8,235 matches
-
Mankiw, Macroeconomics, p. 46 Pe de altă parte, trebuie satisfăcute nevoile crescînde o dată cu nivelul de dezvoltare materială a sociatății umane. Nevoile sînt potențial nelimitate, dar și socialmente definite, dincolo de cîteva nevoi fiziologice elementare. Grație imaginației omului creat "după chipul și asemănarea lui Dumnezeu" (Geneza I, 26-27), deci creator la rîndul său -, expresia trebuințelor acestuia nu are limite, dar ea funcționează plecînd de la un model cultural și spiritual care aparține societății sau mediului înconjurător. Sistemul trebuințelor reflectă obiceiurile, înzestrările, constrîngerile și aspirațiile
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
fertile și salutare. Viziunea despre lume se modifică prin noua formă care o fasonează, iar limba franceză respiră în ritmul unei civilizații milenare. Nu e surprinzător să găsim chiar sub pana scriitorului relatarea acestei simbioze neașteptate: Există enorm de multe asemănări între franceză și persană. În italiană sau în engleză, sunt multe accente. Persana e o limbă lineară, ca și franceza. Intonațiile din franceză seamănă mai mult cu cele din dari. La sfîrșitul frazelor, accentele cad. Sunt două limbi retorice, spre deosebire de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Ce visezi? Roy se gîndea și nu găsea niciun răspuns. Avea impresia că nu făcea decît să încerce să supraviețuiască visului tatălui său. Moartea de hîrtie Marele Premiu pentru Literatură Paul Morand a fost creat în 1977, după chipul și asemănarea celui al cărui nume îl poartă. Destinat "autorului uneia sau mai multor lucrări remarcabile prin calitatea ideilor, a stilului, a spiritului de independență și libertate. Acest autor poate fi tînăr sau în vîrstă". Premiul este bienal, alternează cu Marele Premiu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în ceea ce privește primatul acordat teoriei discursului. Aceasta analizează societatea și cultura în termeni de semne, coduri și discursuri, argumentând că sensul nu este o "entitate" dată în discurs, ci este construit social, prin intermediul unor filtre și practici instituționale. Totuși, în pofida acestor asemănări, "poststructuralismul face parte din matricea teoriei postmoderne, iar atunci când rupturile teoretice descrise ca fiind postmoderne sunt în mod direct legate de criticile poststructuraliste, vom interpreta poststructuralismul ca pe un subset al unei mai largi sfere a tendințelor teoretice, culturale și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
mai cuprinzător decât poststructuralismul, pe care îl interpretăm ca o critică a teoriei moderne și o producere a unor noi modele de gândire, scriitură și subiectivitate, unele dintre acestea fiind mai târziu preluate de către teoria postmodernă"68. Dacă în teritoriul asemănărilor poststructuralismul este inclus în postmodernism, există o serie de aliniamente teoretice în care cele două curente par a se despărți. Ca exemplificare, cei doi autori punctează perspectivele mai elaborate pe care postmodernismul le dezvoltă la nivelul discursului de tip istoric
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
around postmodernism in Central and Eastern Europe"90, M. Cârneci evidențiază două atitudini majore în ceea ce privește acceptarea noului curent: o atitudine "soft", care teoretizează postmodernismul ca pe o încercare de continuare, de completare și chiar de "încoronare" a modernismului importante fiind asemănările și nu deosebirile dintre ele și o atitudine "hard", care privilegiază o înțelegere mult mai radicală a noii paradigme, precum și ruptura față de modernism 91. În mod similar, chiar în generația optzecistă există dispute în ceea ce privește utilizarea conceptului la noi: dacă unii
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
general, poate fi subsumată unei mai lungi tradiții filosofice a scepticismului, iar postmodernitatea este legată de depășirea modernității, și, în consecință, a ideilor care țin de progres, de continua exploatare a mediului etc. Astfel, chiar dacă sunt utilizate două cuvinte distincte, asemănările de conținut sunt mai puternice decât diferențierile care ar putea clarifica delimitările dintre ele. Această situație este oarecum radicalizată de către Ihab Hassan în The Postmodern Turn, care deși introduce în interpretarea postmodernității și sensul de eră istorică, îi conferă și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
un cunoscut critic ce intenționează să argumenteze "iluziile", contradicțiile și erorile postmodernismului, clarifică chiar din începutul unei lucrări această problemă și consideră distincția utilă, chiar dacă va alege să utilizeze doar termenul postmodernism pentru a acoperi ambele fenomene, bazându-se pe asemănările dintre ele. Astfel, postmodernismul, susține Eagleton, se referă la o formă a culturii contemporane sau la un stil cultural ce "reflectă ceva din această schimbare epocală, într-o artă lipsită de adâncime, descentrată, lipsită de fundament, autoreflexivă, ludică, derivată, eclectică
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
publicitate, puterea mijloacelor de comunicare în masă etc. Dacă aceste diferențieri pot fi făcute cu ușurință în domeniul teoreticului, mai mult din punct de vedere formal, acest lucru devine destul de greu de realizat în practică, știute fiind multiplele legături și asemănări dintre ele. După cum am observat în subcapitolul anterior, chiar dacă unii teoreticieni folosesc distincția teoretică postmodernism postmodernitate, nu consideră încă actualizate fie o serie de caracteristici ale lor, fie chiar fenomenele în sine. Astfel, pentru Anthony Giddens, postmodernitatea reprezintă o etapă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
definiție a metonimiei și continuăm interpretarea relației dintre modernism și postmodernism în termenii propuși de Ronald Schleifer, atunci ar însemna că legătura lor metonimică s-ar traduce prin continuitatea dintre cele două fenomene, între postmodernism și modernism existând mai multe asemănări și transferuri prin asociere decât diferențe majore. Din altă perspectivă, în schimb iar Ronald Schleifer a atenționat asupra faptului că "postmodernul este legat metonimic de modern în sensul complex al acestui termen"150! chiar Marc Bonhomme evidențiază cinci efecte metonimice
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și dialectic a insistat și Ihab Hassan, aceste perspective instituind însă și o "instabilitate semantică" acestei categorii. Matei Călinescu a alăturat postmodernismul și "euforiei decadente" din anii 1880-1890, și kitsch-ului și camp-ului, dar mai ales avangardei, toate aceste asemănări conturându-i ideea apartenenței postmodernismului modernității. În "Concluzia" la Cele cinci fețe ale modernității, criticul își rezumă propria orientare: "Teoria mea sau, mai precis, viziunea asupra postmodernismului rămâne, în ultimă instanță, metaforică și poate fi cel mai bine înțeleasă în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
-i ideea apartenenței postmodernismului modernității. În "Concluzia" la Cele cinci fețe ale modernității, criticul își rezumă propria orientare: "Teoria mea sau, mai precis, viziunea asupra postmodernismului rămâne, în ultimă instanță, metaforică și poate fi cel mai bine înțeleasă în termenii "asemănărilor de familie", al analogiilor fizionomice [...]. Postmodernismul este o față a modernității. Așa cum îl văd, el se aseamănă izbitor cu modernismul (al cărui nume continuă de altfel să-l poarte înlăuntrul numelui său), mai ales în ceea ce privește opoziția față de principiul autorității, opoziție
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
teoreticianul român aduce și el critici 198 la adresa teoriei lui Hassan: acesta ar distribui avangarda când modernismului, când postmodernismului, ajungând astfel să o elimine din discursul său; această situație s-ar întâmpla tocmai din dorința lui Hassan de a prezerva asemănările și continuitatea dintre postmodernism și modernism, care par a avea ca punct comun chiar avangarda). De asemenea, criticul american menționează identificarea realizată de Miklos Szabolcsi dintre modernism și avangardă, pe de o parte, și dintre postmodernism și neoavangardă, de cealaltă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
care au pretenția de a se institui drept grile universale de receptare sau interpretare sunt respinse. În aceeași direcție, apelul la antilogos din operele lui Deleuze implică repudierea logos-ului ca Idee platoniciană și afirmarea repetițiilor diferenței și nu ale asemănării. Derrida, de o altă manieră, introduce logos-ul în jocul diseminării și al deconstrucției, luându-i proprietatea de centru imuabil. Scriitura va incorpora, desigur, acest termen, dar după ce va fi supus unor operații textual-discursive de "purificare" a prejudecăților, presupozițiilor și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Impostures intellectuelles 334. Cu toate acestea, validitatea argumentelor sau calitatea raționamentelor nu pare a fi singurul criteriu după care este interpretată opera unui gânditor. Radicalitatea tezelor sale, sugestiile de lectură pe care le inserează, stilul virulent au contribuit la accentuarea asemănărilor dintre Baudrillard și Nietzsche, prezente în literatura de specialitate. La fel cum Nietzsche nu este lecturat pentru validitatea raționamentelor sale, la fel și relevanța lui Baudrillard nu rezidă în căutarea acestei părți de consistență logică, ci în impactul pe care
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
uneori cu o deviere de la obiectivul adeziunii la adevărul discursului către o receptare predominant estetică, ce îi conferă discursului publicitar un caracter "gratuit". În acest sens, de pildă, Leo Spitzer 364 a făcut o analiză a discursului publicitar în termenii asemănării cu discursul poetic, și deși se situează pe cu totul alte aliniamente teoretice decât Jean Baudrillard, concluziile studiilor lor despre publicitate au fost receptate sub semnul congruenței, ambii gânditori subliniind rolul discursului publicitar în ceea ce privește adeziunea la "valorile subiacente, idealizate. Chiar dacă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
nu mai există însă indicii diferențiatoare. Prin urmare, nu doar că realul nu mai este "dat", ci reprodus în mod artificial, dar rezultatul nu este nici de ordinul irealului, nici de cel al suprarealului, imitării sau parodiei, ci reprezintă "halucinatoria asemănare" a realului cu sine însuși. 5.1.1. Hiperreal și imaginar Pentru a contura cât mai bine conceptul de hiperrealitate, Baudrillard face o distincție clară între hiperreal și imaginar: "realul nu se retrage în folosul imaginarului, el se retrage în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
dispariție a artei". Dacă sloganul stadiului suprarealist era "realitatea depășește ficțiunea", în stadiul hiperrealist toată realitatea cotidiană, politică, socială, a trecut în jocul realității, transformându-se în metamorfozarea sa statică. Pentru noul stadiu, irealitatea este cea a halucinației date de asemănarea realului cu sine însuși. Pentru a ieși din criza reprezentării, trebuie să introducem realul în repetiție pură"441, să facem vid în jurul său pentru a crea, astfel, privirea pură, lipsită de obiect. Dacă suprarealismul este văzut ca o etapă hot
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
le permitea nu numai să fie aplicate la toate operele de artă ale trecutului și să provoace o modificare profundă a impactului lor asupra publicului, dar și să se impună, ele însele, ca forme originale de artă"460. Se observă asemănarea cu caracteristicile simulacrului de gradul doi la Baudrillard tehnicile de reproducere tehnică, la fel ca și simulările industriale, pretind ele însele caracterul de realitate, anulând legăturile cu originalul. La fel ca și în cazul reproducerii unei opere de artă, simulacrului
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Platon, ci o copie lipsită de original. Dacă, așa cum susține Gilles Deleuze, platonismul se axează pe distingerea lucrului de simulacrele lui și pe voința de a le repudia pe acestea din motive morale, căci ele sunt "imagini demoniace", nu posedă asemănare cu un model și sunt identificate cu sofismele, începând cu filosofia modernă s-a instaurat sarcina răsturnării platonismului: "a răsturna platonismul înseamnă următorul lucru: tăgăduirea primatului unui original asupra copiei, a unui model asupra imaginii. Glorificarea domniei simulacrelor și a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
răspunde negativ acestor întrebări, el fiind, de altfel, nemulțumit de opinia lui Greimas și Courtés care vedeau în seducție o categorie a manipulării, caz în care competența manipulatului se modelează după o structură a vrea/a face. Parret respinge ipoteza asemănărilor dintre seducție și manipulare pe baza următoarelor motive: a) seducția nu este intențională, ea nu vizează competența de acțiune a seducătorului, principiul intențional fiind străin atât subiectului seducător, cât și celui sedus. Seducția nu se conformează unei structuri a vrea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
se "clădește" pe datele "vechii" filosofii. Cu toate că vrea să deconstruiască discursul și să deturneze toate conceptele filosofice, seducția se confruntă cu riscul de a deveni, la rândul său, un termen "tare", asemănător celor pe care le-a deturnat. Chiar dacă numărul asemănărilor dintre efectele discursive ale celor două strategii descrise este mare, nu se poate susține în nici un caz identitatea lor. Fiecare dintre ele este teoretizată în mod diferit, în vederea argumentării unor scopuri distincte (respingerea metafizicii prezenței, respectiv sugerarea unei alte perspective
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și reprezentanții curentului cyberpunk au făcut să dispară granițele dintre filosofie, teorie socială, literatură și cultura media, oferind texte care să surprindă vicisitudinile și intensitatea amețitoare a noilor peisaje tehnologice"568. De asemenea, s-au realizat multe studii pe baza asemănărilor dintre literatura science-fiction și unele abordări ale lui Baudrillard, astfel încât scrierile sale nu sunt încadrabile doar într-o singură categorie, ci presupun un evantai de influențe și posibile ordonări. Observarea vastității temelor și a genurilor abordate de către gânditorul francez (eseu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
afirmațiilor, expresii paradoxale, teme noi, incitante etc.). Așa cum remarcă Turner, utilizarea aluziei, parodiei și ironiei reprezintă modul caracteristic al analizei baudrillardiene, aceste procedee putând fi decodate și în termenii continuității stilului baudrillardian cu cel al dadaiștilor sau al situaționiștilor. În pofida asemănărilor sau continuităților ce se pot stabili între scriitura sa și alte tipuri de organizări discursive, Turner remarcă faptul că "trăsătura poetică și frapantă a stilului lui Baudrillard nu are echivalent în științele sociale, cel puțin în context britanic"570, dar
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în interiorul său. Aprofundarea postmodernismului în termeni filosofici a deschis spinoasa problematică a delimitărilor dintre poststructuralism și postmodernism, mai ales că unii teoreticieni sunt asumați în mod egal de către ambele curente (precum Barthes sau Derrida). Subscriind opiniei conform căreia, în pofida numeroaselor asemănări și preluări conceptuale, cele două curente au totuși o identitate proprie, s-au putut reliefa contururile unei "cotituri postmoderne", cu caracteristicile sale distincte. Pentru că postmodernismul s-a proclamat drept un curent cu tentă internațională, un moment al analizei a fost
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]