4,394 matches
-
Kaishek să se refugieze În insula Taiwan, cu sprijin nord american. Timp de cinci decenii Taiwanul a constituit idealul de prosperitate capitalistă și de democrație chineză, singura având reprezentare 692 Amis, populația cea mai numeroasă de pe coasta răsăriteană a insulei, bântuită de taifunuri, circa 130.000 de locuitori, cultivatori de orez, pescari, vânători, matriliniari și matrilocativi, trăind În sate cu 600-700 de locuitori, autonome, conduse de un șef ales de ei, practică anemismul și cultul strămoșilor, vânătoarea de capete, după 1950
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
orez cu miere și pufuleți de pin), apoi castane, arahide, sâmburi ai unor fructe exotice, fructe zaharisite. Se bea doar un singur pahar de vin tonic pentru a te feri de bolile răzlețe și de toate molimele care au să bântuie anul. ACTIVITĂȚI SPORTIVE Preferința coreenilor rămân sporturile marțiale, dintre care cel mai spectaculos este tekwondo - un sport cu 24 de figuri, pentru fiecare figură Între 30-50 de gesturi. Bazat pe forța mâinii, pe saltul În lungime și În Înălțime cu
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
mai potolit, doar În baruri mai domnește o anumită animație. În jurul meu se lăsă treptat tăcere, pustiu... cel mult un greier rar mai țârâia a noapte și a târziu... Este ora binefăcătoare, când Întreaga natură se relaxează... Suflete, nu mai bântui lumea fantomatică cu deșertăciuni! Odihnește-ți trupul, În așteptarea marilor surprize! 585 VÂNĂTOAREA DE CAPETE Din Bali, vasul nostru se strecura printre miile de insule și insulițe ale arhipelagului indonezian, despicând valurile Înspumate ale Pacificului, spre o nouă locație Noua
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
o adevărată unitate În diversitate. Am parcurs zeci de kilometri cu avionul, vaporul, mașina, Încercând să mă apropii de acest univers material și spiritual est și sud-est asiatic, pacific, atât de diferit și totuși seducător, În comparație cu o anumită platitudine care bântuie lumea europeană, și occidentală, În general. Sângeros și Îndelungat a fost procesul de independență din această zonă care s-a Împletit cu ciocnirea dintre comuniști și 670 anticomuniști În timpul Războiului Rece. Abia În deceniul al șaselea al secolului trecut, Occidentul
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
resemnați cu insalubritatea locuințelor lor. Desigur, s-a exagerat adesea în privința indiferenței proletarilor față de regulile elementare de igienă. Este adevărat remarcă Alain Faure că poporul nu deschide prea bucuros ferestrele, dar nu din cauză că a devenit insensibil la mirosurile animaliere ce bântuie prin încăperile înguste și suprapopulate, ci din cauza zgomotului și a mirosurilor grele care domină în exteriorul locuinței: latrine și haznale, acareturi care ocupă curțile și beciurile, omniprezentele animale"1. Exil pentru unii, periferia a fost, pentru alții, la începutul secolului
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
trecutului nu trebuie să ducă la necunoașterea regulilor actuale de justiție socială. Sunt unele spirite mai preocupate de estetism decât de solidaritate, care militează în favoarea conservării anumitor cartiere pitorești, fără să se arate îngrijorate de mizeria, promiscuitatea și bolile ce bântuie acolo. Aceasta înseamnă asumarea unor grave responsabilități" (Carta de la Atena, articolul 67). Totuși, căutarea habitatului funcțional a făcut pereche cu o anumită estetică a transparenței, cu predilecția pentru linia dreaptă și unghiul drept care, prin puritatea formelor, se presupunea că satisfac
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
înțeles mai mult decît în timpul vieții sale, fie acasă, fie în tranșee, de către cei cu sufletul "tăbăcit": e vorba de Wilhelm Raabe. El a cucerit ființa cea mai intimă a germanilor, în trecut ca și în prezent, pentru humorul care bîntuie lumea. Cunoașterea științifică nu a ținut pasul cu această bogată dezvoltare a humorului. E drept că se mai pot găsi, ici și colo, observații juste în ce-l privește, dar nici o încercare fundamentală de a fi la înălțimea poziției sale
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
fost declanșate de Deciu în 250. Întrerupte de moartea acestuia în 251, violențele anticreștine au continuat sub Valerian (împărat între 253 și 260). După o periodă de relativă acalmie, Dioclețian și Galeriu au declanșat contra creștinilor o persecuție care va bântui vreo zece ani în întregul imperiu. Galeriu a publicat înaintea morții sale un edict de toleranță (în 311) adresat creștinilor. Prin ceea ce se numește (în mod eronat) "edictul de la Milano" (313), Constantin garanta creștinilor o neutralitate binevoitoare care echivala cu
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
LEAR: Cine-i omul? KENT: Cine-i acolo? Ce cauți? GLOUCESTER: Cine sînteți voi? Numele voastre! EDGAR: Săracu' Tom, care mănîncă broaște de baltă, broaște rîioase, mormoloci, șopîrle de ziduri și șopîrle de apă; care în furia inimii lui, cînd bîntuie necuratul vrăjmaș, mănîncă balega de vacă-n loc de salată; înghite șoareci bătrîni și cîini din șanț; bea lintița verde de pe baltă; el e minat cu biciul din parohie-n parohie, și pus în butuci, pedepsit, și închis; el, care
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
deja bine cunoscut nouă: „poezii bune dar cu lipsuri”. Dezbateri mai ample s-au stârnit în legătură cu un volum apărut în anul precedent, semnat de Eugen Frunză. UN POET APĂRAT: EUGEN FRUNZĂ Ne amintim că, în campania împotriva diferitelor - „isme” care bântuiau lirica vremii (schematism, formalism, idilism, obiectivism etc.) susținută în anul precedent îndeosebi de Almanahul literar din Cluj, o serie de exemple ilustrative pentru atari manifestări - ca și pentru altele: neglijență stilistică, manierism - erau și din poeziile lui Eugen Frunză. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
stadiul nuvelei din 1949 și cel de-acum. Trebuie spus că progresul mult-așteptat încă nu se întrevede; nădejdile puse în forța stimulativă a concursurilor de nuvelă inițiate de diferite instituții: minister, edituri, cenacluri, încă nu se confirmă. Peisajul nuvelistic este bântuit de o serie de lipsuri: schematism, antirealism, obiectivism, formalism, ne-tipizare, ne-adâncire, ne-cunoaștere a realității. Totuși, spre toamnă, aflăm că nivelul nuvelei s-a ridicat simțitor, odată cu apariția nuvelei Desfășurarea de Marin Preda. Dar să dăm cuvânt, fără
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
alte volume semnate de Petru Vintilă, Gh. Bejancu, Vasile Bâgu, Teofil Bușecan, Eusebiu Camilar, Al. Jar, Aurel Martin, Ion Istrati, C. Ignătescu, Iulian Mihu, Remus Luca, Florin Petrescu, Emil Stoleru, Sorana Ursu, Constantin Varta, Tiberiu Vornic, Ștefan Andrei. Critica fiind bântuită de alte priorități, printre care și analizele în lumina tipicului, puține din aceste cărți s-au bucurat de cronici sau recenzii; despre unele volume am aflat câte ceva din aceste radiografii. S-a mai scris despre două nuvele apărute în serial
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ca fariseul din parabolă, nu e cel mai bun climat pentru emoție; ea poate fi însă cu atât mai ușor un climat favorabil piruetelor formaliste. Pe de altă parte, dintr-o problematică și dintr-un registru de atitudini vechi, neaerisite, bântuite în schimb de orgoliul egocentrismului, nu se poate crea o poezie nouă de dragoste, în ciuda măsurilor luate de poeți de a presăra ici-colo termeni ca muncă (sau munci), veac de creșteri, luptă grea (...). Ce să mai spunem despre amintitele încercări
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
întâlnim! Lectura unor asemenea versuri banale produce o impresie penibilă, mai ales dacă te gândești că autorul este un poet de talent (...) Pe o treaptă artistică asemănătoare, se află poeziile Ziarului Scânteia, Urarea mamelor din Grecia și chiar Mesteacănul, poezii bântuite de un patos declamatoriu, sărace în idei. Elementele formaliste apar mai evident în unele din poeziile cuprinse în ciclul Eliberarea Clujului, Seară clujeană (...). Era firesc ca poezii ca acelea cuprinse în Mesteacănul să fie întâmpinate cu căldură și simpatie de
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
perspectiva de a deveni tată. Acum e momentul cel mai potrivit. — Ce... mișto... zic, lăsîndu-mi revista jos. O să fim părinți. — Mmm-hmm. Luke Încuviințează scurt și dă pagina. Nu pare chiar așa de Încîntat. O, Doamne, dacă În adîncul sufletului e bîntuit de spaima scutecelor și-și caută scăparea În brațele altei femei? Trebuie să fac tot posibilul să-i inculc o imagine pozitivă a statutului de părinți, cum a zis Suze. Ceva cu care să merg la sigur... ceva la care
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
fost de preferat atunci îmi amintesc că a fost unul din cei mai mari provocatori de tensiune din alianța complet suprarealistă care se afla la guvernare în acele vremi. De altfel, această propensiune pentru criza politică permanentă pare să-l bântuie în continuare. Sper doar că e mai bine canalizată. Iar mandatul său actual va fi unul memorabil doar în măsura în care va duce la bun sfârșit cele spuse de mine mai devreme. Dacă nu, va fi doar cel de-al treilea președinte
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
conducerea Academiei clocea un fel de proiect de lege a instituției culturale supreme care să-i permită președinția pe viață? Slavă Cerului, măcar asta nu i-a ieșit! Cred că a fost unul dintre cele mai malefice personaje care a bântuit cultura tranziției. Prin pozițiile sale, prin fixațiile sale, d-l Simion a făcut la fel de mult rău culturii române cât a făcut și d-l Iliescu în general. Amândoi sunt incapabili să vadă dincolo de obsesia puterii personale, a unei puteri nelimitate
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
unui congres pe tema presei catolice ar fi benefice și realiste, din cauza crizei economice: Chestia unui Congres Euharistic este o afacere destul de grea într-o țară ca a noastră. Anul acesta, pe un timp de criză ce n-a mai bântuit vreodată în țară, socotesc că nici nu-i gând de așa ceva. M-am consfătuit și cu alții și rezultatul a fost: Primum vivere deinde philosophare! Am vorbit și cu canonicul Dr. Brînzeu despre proiectul aducerii tipografiei la București și am
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Omul are să fie ras de pe fața pământului. Dintr-o jonglerie cu convențiile povestirii (în Modernism) trans-romanul a alunecat într-un tragism sumbru. Mulți romancieri de la acest început de mileniu au sentimentul că trăiesc sub semnul unei iminente nenororciri planetare. Apocalipsa bântuie trans-romanul. Tragismul e semnul distopiei și e lucru știut că romanul Desperado este în esență distopic. Povara spaimei că nu mai există un acasă, că orice spațiu și orice timp poate deveni o fatală amenințare, este pentru Era Desperado o
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pe plac, nu cum o făceau Jane Austen ori Galsworthy. Ficțiunea aceasta îl aduce pe lector la exasperare. Opera Desperado are doi poli opuși: pe de o parte e calmă, fiindcă ea conține / este realul; pe de altă parte, e bântuită de o agitație specifică, din moment ce adevărul e folosit pentru a crea ficțiune, iar ficțiunea Desperado e cea mai ambițioasă de până acum. Poate jurnal? Forma operei Desperado nu e una singură. Foarte adesea ea aduce cu jurnalul. Textul consemnează incidentele
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
e substanța eroului. În aparență, Lessing, Lodge, Bradbury, Amis, Barnes scriu doar în și despre momentul prezent. În realitate eroii sunt împovărați de somnul a tot ceea ce nu se mai poate întâmpla fiindcă s-a întâmplat deja. Anna Wulf e bântuită de iubiri pierdute, credința pierdută în comunism, copilăria pierdută a fiicei care o părăsește preferându-i viața la internat. Robyn Penrose (eroina lui David Lodge), pe de altă parte, e lipsită de povara trecutului, și faptul că nu are ca
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
credințe. Dyer se oferă pe sine ca sacrificiu suprem întru credință. Se construiește pe sine în triumful ei: Acum nimeni nu mă mai poate găsi. E ciudat să te îndrăgostești de iubirea incandescentă de viață dintr-o carte care își bântuie toți eroii cu spectrul neființei. Capitolul 11 îl urmărește pe Dyer cum își trăiește și își exprimă moartea. Ackroyd o recreează: A trebuit să alerg până la capătul timpului meu și eram liniștit. Am îngenuncheat înaintea luminii și umbra mea s-
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
așa de viguros încât lectorul se simțea puternic, plin de speranță și curiozitate. Chatterton e un mănunchi de spectre cu mici rezerve de viață. E un text interesant, mai mult o demonstrație tehnică decât una de entuziasm, care nu ne bântuie și e destul de previzibil. Ackroyd dă aici dovadă de oboseală și slăbiciune. Spiridușul spaimei din creație lipsește. Romanul nu are forță. Prima pagină e un articol de dicționar literar. Spune tot (și de fapt nimic) despre Thomas Chatterton (1752-1770), băiat
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
raft și-i cad ochii pe cartea de alături, în care găsește un text despre George Meredith și Chatterton: părăsit de nevastă în 1856, acesta a fost salvat de la sinucidere de stafia lui Chatterton. Cartea în întregime s-ar vrea bântuită de stafia tinereții pierdute și a bătrâneții nevăzute, dar Ackroyd nu e în stare să stârnească misterul. Aura ireală e înlocuită de ingeniozitate prozaică. Andrew Flint, la rândul lui, e în curs de a scrie o biografie a lui George
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pot apărea inutile intrigii, dar intriga acestui roman este de fapt chiar înțelegerea noastră: cu cât aflăm mai multe lucruri, cu atât sporește și intriga. E de fapt un privilegiu să fim incluși în această proză afectivă, visătoare, care ne bântuie mult după ce am părăsit-o, lungă vreme după ce ne-am dat seama că misterele au să rămână nedezlegate. Suntem învățați să iubim neîncheierea, să pătrundem esența neînceperii, să intuim adevărul de neconceput că trăim într-o lume fără început și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]