4,501 matches
-
în drepturi între musulmani și non-musulmani erau aplicate cel mult parțial, iar obligațiile feudale rămăseseră neschimbate. Transportul feroviar era aproape inexistent, iar drumurile erau rămase la nivel medieval. Creșterea populației creștine a determinat înrăutățirea situației acesteia, deoarece terenurile disponibile pentru arendă erau tot mai reduse. Lipsa unei industrii a determinat creșterea nemulțumirii rurale. În aceste condiții în anul 1875 izbucnește răscoala populației creștine din provincie. Serbia și Muntenegru (două entități statale distincte în acel moment) au declarat război în 1876 Imperiului otoman ca
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
cele mai fertile în cele mai bine dezvoltate regiuni ale țării. Pământ se mai afla în proprietatea țăranilor mijlocași "jitii liudi" (житьи люди), și în proprietatea țăranilor de rând "svoezemțî" (своеземцы). Cea mai obișnuită formă de exploatarea a pamânturilor era "arenda în parte", prin care proprietarii dădeau în folosință lucrătorilor terenurile agricole în schimbul a jumate din recoltă. Economia casnică se baza pe munca holopilor (persoane dependente, al cărui statut legal era asemănător cu cel al sclavilor). În timp, numărul holopilor a
Republica Novgorodului () [Corola-website/Science/302211_a_303540]
-
gentry constituia categoria socială care, prin dinamismul ei economic și prin mobilitatea ei socială, reprezenta factorul hotărâtor în procesul de formare a relațiilor capitaliste în agricultură. Unii yeomen mai înstăriți, favorizați de creșterea prețurilor produselor agricole, cumpărau sau luau în arendă pământ mai mult, pe care îl lucrau cu lucrători agricoli salariați, transformându-se astfel în mici fermieri capitaliști. Dintre yeomen-îi înstăriți unii pătrundeau în rândurile păturii sociale gentry, devenind nobili mărunți de țară. Eliberarea din șerbie, încheiată în Anglia până în
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
comasare, efectuate de regulă, împreună, urmărindu-se crearea unor condiții favorabile pentru cultivarea cerealelor și creșterea animalelor, mai ales oi, cu randament sporit și pentru înlocuirea formelor de deținere a pământului de către țăranii dependenți pe baza legiurilor cutumiare feudale prin arendă pe baza de contract. Împrejmuirea constă în procesul complex de deposedare a țăranilor de pe domeniu de loturile lor și de uzurparea a terenurilor aflate în folosință lor comună pe baza vechiului sistem agrar al câmpurilor deschise și al drepturilor obsesti
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
comasarea bunurilor funciare, sub formă de ferme mari sau fonduri agricole exploatate direct de către proprietarul domeniului. Împrejmuirile și comasările prin structurarea și organizarea rațională a proprietăților au creat posibilitatea sporirii productivității, reducerii cheltuielilor de producție și creșterii veniturilor proprietarilor, extinderea arenzii pe termen scurt. Principalele direcții ale evoluției arenzii în sec. XV-XVII au fost creșterea suprafeței de teren a unității arendate prin comasarea loturilor unor gospodării mici și formarea unor ferme arendate cu suprafață mare, scurtarea termenului de arendare, astfel încât cuantumul
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
sau fonduri agricole exploatate direct de către proprietarul domeniului. Împrejmuirile și comasările prin structurarea și organizarea rațională a proprietăților au creat posibilitatea sporirii productivității, reducerii cheltuielilor de producție și creșterii veniturilor proprietarilor, extinderea arenzii pe termen scurt. Principalele direcții ale evoluției arenzii în sec. XV-XVII au fost creșterea suprafeței de teren a unității arendate prin comasarea loturilor unor gospodării mici și formarea unor ferme arendate cu suprafață mare, scurtarea termenului de arendare, astfel încât cuantumul arenzii să poată fi modificat în funcție de revoluția prețurilor
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
pe termen scurt. Principalele direcții ale evoluției arenzii în sec. XV-XVII au fost creșterea suprafeței de teren a unității arendate prin comasarea loturilor unor gospodării mici și formarea unor ferme arendate cu suprafață mare, scurtarea termenului de arendare, astfel încât cuantumul arenzii să poată fi modificat în funcție de revoluția prețurilor și ami ales de creșterea prețurilor produselor agricole. Fermele aparțineau marii nobilimi, gentry, yeomanry, orășenime bogată sau burghezie, care le exploatau direct sau le arendau, prin intermediul mucnii lucrătorilor agricoli salariați, în vederea obținerii unor
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
venituri sigure prin rente seniorale și o cale spre vază socială și innobiliare. În Franța, orășenimea bogată și burghezia și-au intensificat în sec. XVI-XVII cumpărarea de proprietăți funciare, îndeosebi pentru a realiza venituri prin perceperea de censuri seniorale și arenzi pentru a obține titluri nobiliare. "Castele, feude și pământuri subanfeudale sunt stăpânite de seniori și de scutieri ai căror strămoși vindeau postav în târg" (Champagne, Château-Thierry). În Germania, relațiile feudale erau încă puternice, cumpărările de bunuri funciare de către orășenimea bogată
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
de vază. La rândul lor, fermierii capitaliști s-au format dintre orășenii și burghezii care au cumpărat sau arendat pământ, dintre nobilii de țară, mai ales dintre gentry sau țăranii înstăriți, care își exploatau proprietățile rurale sau pământurile luate în arendă cu muncă lucrătorilor agricoli salariați, în vederea vinderii produselor de piață. În Germania, burghezia s-a format din a două jumătate a sec. XVI, din mari negustori și din bancheri care au investit capitaluri comerciale și cămătărești în exploatări miniere și
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
satelor. Cei care nu se clasau în starea repudiaților făceau toate eforturile pentru a se distinge, și astfel au fost stratificați în 3 categorii de bază: proprietari de pământuri și fermieri independenți (ryoke); cei care luau sau dau pământ în arendă (gesakunin); artizani (meseriași) și muncitori (zomin, nuhi, genin). Acești oameni de rând erau într-o continuă luptă cu cei care nu munceau pământul. De exemplu, după anul 1200, 95% din japonezi produceau orezul necesar elitelor, care totalizau un procent de
Burakumin () [Corola-website/Science/302870_a_304199]
-
supus la restricții, în favoarea negustorilor greci, armenii au început să se afirme ca zarafi și chiar negustorii dădeau împrumuturi, uneori și domnitorilor, cu sume importante intrate în vistieria țării. Alți negustori au devenit furnizori domnești, iar unii se ocupau cu arenda. Mulți armeni, neputînd face față persecuțiilor fanariote și concurenței grecești care acaparase comerțul și industria Valahiei, au emigrat în Transilvania, unde armenii aveau o situație foarte bună. În alte localități din Țara Românească, negustorii armeni nu aveau dreptul să deschidă
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
mai mari dintre ele: 1888, 1889, 1900) mai avea o trăsătură care a fost de natură de a duce exploatarea țărănimii până peste limitele suportabilului: totalitatea pământurilor în proprietatea coroanei și majoritatea pământurilor în proprietatea Bisericii Ortodoxe erau date în arendă, la fel ca cea mai mare parte din pământul aflat în proprietatea boierilor; aproape 59% din întreg pământul arabil al moșierilor se afla în regim de arendă. Arendașul plătea o sumă fixă pentru pământul în chirie și administrație, încercând apoi
Răscoala Țărănească din 1907 () [Corola-website/Science/303619_a_304948]
-
în proprietatea coroanei și majoritatea pământurilor în proprietatea Bisericii Ortodoxe erau date în arendă, la fel ca cea mai mare parte din pământul aflat în proprietatea boierilor; aproape 59% din întreg pământul arabil al moșierilor se afla în regim de arendă. Arendașul plătea o sumă fixă pentru pământul în chirie și administrație, încercând apoi să scoată un profit maxim prin exploatarea țăranilor. În Moldova, de unde a izbucnit răscoala, 40% dintre arendași erau evrei și alți 10% indivizi de altă etnicitate decât
Răscoala Țărănească din 1907 () [Corola-website/Science/303619_a_304948]
-
considerăm Rusia. Majoritatea marilor proprietari funciari în anii premergători răscoalei preferau să locuiască în orașe, și nu doreau să se ocupe direct de administrația proprietăților lor. Prin urmare, închiriau domeniile lor unor intermediari ("arendași"), primind în schimb o sumă fixă ("arendă"). Arendașii, la rândul lor, încercau să obțină profituri cât mai mari într-o perioadă cât mai scurtă de timp. În acea perioadă țăranii formau până la 80% din populația României și circa 60% aveau pământ foarte puțin sau nu aveau deloc
Răscoala Țărănească din 1907 () [Corola-website/Science/303619_a_304948]
-
Regatul României. S-a încercat în epocă, în anumite medii, să se dea o tentă antisemită răscoalei, prin afirmația că evreii ar fi fost de vină pentru asuprirea cruntă a țăranilor. În realitate, puțini erau evreii care se ocupau cu arenda, iar în țară erau și mulți arendași români. Dacă răscoala ar fi fost o mișcare antisemită, ea ar fi trebuit să se limiteze la nordul Moldovei, unde arendașii evrei predominau. Ori, răscoala s-a extins în zone cu foarte puțini
Răscoala Țărănească din 1907 () [Corola-website/Science/303619_a_304948]
-
sau orice altă formă de xenofobie relevantă - să nu se adauge și el ca factor agravant. Potrivit istoricilor Dinu C. Giurescu și Constantin C. Giurescu, în anii în care recoltele au fost îmbelșugate (între 1902 și 1905), moșierii au crescut arenzile foarte mult, o dată cu ele crescând și exploatarea țăranilor, astfel încât nemulțumirea lor a crescut și ea, fapt care a dus în cele din urmă, în martie 1907, la răscoală. Cei doi istorici români arată că tulburările au început "„în partea de
Răscoala Țărănească din 1907 () [Corola-website/Science/303619_a_304948]
-
adică 2.368 kmp, ceea ce reprezenta aproape suprafața unui județ întreg, arendând la acea vreme circa 75% din pământul arabil din trei județe din Moldova (așa-numita „Fischerland”). Mochi Fischer poseda cel mai mare trust arendășesc din țară, având în arendă 11 moșii între care și moșia Flămânzi. Pe data de 1 septembrie 1906, Mochi Fischer reînnoi pentru încă 7 ani contractul de arendare pe care-l avea pentru moșia Flămânzi cu mandatarul legal din România al boierului Mihalaki Sturdza, adică
Răscoala Țărănească din 1907 () [Corola-website/Science/303619_a_304948]
-
prin întrunirea unor comisii, la care delegatul leșenilor a fost popa Artene, unit, “un om iscusit și gazdă mare”. Popa Artene a obținut pentru leșeni Piciorul Oancului care era revendicat de o familie din Borșa, leșenii folosind muntele doar prin arendă. Popa Artene a prezentat muntele ca fiind o veche proprietate a leșenilor, fapt pentru care și toamna târziu singurele turme care pasc muntele sunt ale leșenilor. Preotul trimisese păcurarii leșeni pe munte, tocmai pentru a obține un argument solid în
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
facilita sosirea în aceste regiuni ( în preajma anilor 1789 - 1820). Altă parte de țărani au plecat în satul Cajba, unde în afară de pămînturile proprietarului Vasilii Frangopolo erau și cele ale călugărilor grecești din regiunea muntelui Atos. Călugării dădeau aceste pămînturi țăranilor în arendă. Pînă în prezent în satul Cajba trăiesc persoane ale cărora origine se trage din satul Glodeni cu familia de Baznat, Buza ș.a. Strada unde s-au amplasat cei din Glodeni se numește „mahalaua Glodenească”. La sfîrșitul sec. XVIII - prima jum
Glodeni, Moldova () [Corola-website/Science/304341_a_305670]
-
teritoriul actualului oraș prahovean Boldești-Scăeni. Bălăceanu își arendase dezavantajos moșia unui anume Teodor Zaplan, cu care a intrat în conflict, ajungând în urma unor acțiuni în instanță dator acestuia. Pentru a evita plata datoriei, Bălăceanu a acceptat să dea moșia în arendă unei colectivități de familii, aduse de Diamant, care dorea înființarea unui falanster, un fel de colonie agricolă-industrială care funcționa după principiile socialismului utopic. Falansterul a fost înființat la 10 martie 1835 și avea denumirea "Societatea agronomică și manufacturieră" sau "Colonia
Teodor Diamant () [Corola-website/Science/312138_a_313467]
-
bunurile își schimbau proprietarul). Situația țăranilor diferă de la o provincie la alta. De pildă, țăranii din Midi nu plăteau deloc dări, în schimb cei din Bretania și Burgundia aveau dările cele mai mari. Povara cea mai grea pentru țărani erau arenzile. Acestea au crescut accentuat în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, ca urmare a creșterii populației de la 22,4 milioane în 1705 la 27,9 milioane în 1790. Ce-a de-a treia componentă a stării a treia
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
în agricultură, în scopul ridicării continue a nivelului de trai material și cultural al țărănimii muncitoare și al dezvoltării construcției socialiste, emis de Marea Adunare Națională a Republicii Populare Romîne, se prevedea că "„se interzice darea în parte sau în arendă a terenurilor agricole, precum și orice altfel de exploatare a muncii străine de către producătorii agricoli”", cu precizarea că aceste prevederi "„sunt aplicabile chiaburilor care au terenuri agricole a căror întindere depășește puterea lor de muncă, precum și cea a membrilor familiei cu
Chiabur () [Corola-website/Science/311661_a_312990]
-
asesor, și Alexandru Ilschi, asesor . Neputând să-și administreze moșia de la distanță, la 26 aprilie 1792, Vasile Neculce a arendat satul Boian și jumătatea sa din moșia Lehăceni mazilului Ion Calmuțchi, proprietar al moșiei Călinești pe Ceremuș. După ce termenul de arendă s-a încheiat, boierul Vasile Neculce a administrat din nou moșia, prin intermediul unui vechil. Începând din 1812, în partea de est a satului Boian trecea frontiera dintre Imperiul Rus și Imperiul Habsburgic. În anul 1845, boieriui Neculce au vândut moșia
Boian, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311756_a_313085]
-
catolici cu mari bogății, care au refuzat să participe la slujbele din parohia lor, au fost amendați cu 20 de lire pe lună. Cei cu mijloace de trai mai modeste a trebuit să plătească două treimi din venitul anual din arendă; recuzanții din clasa de mijloc erau amendați cu un șiling pe săptămână, deși colectarea tuturor acestor amenzi era „discreționară și neglijentă”. Când Iacob a venit la putere, din aceste amenzi s-a strâns anual aproape 5.000 de lire (echivalentul
Complotul prafului de pușcă () [Corola-website/Science/311001_a_312330]
-
Finlandei în octombrie 1939. În urma acestui tratat, Uniunea Sovietică a anexat Istmul Carel cu orașul Viipuri (devenit Vîborg), golful Viipuri cu insulele de acolo, coastele de nord și de vest ale lacului Ladog și alte teritorii. Finlanda transmitea URSS, în arendă pentru 30 de ani, peninsula Hanco, unde urma să fie construită o bază militară-maritimă, iar insulele Åland trebuiau demilitarizate. Până în 1940, pe teritoriul ocupat de sovietici locuiau 12% din populația Finlandei. Încă în anii ’20, identitatea etnică a finlandezilor care
Limba carelă () [Corola-website/Science/311831_a_313160]