11,096 matches
-
Teodor Mazilu și mai cu seamă, inedita dramaturgie a lui Marin Sorescu. În privința celui dintăi, piesele într-un act de tipul Neguțătorul de ochelari (1928), Interpretări la cleptomanie, Patriotul, ilustrative pentru un comic al absurdului frust, găzduiesc hipotextul caragialian, dar anticipă meritoriu și procedee vădit ionesciene. Astfel, nonsensurile debitate de Acuzatul din Interpretări la cleptomanie, amintesc de prelucrarea caragialiană a snoavei populare din Minciună. Se știe că aici flăcăul cel isteț reușește să doboare "jumătatea de om" ucigașă prin puterea minții
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a căror corijare dezamorsează absurdul, alternează cu remarci care îl întrețin, ca în sceneta ionesciană amintită. Observăm, de pildă, în următorul fragment, interesanta elongație a dialogului de la cel care amintește de flecăreala benignă din schița lui Caragiale, la cel care anticipă surprinzător absurdul comic ionescian: CLIENTUL: Când ți-am spus adineaori că port numărul treizeci și opt, mă gândeam la galoși. Scoate galoșul și-l pune pe tejghea.) Vezi și dumneata: nu e treizeci și opt? OPTICIANUL (iritat): Când v-am
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
care protagonistul, judecătorul de instrucție Jean Th. Florescu, se deghizează în conducătorul comitetului macedonean, pentru a-și putea savura prânzul în liniște și pentru a scăpa de insistențele reporterilor, care îi prefigurează pe paparazzi de azi. Așa cum atipica nuvelă Păcat, anticipă prin motivul incestului, ilustrările devierilor sexuale din textele lui Urmuz, O plimbare la Căldărușani, o altă scriere care iese din tiparul celor mai cunoscute schițe, prefigurează reprezentările trofice din Paginile bizare. Valoarea documentară a acestui inedit text caragialian, datorată notațiilor
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
148 de farsa tragică a secolului trecut. De asemenea, absurdul este prefigurat la nivelul personajului caragialian, care ilustrează avant la lettre "noneroul"din dramaturgia lui Eugen Ionescu sau Beckett. Prin inconsecvență, cinism și cabotinism, Coriolan Drăgănescu, Cațavencu, Leonida, "moftangiii" etc. anticipă personajul "lichefiat"149, Pristanda, Trahanache, Farfuridi etc. sunt exemple de personaje marionetizate, iar reificarea și chiar robotizarea incipientă, transformarea oamenilor în automate, private de voință și de conștiință, transpar, de pildă, în comportamentul alegoric al cetățenilor din Tâmpitopole: Priviți pe
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
diversificat al literaturii române la cumpăna deceniilor șapte-opt și cu mare putere germinatoare în spațiul literar al optzeciștilor "postmoderniști". 6.2.2. Personajul care "viază" Un alt domeniu de manifestare a caragialismului în paginile scriitorilor târgovișteni este cel tipologic. Așa cum anticipam în capitolul median, Miticii, amicii, semidocții, politicienii, pristandații, "rinocerii", încornorații "magnifici" care populează inconfundabila lume caragialiană, își transmit genetic trăsăturile prin urmașii lor dintr-un univers ficțional cu alte coordonate istorice și de idiostil. Am arătat deja că aceste suprapersonaje
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
din Cuvântul, IV, nr. 196, 21 august 1928. 221 Dorina Grăsoiu, Mihail Sebastian sau ironia unui destin, Editura Minerva, București, 1986, p. 182. 222 Vezi și capitolul despre dramaturgie din Mihail Sebastian sau ironia unui destin, în care Dorina Grăsoiu anticipa observațiile noastre: "Oricât ar părea de ciudat, Sebastian se află și aici tot "sub semnul" lui Caragiale. Un Caragiale mai puțin cunoscut, dar, oricum, tot el" (Dorina Grăsoiu, Mihail Sebastian sau ironia unui destin, ed. cit., p. 190). 223 Mihail
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
din barul de alături. Și dintr-odată își aduse aminte de știrea de pe Sky News și se încruntă. —Darcey? Își dădu seama că ceva nu era în regulă. Să-i spună? Oare aceasta ar fi fost răzbunarea pe care o anticipase? Ar fi avut vreo satisfacție de pe urma unui astfel de gest? Era mai bine oare să îi lase în pace, să se convingă singuri mai târziu? Poate că înțelesese greșit. Și dacă îi spunea, ar fi râs de ea; dacă până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Tot ce se poate. În poziția mea, trebuie să fiu patronul multor cauze și sponsorul multor acțiuni caritabile - știți la ce mă refer. Bogăția are și ea obligațiile ei. Și o budă plasată afară are obligațiile ei, mi-am spus. Anticipând ce avea să urmeze, am căscat În sinea mea, dar am zis: — Cred asta, cu siguranță. Am spus-o pe un ton atât de afectat, Încât ezită un moment Înainte de a continua cu frazele uzate pe care le mai auzisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
moartă. Păru foarte gânditor pentru o clipă, ca și cum s-ar fi Întrebat dacă șeful frăției „Puterea Germană“ avea sau nu să se supere pe el că a fost identificat În acest fel. Luă decizia corectă și răspunse: — Da, e aici. Anticipând următoarea Întrebare, făcu un semn din cap, peste umăr, În direcția barului: — Stă În separeul cel mai Îndepărtat de orchestră. Începu să strângă niște sticle goale de pe masă și, coborându-și glasul, adăugă: — Nu e bine să pui prea multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
MaxMara de luni. Această replică o aruncă pe Ashling într-o tăcere tristă. Avea așteptări mărețe pentru ieșirea asta. Voia să o însoțească și să fie atentă la Lisa și să îi dovedească faptul că avea nevoie de ea. Și anticipase că va câștiga puțin din respectul mult dorit al Lisei odată cu cunoștințele ei neprețuite despre persoanele faimoase din Irlanda - cunoștințe pe care Lisa, o englezoaică, nu avea cum să le posede. Dar Lisa avea un avans de kilometri în fața ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de filmare: o cameră cu stil, un bărbat tânăr, în formă, ferm și dotat. Nu avea cum să nege - era frumos. — Închide ușa și dă-ți hainele jos, spuse Lisa, intrând din ce în ce mai mult în rolul de dominatoare. Wayne i-a anticipat admirația. —O să îți placă asta, rânji el, desfăcându-și încet nasturii de la cămașă. Fac două sute de abdomene pe zi. Abdomenul lui era o masă încordată, cu șase pachete compacte care se terminau cu o pereche de pectorali pe măsură. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
când ți-am făcut ce ți-am făcut, dar putem repara totul... Putem? întrebă ea, pentru că el încă nu răspundea. Când, într-un final, a vorbit, a spus un singur cuvânt: — Nu. Nu... ce? — Nu, nu mă întorc. Ea nu anticipase asta. În nici unul dintre scenariile ei. —Dar de ce? Nu îl credea cu adevărat. Pur și simplu nu vreau. Dar ai fost distrus de ce... ăăă... am făcut... eu. — Da, credeam că voi muri, aprobă el gânditor. Dar presupun că am trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
lui fusese omis de pe listă, alături de ceilalți inspectori, dar o luă și el după ultima echipă, oprindu-se la ușa din față ca să se uite la ploaia Înghețată și la mulțimea furioasă din fața clădirii tribunalului. Mulțimea era mai mare decât anticipase Logan: În jur de cinci sute de oameni care umpleau spațiul din fața tribunalului, revărsându-se pe scări, În parcarea rezervată celor cu „treburi oficiale“. Echipele de televiziune păreau mici insule liniștite, În marea neferictă de fețe și de pancarte: „JOS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
e a victimei, nu a ucigașului? izbucni Drusus. Cremutius, care era modest și blând, nu îndrăzni să-i explice că, în analiza lui obstinată de istoric, simțea pătrunzând uneori în mintea sa proiectele obscure ale lui Tiberius, că aproape le anticipa. Umil și sceptic, credea că totul era scris în vechile istorii și că era de-ajuns să le citești cu atenție, fiindcă veacurile trec, dar inima oamenilor rămâne mereu aceeași. Bătrânul Zaleucos îl privi și se gândi că acea clarviziune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se spunea că îi aparținuse lui Alexandros Macedoneanul. Conștient de farmecul militar, de această platoșă din argint și aur își prinse pe umăr o chalmys de mătase purpurie, împodobită și ea cu aur și pietre venite din India. Tânărul Împărat anticipa moda din vremea Imperiului Bizantin; atunci nimeni, nici măcar călugării, n-ar fi îndrăznit să critice strălucitoarele veșminte brodate, colorate, împodobite cu pietre, pe care până și grosolanul și creștinul Justinianus, fiul unor țărani barbari, le îmbrăca pentru riturile de la Haghia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în ochii anchetatorilor. Îi promiseră că va fi protejat, iar el alese calea pe care, de-a lungul secolelor, aveau s-o urmeze și alții, cu același zel: se căi. Răspunse la interogatoriu, depășind toate așteptările, căci ajungea chiar să anticipeze întrebările anchetatorilor. — Tânărul Cerialis ne-a înșirat din memorie numele a șaizeci și șase de persoane. A fost uimitor; secretarii abia reușeau să scrie, raportă șeful inchizitorilor. Era însă greu - așa cum avea să fie și în viitor - să separi informațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
al provinciei Africa. Dar fusese și un scriitor fără egal și bun prieten cu Augustus. Pentru a sărbători cucerirea Aegyptus-ului, construise pentru Augustus o balustradă nemaivăzută, din marmură rară din Răsărit, cu sfincși egipteni și ghirlande de frunze de acanthus, anticipând cu optsprezece secole stilul napoleonian Retour d’Egypte. — Și totuși, spuse Împăratul, în toate frumoasele lui scrieri nu poți găsi nimic, dar nimic despre devastările care au avut loc de-a lungul Nilus-ului, despre oamenii înfometați pe care, împreună cu tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
bine unei asemenea figuri desenate pe scrumieră, terminat cu o capigliatura ricca, corectată Într-un coc perfect, orientat puțin oblic, dar În sus; ah, uitasem să spun că mititica are și un zuluf, da, chiar un zuluf (dar iată că anticipez la mise-en-abîme, v-o jur, fără să vreau), ce-i flutură obraznic pe frunte, cum vom mai Întâlni numai, dar mai bine să lăsăm să curgă materia epică În voie (de ce să procedez ca acel autor atoateștiutor care se bagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se prăpădește când Încerc să afirm de ce culoare e un obiect sau altul); la un centimetru de latura de jos a pozei este un butuc, mai exact un lemn retezat, cam noduros; pe el se află (nu așa, era să anticipez) un pantof de tenis, apoi se observă un ciorap ce urcă de o palmă pe un picior; sigur că piciorul e În ciorap și amândoi (piciorul plus ciorapul) În pantoful de tenis, dar albul despre care v-am vorbit se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
acesta e un menefreghism sănătos, aș zice, așa că am să-l urmez și eu; e mai comod să te pui În umbra personajului, să faci tot ce face el, să nu-i ieși Înainte În nici un fel, să nu-i anticipezi acțiunile; dacă el se plimbă, mă plimb și eu, dacă el fumează, fumez și eu, dacă el se uită la fotografii, negreșit mă uit și eu, dacă el citește, citesc (da, dar „cine va mai scrie romanul?” o să Întrebe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
turmă, m-am distanțat, pentru că, numai interzicându-mi o plăcere maximă, simțeam că o trăiesc conștient, că pot adică să mă frustrez voluntar de ceva absolut și această frustrare devenea un mod superior de a simți că exist. Reușeam să anticipez În interior experiențe pe care Încercam să le trec În expresie; chiar atunci am și Început să țin un jurnal zilnic În care proiectam ce voi face sau ce voi spune Într-o Împrejurare sau alta. În felul acesta, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
el prima dată, a mai mers o fată care urca prima dată În tură alpină. Și a urcat. Așa că nu pare a fi ceva atât de grozav, cât mi-a spus Mircea. Dar pot eu să știu, pot eu să anticipez, pot eu să nu las câteva rânduri pentru cei ce, poate, nu mă vor mai vedea niciodată vie? * În orice caz, dacă mă Întorc, voi fi cu siguranță alt om. Când eram mică, eram o mare fricoasă, dar pe stânci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Într-o hiperconștientizare Înaltă; de aici, preocuparea permanentă, anxietatea și paroxismul În a urmări orice gest al nostru, al copiilor, ca acesta să se Înscrie Într-o diagramă specială, trasată de propriu-i sistem de a echivala existența. Sensibilitatea ei anticipa parcă pe cineva care trebuia să se nască (trebuia să-l nască ea!) și astfel se justifica și propria-i existență. Altfel, se simțea străină Între ceilalți; nu avea acele mici bucurii, meschinele acte cotidiene o făceau nervoasă (s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
discursului sau - ceea ce era și mai puțin atractiv - prozaismul Întâmplărilor parodice, traversate plat de cavalerul rătăcitor. Drept urmare, am părăsit lectura aproape imediat. Cum Îmi explic acum acest refuz? Este evident că Cervantes depășea romantismul adolescenței mele, Însetate de mitul creației, anticipând o perspectivă modernă. Demn descendent al peisajului eminescian, mă tortura intuiția că literatura nu poate fi separată de manifestarea unei transcendențe ascunse. Când lumea te asaltează doar ca extază pură, nu vrei să pătrunzi În atelierul marelui Creator. Atunci te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să știi ce gândește: Îmi place să-l privesc În ochi pe cel care vorbește, ca să-l surprind dacă spune un lucru neadevărat; de aceea, nici nu vorbesc telefon; În lipsa controlului direct asupra ochilor, nu pot să verific și să anticipez nimic. Preda se ascunde abil după lentile; pare un tip rece, distant, se ferește să deschidă un dialog real, Îi simt ezitările și frica să nu i se pună o Întrebare care să-l angajeze. Se Întâlnește cu noi doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]