KorAP: Find »[drukola/base=bătrână & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...173 174 175 ...215 >

5,357 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

mute decât mâine. Tocmai am vorbit la telefon. — Ești sigură că e bine acum? Crezi că ar trebui să mergem până la ea? Mi‑e Întotdeauna așa milă de fata asta - nu are părinți adevărați, o are numai pe țăcănita aia bătrână de bunică‑sa. Și‑a trecut mâna pe după umerii mei, ca pentru a‑mi lua durerea asupra ei. Are noroc că ești prietena ei. Altfel, ar fi singură pe lume. Mi s‑a pus un nod În gât, dar după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

Își puse butonii de argint În butoniere, apoi Își pieptenă părul scurt, castaniu, cu peria, netezindu-l cu puțină briantină. CÎnd o vedeau mergînd pe stradă, oamenii care nu se uitau atent la ea o luau drept un tînăr chipeș. Bătrînele Îi spuneau de obicei „tinere“ sau „fiule“. Dar dacă te uitai bine la ea, Îi vedeai imediat semnele vîrstei, firele albe și faptul că anul următor o să Împlinească treizeci și șapte de ani. CÎnd coborî, păși cît putu de atent

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
fabricii, apoi zise: — Ei, bine, ți-au sunat clopotele de-nmormîntare. Se ridică În picioare. GÎndește-te la mine diseară la ora zece! Îi făcu lui Duncan cu ochiul lui căprui de țigan, apoi o luă grăbit Înainte, clătinîndu-se puțin, ca o bătrînă solidă, pentru că piciorul stîng Îi era mai scurt și sudat la genunchi. Fetele și femeile mai În vârstă o luară și ele repede din loc. Își luau la revedere cînd treceau pe lîngă el: — Mulțam’, Duncan! Pe curînd, iubire! Pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Arch, el ieși cu ea pe peron să-și ia la revedere. Peronul era folosit drept adăpost pe timp de noapte. Erau priciuri, găleți, hîrtii aruncate și un puternic miros de urină. Oamenii Începuseră deja să se adune: copii și bătrîne care se instalau acolo. Am ajuns, Îi spuse Viv tatălui ei, În timp ce așteptau. El se străduia să facă lucrurile să fie cît se poate de bine. — A mai trecut o lună, presupun. — Da, așa e. — Și cum crezi că arată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
braț: Puteți să-mi spuneți, domnișoară, dac-au căzut tavanele? Nici unul dintre ei nu văzuse partea din față a casei Încă; din spate și, mai ales, pe Întuneric, părea că nu a fost atinsă. Kay Își plimba mîinile pe corpul bătrînei, controlîndu-i brațele și picioarele. Mi-e teamă că e foarte lovită..., spuse ea fără să-și ridice ochii. — Ce? zise femeia. Surzise din cauza exploziei. — Mi-e teamă că-i greu de spus pe Întuneric, spuse Kay mai răspicat. Se concentra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
greu de spus pe Întuneric, spuse Kay mai răspicat. Se concentra la ceea ce făcea. I se păcu că dăduse de-o coastă ruptă. Căută În geantă și scoase bandajele și Începu, cît putu de repede, s-o o lege pe bătrînă. — Totul din cauza ei, știi... Începu iar femeia. — Ajută-mă la asta, dacă poți! țipă Kay pentru a-i distrage atenția. În tot acest timp, Mickey Îl examina pe bărbat. La Început, lui Kay i se păruse că are fața Înnegrită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
prin grădina asta. Va trebui să ne Întoarcem prin casă. — Prin casă? La naiba. Ar fi mai bine s-o luăm din loc În clipa asta. Gata, poți s-o ridici? OK. Unu, doi... În clipa cînd se simți ridicată, bătrîna deschise În sfîrșit ochii și privi uluită. — Ce faceți? murmură ea. Kay pipăi să prindă mai bine mînerul tărgii. — O să vă ducem la spital. V-ați rănit la o coastă. Dar o să vă faceți bine. — La spital? — Ați putea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Doamne! Ajunsese la ușa bucătăriei și văzuse haosul de dincolo. Nu-i venea să creadă. Rămase cu mîinile la inimă. O, Doamne Sfinte! Fetele, În spatele ei, țipau Întruna. Picioarele lui Kay alunecară Încă o dată cînd gardianul Încercă o manevră cu bătrîna peste moloz. La fiecare pas, răscoleau un alt nor de praf, pene și funingine. Dar În cele din urmă, ajunseră la ceea ce fusese Înainte grădina din față. Găsiră cîțiva școlari dîndu-se huța agățați de mînerele ușilor ambulanței. Aveți nevoie de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
se văita femeia În timp ce-și croia drum printre ruinele apartamentului ei. În ambulanță erau patru paturi suspendate din metal, de genul celor din adăposturi. Era slab luminată, fără nici o sursă de căldură; Kay mai puse o pătură pe bătrînă și o legă cu o curea din pînză, apoi Îi puse o sticlă cu apă fierbinte sub genunchi și Încă una lîngă tălpi. Mickey Îl aduse pe bărbat. Acum, ochii lui erau lipiți complet, plini de sînge și praf; trebuia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
și lumină cu laterna roțile, apoi ridică mîna spre ea. La Început o porni cu prudență, accelerînd cînd drumul deveni mai curat. Trebuia să mențină o viteză de douăzeci și cinci de kilometri pe oră cînd transportau răniți, dar se gîndi la bătrîna cu coastele rupte și la bărbatul plin de sînge și conduse mai repede. Din cînd În cînd se apropia de parbriz să se uite În sus, spre cer. BÎzîitul avioanelor era În toi, bubuiturile mitralierelor Încă puternice, dar și zgomotul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
cel mai periculos sau Îl depășise. În partea din spate a cabinei era o fereastră glisantă; Își dădu seama că Mickey se mișcă În spatele dubiței. Atentă la drumul din față, se Întoarse ușor și strigă: — În regulă? — Oarecum, răspunse Mickey. Bătrîna simte toate bușiturile. — O să fac tot ce pot, zise Kay. Se uită atent la suprafața drumului, Încercînd cu disperare să evite spărturile și gropile, pînă cînd ochii Începură s-o usture. CÎnd opri la accesul pentru tărgi al spitalului din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
după un cărucior și o targă cu rotile, mînÎndu-i pe paznici de parcă erau gîște. Și cînd bărbatul cu fața tăiată ieși năucit din dubiță, Îl mînă și pe el: „Hai, repede, vă rog!“ Kay și Mickey o ridicară pe bătrînă și o puseră atent pe targa cu rotile, spunîndu-i unde era rănită. Aceasta Își scosese mîna, de parcă ar fi fost Înspăimîntată, iar Kay o ținu de degete. — Să nu vă fie teamă. O să fie bine. Apoi Îl ajutară pe bărbat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
ți se face milă de familia care va trebui să se Întoarcă. Alteori, casa n-a fost deloc abandonată. Tata a intrat Într-una, acum cîteva luni: a pătruns În fiecare cameră să verifice stricăciunile, și În ultima era o bătrînă Într-o cămașă de noapte galbenă, cu părul argintiu, dormind Într-un pat cu baldachin și cu perdele zdrențuite. Helen vizualiză scena destul de precis. — Și ce-a făcut tatăl tău? Întrebă ea fascinată. — A lăsat-o În pace și s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
perdele zdrențuite. Helen vizualiză scena destul de precis. — Și ce-a făcut tatăl tău? Întrebă ea fascinată. — A lăsat-o În pace și s-a Întorse Încet la parter, apoi i-a spus gardianului din zonă. Gardianul i-a povestit că bătrîna avea o fată care venea să-i gătească și să aprindă focul, că avea nouăzeci și trei de ani și nu putea fi convinsă să iasă cînd era vreun raid. Că Își amintea cum Îi văzuse pe prințul Albert și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
mîna sau cartea streașină la ochi, ca Înainte; acum, că era mai strălucitor ca oricînd, nu mai vorbea - Închisese ochii o clipă și-și dăduse capul pe spate. Ce frumoasă e! se gîndi Helen dintr-odată, șocată de povestea despre bătrînă; pentru că soarele lumina fața Juliei ca un reflector, iar albastrul salopetei și hainei scoteau În evidență fața bronzată, genele negre și sprîncenele drepte, și pentru că părul Îi era strîns sub turban, vedeai mai clar liniile dulci ale maxilarului și gîtului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
să Înaintez, zise ea. Nu pare sigur. — Te obișnuiești cu asta, nu-ți fie teamă. Am tot bătut scările În sus și-n jos fără să mă gîndesc o clipă. — Ești sigură că nu-i nimeni aici? Nimeni de genul bătrînei despre care mi-ai povestit săptămîna trecută? Și că n-o să se-ntoarcă nimeni? — Nimeni, zise Julia. Poate doar tata să-și bage capul mai tîrziu, asta-i tot. I-am lăsat ușa descuiată. Întinse mîna, chemînd-o. Vino la parter

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
traversat Hyde Park și și-a Închipuit că era probabil pe o stradă din zona Belgravia. Și-a amintit că avea un pridvor susținut de stîlpi, pentru că Reggie a trebuit să ia cheia apartamentului pe care-l Împrumutaseră de la o bătrînă de la subsol, și cînd a alergat În josul scărilor și a bătut la ușă, ea a Închis ochii și s-a sprijinit de unul din stîlpi și și-a lipit mîinile de stomac, Încercînd să se Încălzească. Dorințele și nevoile ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
a lipit mîinile de stomac, Încercînd să se Încălzească. Dorințele și nevoile ei se micșoraseră, se concentraseră În una singură: să găsească un loc intim În care să poată sta liniștită și la căldură. Auzi vocea lui Reggie. Glumea cu bătrîna destul de forțat. „Așa-i... Așa aș spune... Nu-i așa?“ Haide odată, se gîndea ea. El reapăru pufăind, Înjurînd, și intrară. Apartamentul era la ultimul etaj. Ferestrele de la scară nu erau acoperite, așa că trebuiră să folosească doar lanterna. Se simțea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
din nou. Stătu și-și sprijini capul de perete, plîngînd fără să se oprească, dar atît de lipsită de vlagă, că suspinele ei erau ca niște mici gîfÎieli de durere. Încă plîngea cînd Reggie se Întoarse. O adusese și pe bătrînă. Era Îmbrăcată În cămașă de noapte și capot, dar Își trăsese un palton pe deasupra și-și pusese o pălărie și galoși de cauciuc. Probabil că erau hainele pe care le avea pregătite pentru momentul În care suna Alarma. Răsufla din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
că era Înspăimîntată. — Încă mai vine, nu-i așa? spunea ea din cînd În cînd, uitîndu-se la prosopul dintre picioarele lui Viv. Tinerile ca tine, tre’ să se menajeze. Așa se zice, nu? Viv Închisese ochii. Era conștientă de ce murmura bătrîna, dar stătea țeapănă, concentrîndu-se asupra sîngelui care se scurgea din ea, Încercînd să-l Încetinească, să-l rețină, să-l Împingă Îndărăt În ea. Frica i se ridica, i se topea și sălta În valuri Întunecate. Uneori - și astea i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Între picioare care o făcea să plonjeze din nou În starea de panică. Începuse să se teamă și de ritmul galopant al inimii care, Își dădea seama, accelera fluxul sîngelui. Îl auzi pe Reggie Întorcîndu-se. — Ai trimis după ei? strigă bătrîna. — Da, spuse Reggie, cu răsuflarea tăiată. Da, or să vină. Rămase În ușa băii, palid ca varul, mușcîndu-și unghiile, prea speriat de bătrînă ca să mai intre. Măcar de-ar veni să mă țină de mînă, se gîndea Viv. Măcar dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
care, Își dădea seama, accelera fluxul sîngelui. Îl auzi pe Reggie Întorcîndu-se. — Ai trimis după ei? strigă bătrîna. — Da, spuse Reggie, cu răsuflarea tăiată. Da, or să vină. Rămase În ușa băii, palid ca varul, mușcîndu-și unghiile, prea speriat de bătrînă ca să mai intre. Măcar de-ar veni să mă țină de mînă, se gîndea Viv. Măcar dacă m-ar strînge În brațe... Dar nu făcea decît să o privească și să facă un fel de gest de neajutorare: Își Întindea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Închise ochii și plonjă din nou În panică. Durerea și disperarea erau negre - ca smoala - și atemporale, de parcă ar fi fost din nou sub antesteziantul domnului Imrie, lunecînd din lume, În timp ce lumea gonea Înainte... Simți din nou mîinile grele ale bătrînei pe spate, masînd-o Încontinuu În cercuri mici. Îl auzi pe Reggie strigînd: „Iat-o!“ Dar În acel moment nu-și putea imagina despre ce era vorba. Crezu că avea de a face cu faptul că dăduse la o parte draperiile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
pe picioare. Prietena mea, domnișoara Carmichael și cu mine o să te ducem jos. Ea Îl căuta În continuare pe Reggie și nu se putea concentra la ce i se spunea. Crezu că atunci cînd spusese „Domnișoara Carmichael“ se referise la bătrînă. Apoi el și băiatul mai vorbiră și alte lucruri - spunîndu-și unul altuia „Kay“ și „Mickey“ - și Înțelese, cu un val de disperare, că nu erau bărbați ci, pur și simplu, femei cu părul scurt... Atunci, toată Încrederea pe care le-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Îmi cer scuze, nu contenea să spună slăbită. Îmi cer scuze. Ele o certară În glumă pentru că-și face griji. Dac-ai vedea ce tipi babani ridicăm! spuse cea băiețoasă - Mickey - rîzÎnd. După asta o să ne apucăm să cărăm piane. Bătrîna mergea În fața lor, prevenindu-le În legătură cu treptele mai dificile. Le ținu ușa din față deschisă, și apoi o luă pe potecă să facă același lucru cu poarta de la grădină. Ambulanța era parcată chiar după ea, iar dîrele albe pe vopseaua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]