4,707 matches
-
Creșterea animalelor era la fel de importantă. Întinse pășuni erau în proprietatea statului imperial român ce erau oferite aristocrației. Pășunile și salinele, precum și comerțul cu sare erau arendate. Erau extrase metale din munți, mai ales aur din minele de aur din Munții Apuseni, prin galerii și puțuri, se obținea aur și din nisipul râurilor, prin spălare. Minele de aur erau exploatate direct de către statul român fiind o proprietate imperiala. În galerii lucrau sclavi și oameni liberi. Din Dalmatia au venit chiar specialiști în
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
pe provinciali.Oamenii luați de acolo i-a așezat în Moesia și a numit(nouă așezare) Dacia să Aureliană ,care acum desparte cele două Moesii". În plus, Historia Augusta nu-l învinuiește pe Gallienus pentru pierderea provinciilor nord-dunărene. Vizigoții, ramura apuseana a goților, au fost primii migratori ce și-au făcut apariția în teritoriul Daciei părăsite de Aurelian, lăsând vestigii materiale că cimitirul de la Santana de Mureș și tezaurul de la Simleul Silvaniei, ce aparțin culturii Santana de Mureș-Cerneahov, cimitirele de inhumație
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
Bibliei, cu influențe slave, în special din limba poloneză. Idișul mediu (în germană Mitteljiddisch ori Mitteljüdisch): (1500-1700) - Limba se răspândește în noi zone ale Europei (Italia de nord, Olanda, Alsacia, țările baltice și Germania de nord). Începe diferențierea între dialectul apusean și cel oriental - datorită influențelor mai puternice sau mai slabe ale limbilor slave și ale limbii germane literare. Idișul nou (în germană Neujiddisch ori Neujüdisch): (1700 - astăzi) - Ramura apuseană idiș suferă un declin lent, în timp ce cea orientală se dezvoltă, devine
Limba idiș () [Corola-website/Science/296712_a_298041]
-
Alsacia, țările baltice și Germania de nord). Începe diferențierea între dialectul apusean și cel oriental - datorită influențelor mai puternice sau mai slabe ale limbilor slave și ale limbii germane literare. Idișul nou (în germană Neujiddisch ori Neujüdisch): (1700 - astăzi) - Ramura apuseană idiș suferă un declin lent, în timp ce cea orientală se dezvoltă, devine o limbă literară în care sunt scrise opere beletristice. După 1800 au început emigrări masive spre Statele Unite ale Americii, Palestina și America de Sud, unde s-a exportat și limba idiș
Limba idiș () [Corola-website/Science/296712_a_298041]
-
major op.59 Orchestră Națională Radio Dirijor: Ludovic Bacs Perrenial România Ciprian Porumbescu Balada op.29 George Enescu Rapsodia Română în la major op.11, nr.1 Constantin Dumitrescu Dans țărănesc op.15 Marțian Negrea Isbuc (Tarantella) din suita "Munții Apuseni" Theodor Rogalski Joc din Ardeal Gaida Hora din Muntenia Paul Constantinescu Olteneasca Sabin Drăgoi Colinda din "Divertisment Rustic" Constantin Silveștri 10,11,12 Trei piese pentru orchestră de coarde George Enescu Rapsodia Română în re major op.11, nr.2
Orchestra Națională Radio () [Corola-website/Science/317196_a_318525]
-
casele, pentru a-și procura lemne de foc, totuși Constantinopolul rezista, punându-și nădejdea în sine, Dumnezeu și ajutorul occidental.Manuel Chrysoloras bătea pragurile suveranilor catolici, cerând soldați și bani pentru salvarea coreligionarilor. În ciuda disensiunilor, care domneau în sânul Bisericii apusene, și a marii schisme" (pe atunci, scaunul Sfântului Petru era disputat de papa Bonifaciu IX, la Roma, și Benedict XIII, la Avignon), după ocuparea Valahiei de către turci, regele Ungariei (și viitorul împărat al Sfântului Imperiu roman), Sigismund, a putut organiza
Manuel al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317671_a_319000]
-
radicale. Expansiunea către răsărit a Rusiei a întâmpinat o rezistență relativ puțin importantă. În 1581, bogata familie negustorească Stroganov, care era foarte interesată de comerțul cu blănuri, l-a angajat pe cazacul Ermak Timofeevici să conducă o expediție în Siberia apuseană. Ermak a reușit să învingă Hanatul Siberiei și a revendicat pentru Rusia teritoriile de la vest de Obi și Irtîș. Din baze comercialo-militare precum Mangazeia, negustorii și exploratorii au înaintat continuu spre est, de pe râul Obi spre Enisei, mai departe spre
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
memoria colectivă a satului. În conscripția locuitorilor comitatului Arad, din anul 1743, la Roșia sunt înregistrate 22 de familii, printre care a „judelui” Faur Ion și cea a „juratului” Mocz German, adică Gherman „Moțul” dovadă că acesta provenea din Munții Apuseni, nu din Banat. (Familia Gherman există și azi, în Roșia.) Tot din Munții Apuseni au venit si familiile lui Dalca Lazăr și Dalca Crăciun. (O familie Dalca există în Arad, coborâtă și ea din Munții Apuseni.) În acea vreme, puține
Biserica de lemn din Roșia Nouă () [Corola-website/Science/317754_a_319083]
-
sunt înregistrate 22 de familii, printre care a „judelui” Faur Ion și cea a „juratului” Mocz German, adică Gherman „Moțul” dovadă că acesta provenea din Munții Apuseni, nu din Banat. (Familia Gherman există și azi, în Roșia.) Tot din Munții Apuseni au venit si familiile lui Dalca Lazăr și Dalca Crăciun. (O familie Dalca există în Arad, coborâtă și ea din Munții Apuseni.) În acea vreme, puține sate aveau un număr de 22 de familii. Pe baza acestui număr, putem presupune
Biserica de lemn din Roșia Nouă () [Corola-website/Science/317754_a_319083]
-
acesta provenea din Munții Apuseni, nu din Banat. (Familia Gherman există și azi, în Roșia.) Tot din Munții Apuseni au venit si familiile lui Dalca Lazăr și Dalca Crăciun. (O familie Dalca există în Arad, coborâtă și ea din Munții Apuseni.) În acea vreme, puține sate aveau un număr de 22 de familii. Pe baza acestui număr, putem presupune că, în Roșia Nouă exista, la acea dată, o biserică. Presupunerea este întărită, credem, de episcopul Sinesie al Aradului care, în conscripția
Biserica de lemn din Roșia Nouă () [Corola-website/Science/317754_a_319083]
-
contribuie la efectul de ansamblu al picturii zugravului de la Lupșa Mare, care a aplicat aici, la Roșia, o cromatică vie, de o mare intensitate. Din nefericire, trecerea timpului a afectat această pictură reprezentativă pentru stilui „școli” de zugravi din Munții Apuseni, din secolul al XVIII-lea. În altar, pe pereți, este reprezentat ciclul Sfinților Ierarhi, înfățișați stând în picioare, sub o arcadă, văzuți frontal, purtând veșminte arhierești. Se mai poate descifra numele Sf. Petru din Alexandria, în dreptul proscomidiarului, Sf. Ioan Gură
Biserica de lemn din Roșia Nouă () [Corola-website/Science/317754_a_319083]
-
numele Sf. Petru din Alexandria, în dreptul proscomidiarului, Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Spiridon, Sf. Pantelimon. Șirul ierarhilor este marcat, la mijloc, de reprezentarea Năframei Veronichii. În conca altarului, zugravul a pictat obișnuita temă a Sfintei Treimi, tratată sub forma apuseană a Încoronării Fecioarei. Scena este încadrată de Soborul Arhanghelilor. Sfânta Maria apare într-o a doua scenă, cu adâncă rezonanță simbolică: Fecioara strivind capul șarpelui. Scena este încadrată de reprezentarea Jertfei lui Avraam și de cea a Proorocului Iona cu
Biserica de lemn din Roșia Nouă () [Corola-website/Science/317754_a_319083]
-
au pironit pe Iisus Hristos cu piroane de fier; 2. Când au ridicat jidovii crucea cu Iisus Hristos; 3. Răstignirea lui Iisus Hristos; 4. Luarea de pe cruce; 5.Punerea în mormânt (Plângerea); 6. Învierea lui Iisus Hristos (după modelul iconografic apusean).
Biserica de lemn din Roșia Nouă () [Corola-website/Science/317754_a_319083]
-
aveau biblioteci cu lucrări clasice și biblice copiate de mână. Cea mai bună educație se dădea la mănăstire, unde călugării erau învățați limba latină, geometrie, astronomie, istorie, geografie, medicină și filozofie. Apar certuri intre 2 din cele 3 zone. Biserica Apuseană și cea Răsăriteană au avut numeroase conflicte terminate cu pace, în timp ce a 3-a zonă, cea din Orientul Mijlociu, începea să se destrame. Apoi au apărut numeroase alteprobleme: Erau problemele legate de Doctrina Trinitară a Creștinismului, modul de facere a Sfintei
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
Orientul Mijlociu, începea să se destrame. Apoi au apărut numeroase alteprobleme: Erau problemele legate de Doctrina Trinitară a Creștinismului, modul de facere a Sfintei Cruci, purcederea Duhului Sfânt și altele. Această problemă s-a accentuat grav, așa se face că Biserica Apuseană a adoptat mai târziu dogma filioque. Problemele Cristologice erau probleme legate de natura lui Iisus Hristos . Prima menționare a unei astfel de probleme datează din sec al IV-lea e.n, când un preot, Arie din Alexandria (250-336 d.Hr
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
apare o nouă religie monoteistă, în Peninsula Arabică, religie numită Islam, ce ia în stăpânire populația arabă, zona a treia destrămându-se, convertind populația ei la Islam, iar Patriarhiile Copte rămânând fără nicio putere, singurele zone creștine rămase fiind Europa Apuseană și Europa Răsăriteană, rămase în conflict reciproc. După ce imperiul Roman s-a împărțit în Imperiul Roman de Apus și Imperiul Roman de Răsărit, în anul 395 e.n., Cel de apus a căzut rapid, în anul 476 e.n., iar cel de
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
Papa de la Roma, dar nu a reușit, fiind supravegheat în permanență de împărat. De asemenea, de-a lungul timpului, au existat mici conflicte între Patriarhii Constantinopolului și Împărații Bizantini. În anul 589 e.n., la Conciliul de la Toledo din Spania , Biserica Apuseană a hotărât ca în articolul din Crezul niceeano-constantinopolitan: "cred întru Duhul Sfânt... care de la Tatăl purcede...", să se adauge "și de la Fiul", această parte din Crez devenind: "cred întru Duhul Sfânt... care de la Tatăl și de la Fiul purcede...". Acest adaos
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
Tatăl purcede...", să se adauge "și de la Fiul", această parte din Crez devenind: "cred întru Duhul Sfânt... care de la Tatăl și de la Fiul purcede...". Acest adaos se numește "Filioque" („"și de la Fiul"”), un adaos ce a devenit dogmă în Biserica Apuseană, dar declarat erezie în Biserica Răsăriteană, acesta fiind una dintre principalele neînțelegeri ce au provocat Marea Schismă din anul 1054. Isihasmul este o practică mistică apărută în Europa Răsăriteană, mai precis pe Sfântul Munte Athos din Grecia, constând din repetarea
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
Munte Athos din Grecia, constând din repetarea constantă a unei rugăciuni sincronizată cu ritmul de respirație. Această practică mistică, de împăcare sufletească și unire cu Dumnezeu, a ajuns o dogmă în Biserica Răsăriteană, dar a fost declarată erezie în Biserica Apuseană, ea fiind, de asemenea, una dintre cauzele care au provocat Marea Schismă din anul 1054. În sec. VIII-IX e.n. au avut loc "Luptele Iconoclaste", o perioadă sângeroasă în Imperiul Bizantin și în Biserica Răsăriteană. Totul a început după Al Doilea
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
totuși, au apărut și Patriarhi ai Constantinopolului iconoclaști, iar luptele au continuat, sfârșindu-se cu adevărat abia în anul 843, cu victoria iconodulilor .Aceste lupte sângeroase au lăsat urme adânci imperiului și relațiilor sale cu Occidentul, mai ales că Biserica Apuseană nu acceptase iconoclasmul, aceasta fiind una din cauzele Marii Schisme din anul 1054 . Marea Schismă din 1054 este un eveniment ce a împărțit creștinismul în două mari ramuri, vestică (catolică) și estică (ortodoxă). Anul în care s-a petrecut este
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
din anul 1054 . Marea Schismă din 1054 este un eveniment ce a împărțit creștinismul în două mari ramuri, vestică (catolică) și estică (ortodoxă). Anul în care s-a petrecut este 1054, deși tensiunile datau de multă vreme între creștinătatea latină (apuseană) și cea greacă (răsăriteană) . Pentru mai multe detalii vedeți Marea Schismă . Biserica Apuseană, o instituție ecleziastică apărută încă de la divizarea Imperiului Roman în cel de răsărit și cel de apus, a fost o biserică creștină cu o influență foarte mare
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
creștinismul în două mari ramuri, vestică (catolică) și estică (ortodoxă). Anul în care s-a petrecut este 1054, deși tensiunile datau de multă vreme între creștinătatea latină (apuseană) și cea greacă (răsăriteană) . Pentru mai multe detalii vedeți Marea Schismă . Biserica Apuseană, o instituție ecleziastică apărută încă de la divizarea Imperiului Roman în cel de răsărit și cel de apus, a fost o biserică creștină cu o influență foarte mare în Europa Occidentală . După căderea Imperiului Roman de Apus, în anul 476 e.n.
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
cel de apus, a fost o biserică creștină cu o influență foarte mare în Europa Occidentală . După căderea Imperiului Roman de Apus, în anul 476 e.n., ea a rămas singura instituție organizată din Apusul Europei, păstrând tainele limbii latine. Biserica Apuseană, fiind pe cale de dispariție rămânând doar cu câteva teritorii din Italia, a rămas într-o continuă luptă cu Biserica Ariană care avea numeroși adepți în rândul popoarelor germanice, mai precis în rândul vizigoților, ostrogoților și vandalilor. În anul 496 e.n.
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
o continuă luptă cu Biserica Ariană care avea numeroși adepți în rândul popoarelor germanice, mai precis în rândul vizigoților, ostrogoților și vandalilor. În anul 496 e.n., Francii, un popor de origine germanică, conduși de Regele Clovis sunt evanghelizați de către Biserica Apuseană. Francii înving popoarele germanice ariene, creând un mare imperiu ce cuprindea în est și în sud-est teritoriile luate de la germanii arieni și eliminându-i definitiv pe aceștia și pe Biserica lor Ariană din Europa, singuri care reușesc să scape sunt
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
Biserica lor Ariană din Europa, singuri care reușesc să scape sunt vizigoții ce se refugiază în Peninsula Iberică, unde creează un regat arian, dar în anul 568 sunt evanghelizați și ei de către Biserica de la Roma. După înlăturarea ereticilor arieni, Biserica Apuseană intră într-o expansiune de evanghelizare a Europei Occidentale desfășurată în 3 etape: Prima Etapă (până în anul 700) - evanghelizarea Angliei Anglo-Saxone, Irlandei, Scoției și a părții sud-estice a Imperiului Franc ce mai avea câteva teritorii ariene . A Doua Etapă (până în
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]