doar "bețivii nu își amestecă vinul", cupajul va fi practicat în Franța (mai ales la țară) până în secolul al XX-lea. Așa cum oamenii din Antichitate își îmbogățeau amestecurile cu o mulțime de arome și esențe, băutorul din Evul Mediu adăuga ierburi, mirodenii, miere sau rășină și, precum predecesorii săi iluștri, iubea vinul cald pe care îl reîncălzea cu ajutorul unei lame de fier înroșită. Însă, consumul
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
În mișcarea ritmică cadențată, care apărută În urmă cu milenii, se numește cu timpul „dans”. Ideea că trupul uman reprezintă reușita maximă a naturii care posedă calități maxime de plasticitate corporală a fost transmisă prin artă și filozofie Încă din antichitate. Această formă de comunicare nonverbală urmărește dezvoltarea personalității umane pe linia coordonatelor fizice, estetice și psiho - intelectuale afective, Îmbinate armonios cu dezvoltarea sensibilității și a motricității bazate pe logică, legate intim cu acompaniamentul muzical. Expresia corporală, prin obiectivele pe care
Expresie corporală, dans şi euritmie by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/92301_a_91694]
-
și modul de manifestare a acestora. Dacă În trecutul imemorabil, instinctul era cel care dirija ritmicitatea mișcărilor, pe parcursul evoluției societății, metamorfoza acestora va reprezenta emanația personalității umane și apare ca formă de exprimare dansul În adevăratul sens al cuvântului. În Antichitate, dansul Își găsește lăcașul sub forma dansurile religioase (ritului), prin obiceiul Întâlnit la mai multe popoare, care Însoțeau procesiunile de acest gen. La egipteni, dansul religios a existat și Înainte, fiind inventat de preoți (corifei) și era Închinat lui Osiris
Expresie corporală, dans şi euritmie by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/92301_a_91694]
-
Homer p(n( la cronicarii sfîrșitului de Ev Mediu și de la Herodot la Marco Polo, a dat naștere unor opere care, mutatis mutandis, se înrudesc cu reportajele din zilele noastre. Pentru necesit((i administrative, marile ca (i micile imperii ale Antichității sau ale Evului Mediu au creat rețele de colectare și difuzare de informații, prin care mesagerii transmiteau, oral sau în scris, noutăți care puteau fi aduse la cunoștința unui public mai mult sau mai puțin larg, prin vocile cele mai
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
medicului sau spitalului unde trebuie să primească și primește îngrijiri fără nici-un fel de discriminare. Nu este mai puțin adevărat că până a se ajunge la această abordare, istoria umanității a cunoscut atitudini care sunt de neînțeles astăzi. Astfel în antichitate atitudinea față de bolnav, ca și față de sclav, era una discriminatorie. Această atitudine s-a menținut până în era creștină când religia lui Hristos a venit să spună omului că „o ființă omenească care suferă este un frate ce trebuie alinat’. Din
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
organizează și direcționează activitatea individului este sufletul. Printre aceștia se numără și Paulescu care, cu ajutorul analogiei și experimentului, reușește să demonstreze existența reală a sufletului ca o componentă imaterială a ființei viețuitoare, ca parte a dualității materie-spirit invocată încă din antichitate. În anii 30 ai secolului al XX-lea ethologiștii considerau că este vorba de comportamente înnăscute, plecând de la instinctul păsărilor de a-și construi cuibul, sau instinctul peștilor de a migra în apele dulci pentru a se înmulți. Prin urmare
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
viață și de moarte asupra supușilor. Deși societățile antice erau mai aproape de natură prin gradul redus de dezvoltare și civilizație, totuși viciile dominau viața socială și raporturile dintre oameni. Aceste aspecte erau vizibile chiar în civilizațiile cele mai avansate ale antichității cum era cea egipteană, chaldeo- asiriană și mai apoi civilizația greacă și romană. Unele dintre vicii erau chiar zeificate și consacrate prin zei protectori (Bachus, Venus, Mercur etc.). În aceste condiții proprietatea era dreptul celui mai tare, sclavia era considerată
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
instinctelor sociale Într-o incursiune istorică în domeniul filosofiei și științelor sociale Paulescu încearcă o retrospectivă asupra a ceea ce înțelepciunea umană a reușit să ofere omenirii în domeniul organizării sociale. Cum era și firesc începe cu cei doi titani ai antichității, Platon și Aristotel, comparându-le viziunile și soluțiile sociale pe care aceștia le propun. Astfel în viziunea lui Platon (Republica) statul se naște ca o necesitate, întrucât trebuințele individuale se rezolvă mai ușor în comun, în plus satisface sociabilitatea înnăscută
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
toate acestea și în pofida progreselor considerabile în cunoașterea umană ideile lui Platon aveau să fie reluate și dezvoltate până în epoca modernă, și chiar tradusă în plan social de ideologia marxistă. Aristotel - unul din cei mai mari oameni de știință ai antichității, cunoscând natura umană și în general natura ființelor vii, elaborează și el un sistem de organizare socială, incomparabil mai aproape de realitățile existențiale ale omului. Este primul care intuiește că structura de bază a societății este familia, că mai multe familii
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
șeful statului avea putere absolută și discreționară. Întreaga structură legislativă oferea cadrul necesar pentru stimularea și întreținerea viciilor de proprietate, dominație și subordonare, de aici răfuielile sângeroase dintre familii și războaiele de jaf și cotropire care au zguduit omenirea în antichitate și epoca medievală. După revoluția franceză, legislația civilă adoptă principiile liberalismului și se structurează în trei părți; constituția care delimitează proprietatea teritorială, forma de organizare și structura statului, codul civil care reglementează organizarea familiei și proprietății private și codul penal
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Dumnezeu; și Hristos a pătimit pentru voi lăsânduvă pildă ca să umblați pe urmele lui’. Este o dovadă a dorinței de a ridica pe sclavi în ochii lumii, a le reda speranța, lăsând ca timpul să rezolve și această umilință a antichității asupra condiției umane. Cel mai emoționant pasaj al acestei epistole este cel cu privire la caritate, a cărui sorginte creștină o subliniază cu un har deosebit: „Faceți ca sufletele voastre să fie curate prin caritate, adică prin iubirea aproapelui’’; „Fiți toți uniți
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
o dă Dumnezeu, astfel ca în toate Dumnezeu să fie slăvit prin lisus Hristos a căruia e mărirea și împărăția în vecii vecilor - Amin”. Numai prin această scrisoare, conchide Paulescu, sfântul Petru întrece cu mult pe toți marii filosofi ai antichității care au ignorat instinctele și devierea acestora drept cauză a tuturor relelor omenirii. Un biet pescar din Galileea, fără știință de carte, devine dintr-o dată cel mai mare și în același timp binefăcător înțelept al Omenirii, cunoscând mai bine ca
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
tubulatura unui interior de submarin a fost saltul de la volumen, sulul de papirus, la codex, foi înseriate, alcătuind caiete. Cenzura, chiar și prin foc, a apărut cu mult înaintea altor reglementări adiacente editării: dreptul de autor, de editor. Încă din antichitate, opera scrisă și făcută publică a stîrnit pasiuni și convulsii politice, religioase, morale. Ori auguste mînii. Atelierele de copiști, difuzarea, comerțul cu carte, cenaclurile, librăriile și bibliotecile, apărute pe rînd ori sincron în diverse centre ale lumii vechi, au consacrat
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
tiparul. Pînă la Gutemberg, s-a scris și s-a copiat cu o rîvnă mereu tînără, manuscrisele s-au răspîndit considerabil, au fost depozitate în locuințe particulare, biblioteci, păzite în temple și palate; cu toate acestea, inventarul literar, pierdut, al Antichității ar șoca înțelegerea celui mai stupid contabil. Athenaios, în Banchetul sofiștilor, citează o mie de lucrări, care nu ne vor mai încînta probabil niciodată; Asta nu-i nimic!", supralicitează Strobeu, probîndu-ne cu Antologia sa sumedenie de alte cărți pe care
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
autonomia. Economia feudală chiar îi acordă auxillium, nobili avuți închinînd abațiilor întinse păduri bogate în prețioasele pergamente in spe. Confreriile de călugări trimit și primesc emisari într-o mișcare paneuropeană a cărții. Vestul devine din ce în ce mai conștient de moștenirea culturală a antichității păgîne și creștine, pe care, după interes ori pricepere, o retransmite prin copiere ori o face palimpsest. Scriptoriul, condus de un armarius, cumula truda de editare cu cele de secretariat, arhivă, bibliotecă și, desigur, inerentele activități administrative. Era nucleul format
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
stînga spre dreapta; din acest alfabet au luat naștere alfabetul latin și alfabetele moderne. Apariția cărții este legată de suporturile scrierii. Cel mai vechi pare să fie piatra, de la pictografiile rupestre pînă la stelele și înscripțiile vechiului Orient și ale Antichității clasice. S-a păstrat de altfel obiceiul înscrierii pe piatră, pentru păstrarea amintirii marilor evenimente, a formulelor numite pe bună dreptate lapidare; studiul acestor texte, care au o valoare documentară evidentă, se numește epigrafie. Dar nu am ajuns încă acolo
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
în secolul al IV-lea e.n. a înlocuit complet papirusul în realizarea cărților. Prețul pergamentului rămînea ridicat din cauza relativei rarități a materiei prime, dar și datorită costului mîinii de lucru și timpului pe care îl cerea pregătirea sa. CARTEA ÎN ANTICHITATEA GRECO-LATINĂ I. Condițiile generale Pentru a înțelege cartea antică, trebuie să ne eliberăm de concepțiile moderne asupra editării. Fiecare carte era atunci o entitate, deoarece nu exista o metodă pentru a compune după voie exemplare numeroase și identice. Se punea
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
textelor în corpus-uri; diviziunile tradiționale care corespundeau repartiției în suluri au fost modificate; în sfîrșit, așezarea în pagină a textului cu patru margini a permis dezvoltarea comentariilor și a scoliilor. Drepturile de autor și de editor erau necunoscute în Antichitate. Orice scriitor putea să încredințeze simultan reproducerea textului său mai multor editori. Orice posesor al unei cărți putea să o dea la recopiat cum dorea și chiar să facă adăugiri și modificări. Cînd ai publicat un volum de poezii, ți-
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
provincii: în Asia Mică (Ephes), în Africa (Timgad), în Grecia, unde biblioteca fondată de Hadrian la Atena era celebră. Importanța acestor biblioteci dovedește sărăcia moștenirii noastre clasice, textele pe care le-am păstrat fiind puțin relevante pentru activitatea literară în Antichitatea greco-romană. Nici un manuscris al unui autor antic nu ne-a parvenit; secole, uneori mai mult de un mileniu, despart cea mai veche copie păstrată de data alcătuirii textului, iar autorii vechi ne sînt cunoscuți prin copiile copiilor. Ceea ce s-a
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
Deci nu putem aștepta de la descoperirile arheologice decît fragmente de opere literare dispărute; au existat totuși unele excepționale, ca cele ale Constituției Atenei de Aristotel, în 1891, și Manuscrisele de la Marea Moartă, în 1947-1949. CARTEA ÎN EVUL MEDIU I. Sfîrșitul Antichității și cartea în Bizanț 1. Sfîrșitul Antichității. Căderea Imperiului Roman putea să antreneze dispariția culturii antice, dar dezvoltarea creștinismului și supraviețuirea Imperiului în Orient o apărară în parte. Creștinii aveau nevoie de cărți. Existau colecții creștine înaintea invaziilor, constituite din
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
decît fragmente de opere literare dispărute; au existat totuși unele excepționale, ca cele ale Constituției Atenei de Aristotel, în 1891, și Manuscrisele de la Marea Moartă, în 1947-1949. CARTEA ÎN EVUL MEDIU I. Sfîrșitul Antichității și cartea în Bizanț 1. Sfîrșitul Antichității. Căderea Imperiului Roman putea să antreneze dispariția culturii antice, dar dezvoltarea creștinismului și supraviețuirea Imperiului în Orient o apărară în parte. Creștinii aveau nevoie de cărți. Existau colecții creștine înaintea invaziilor, constituite din texte ale Scripturii, din cărți liturgice și
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
spiritul fondatorilor ordinului, această activitate avea ca obiect principal literatura religioasă, dar călugării s-au interesat și de textele profane: latina era limba bisericii și fiecare cleric trebuia să o cunoască suficient de bine; călugării recopiau și operele autorilor din Antichitate, mai puțin pentru text cît pentru limbă, pentru a învăța latina și a o pune mai bine în practică. Păstrarea acestei literaturi poate fi și o dovadă a prestigiului pe care îl exersa încă asupra anumitor spirite sensibile la asprimea
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
făcea în general în atelierele din exteriorul mănăstirii, dar care depindeau de acestea. Uneori, călugării răzuiau pergamentele deja scrise pentru a copia pe ele altceva, aceasta din cauza lipsurilor și din economie, și nu pentru a face să dispară texte ale Antichității păgîne; de altfel, versiunile vechi ale Sfintei Scripturi și cărțile liturgice care nu mai erau folosite au dispărut astfel. Frecventă în secolele al VI-lea și al VII-lea, această practică s-a rărit mai apoi. Procedeele chimice permit reapariție
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
au jucat un rol comparabil cu cel al unei edituri (Saint-Martin de Tours, Saint-Denis, Saint-Gall, Reichenau, Echternach, Saint-Maximin de Trčves), ca furnizori recunoscuți de către prinți, biserici și mănăstiri. 3. Scrierea. În această perioadă, scrierea a variat de la capitala pătrată a Antichității pînă aproape de gotică. Principalele trei tipuri de scriere erau atunci majuscula, cursiva și minuscula. Scrierea capitală pătrată, de origine lapidară, încetează să fie folosită în tot textul după secolul al V-lea. Mai răspîndită, scrierea capitală rustica se caracterizează prin
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
era comandată de nevoile practice ale unei comunități religioase; de unde și importanța numerică și calitativă a manuscriselor liturgice și a celor care conțineau cuvîntul lui Dumnezeu. Din această perspectivă, se înțelege de ce s-a păstrat mai puțin literatura profană a Antichității decît literatura creștină a primelor secole; totuși textele clasice nu erau absente. Aproape toate lucrările erau în latină; existau puține texte în greacă sau ebraică; limbile naționale apăreau în cîteva manuscrise, mai adesea în vocabulare și glosare decît în texte
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]