5,057 matches
-
furtunile cântând povestea facerii lumii (Apollonios din Rhodos, Argonauticele, I, 495). 61. Elias Lönnrot, Kalevala. Epopee populară finlandeză, traducere de Iulian Vesper, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1959. 62. P. Caraman, „Considerații critice asupra genezei și răspândirii baladei Meșterului Manole”, în Meșterul Manole, studiu, antologie și note de Maria Cordoneanu, Editura Eminescu, București, 1980, p. 137. 63. Vezi și P.P. Negulescu, „Problema cosmologică”, în Scrieri inedite, vol. IV, Editura Academiei, București, 1977, p. 393. 64. Jean Starobinski, Textul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de lemn, de exemplu) se pare că nu beneficiau, de regulă, de sacrificii rituale. Într-o monografie inedită (și nefinalizată) despre satul românesc a lui Simeon Florea Marian, la capitolul „Casă nouă” sunt notate următoarele : „în vechime, după cum rezultă din (balada) Meșterul Manole, era datina de a zidi în temelia unei mănăstiri o persoană. Mai pe urmă, vietăți. În urmă, umbra unui om și apoi a unei vietăți. La casele omenești nu se prea făcea aceasta, pentru că casele se făceau de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
34, p. 426). Arhaicul obicei de a face „dreaptă judecată” la poalele unui arbore sacru este atestat de documente istorice, etnografice sau folclorice atât în spațiul românesc (3, pp. 67 și 112 ; 91, pp. 192-196), cât și aiurea (119). În balada comentată, se pare că rolul de „arbore de judecată” îl joacă paltinul. Caracterul justițiar atribuit acestuia a fost intuit deja de Simeon Florea Marian : „Paltinul [...], fiind un arbore binecuvântat de Dumnezeu, un arbore sfânt, nu suferă nicicând o nelegiuire în fața
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
4). Ca argument pentru afirmația sa, Marian consem- nează o doină bănățeană în care paltinul nu permite producerea unei nelegiuiri (erotice) la umbra sa. Iar dacă aceasta totuși s-ar produce, paltinul s-ar usca. De fapt, din chiar textul baladei Trei crai se vede că alegerea acestui copac drept loc de judecată și de alegere (învestire) a unui nou domn nu este întâmplătoare. Versul „la paltin galben” nu este cerut de nici o rimă. Dimpotrivă, este chiar disonant în context și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
la „locul de judecată” „o mână de frânc,/ Un cap de haiduc/ Și sânge de paș,/ Cap de arambaș” ; sau „o mână de frânc/ Ș-o cealmea [= turban/cap] de turc” (35, p. 115). Este un posibil indiciu al arhaicității baladei, amintind de perioada când astfel de (cefalo) trofee dădeau măsura vitejiei unui luptător (112). Dintre preten- denții la titlu, doar unul reușește să treacă probele de voinicie, iar acesta este răsplătit cum se cuvine : Domnia să-i dau, Sila [= puterea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
260-262 ; pentru paltin cu vultur în vârf ca prototip al „copacului lumii”, vezi 126, pp. 31, 40). În colinde „vânătorești”, leul (100) sau cerbul dorm sau își au sălașul „Sub un paltin nalt,/ Nalt și minunat” (18, p. 76). În balade, șarpele fugărit de Iorgovan se acunde „Sub un paltin mare,/ La cap de cărare” (19, p. 52). Într-o altă variantă, anume „la trei păltinei” se ascunde „fata sălbatică” (18, p. 487 ; 105, p. 310). Într-un basm bucovinean (cules
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
sălășluiește în copac. Sau zeului care se credea că folosește copacul drept „canal de comunicare” cu lumea profană. Altfel spus, muribundul este dat „în plata/grija Domnului”. Un astfel de bolnav expus la poalele copacului consacrat este Doncilă, dintr-o baladă culeasă de Vasile Alecsandri : Sub cel păr mare din sat Zace Donciul pe un pat ; Nouă ani și giumătate De când zace el pe spate ! Pe de-o parte carnea-i cade, Pe de alta v[i]ermii-l roade El se
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
sinonim (chiar dacă nu atât de explicit) cu motivul paltin (copac) care crește („într-o zi ca într-un an”) din trupul defunctu lui, motiv din belșug atestat în textele populare româ nești și de aiurea. În unele variante ardelenești ale baladei Meșterul Manole, din trupul (coastele, ochii) femeii zidite cresc „două păltinele” sau „doi păltișori”, iar pruncul continuă să trăiască, legănat de vânt, într-un „langăn” de paltin sau într-un leagăn pus „în vârf de păltinaș” (42, pp. 176, 196
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
unui ritual de înmormântare sui-generis : „înfășarea” trupului, stropirea cu „har”, expunerea „mai sus de pământ”, într-un „leagăn” în paltin (probabil pe o platformă de scânduri fixată sau atârnată în crengile copacului) (116). O imagine sumbră se regăsește într-o baladă populară (Constantin Brâncoveanul) culeasă de Vasile Alecsandri. Corpul împăiat al eroului este atârnat într-un paltin : Trupu-i de pele jupea, Pelea cu paie-o împlea, Prin noroi o tăvălea, Și de-un paltin o lega (93, p. 219). S-ar
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de o „intervenție” din partea lui Alecsandri. Într-o notă de subsol, poetul amintește că, potrivit Cronicii românilor a lui Gh. Șincai, Brâncoveanu a fost decapitat, iar trupul i-a fost aruncat în mare. Dacă Alecsandri ar fi intervenit în textul baladei populare, este de presupus că el ar fi urmat versiunea cronicii pe care o menționează (128). Nu aș insista atât de mult asupra acestui insolit și, într-un fel, rebarbativ ritual funerar (expunerea la înălțime), dacă nu l-aș fi
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
moartea eroilor, ci și la „moartea” Cosmosului, la regresiunea acestuia în Haos. Ca arbori cosmici, coloane ale cerului și stâlpi ai pământului, bradul și paltinul sunt primii afectați de manifestarea stihiei haotice. Fie că stihia ia forma furtunii, ca în balada Meșterul Manole : Suflă, Doamne, un vânt Suflă-l pe pământ, Brazii să-i despoaie, Paltini să îndoaie, Munții să răstoarne, Mândra să-mi întoarne (93, p. 199). Fie că stihia meteorologică este un potop declanșat de „bourul negru”, ca în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
din cercuri. Din acest moment, tânărul poseda virtuțile sălbăticiunii, transferul magic al puterilor s-a operat” (64, pp. 144 și urm.). Tot despre o „legare” a fiarei prin încercuire (de foc, de data aceasta) este vorba în unele variante ale baladei tip Iovan Iorgovan (sau Gruia lui Novac și șarpele). Monstrul este, în acest caz, un balaur care „a oprit drumurile, a stricat potecile” și a devorat 99 de voinici (sau a răpit o fecioară). Iorgovan, care trebuie „să deschidă drumurile
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
carnea animalului fiind apoi mâncată, în mod ritual, de întreaga colectivitate (32, pp. 743- 745). Câteva date particulare apar în această legendă, fără să-i altereze însă fondul și semnificațiile. Labirintul parcurs de erou este (ca și în colindele și baladele românești menționate) un 329Labirintul. Un monstru arhitectonic labirint natural, silvestru. Locul „firului de ață” este luat de „firul de semne”. Similar, în basmele românești și de aiurea, cei doi copii (întotdeauna frate și soră), abandonați noaptea în pădure și pândiți
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ninivite ; cf. 98, p. 88). Tot astfel procedează Ghilgameș și după ce răpune „Taurul ceresc” : „El luă [coarnele taurului] și le atârnă în iatacul său domnesc” (3, p. 143). Motivul este din abundență atestat în textele folclorice româ- nești, ca în balada tip Iovan Iorgovan : Capul șerpelui tăia, Capu-n sabie-l lua, La-mpăratul se ducea (30, p. 228) ; sau în colindele de vânare a „Boului Negru” : Pe Bou Negru-l ajungea, Frumos capul i-l tăia Și-ntr-o suliță
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
lor. Vezi oronimul gr. Gerontobrahos = „stânca moșnegilor” din Parnas. Reminiscențe ale unor astfel de „învestiri regale” par să fi supraviețuit și în textele folclorice românești. Invariabil, după ce răpune monstrul, eroul de basm este înscăunat domn. Similar se întâmplă lucrurile în balade : Capul șarpelui tăia, Cu o sfoară îl lega, Lângă brâu îl încingea, La-mpăratul se ducea, Ca să vadă Și să creadă, Șarpele că a pierit, Drumul țării-i slobozit. Împăratul când vedea, Hei, pe Gruia-l așeza Cu el pe
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
tron] alăturea Și lui Gruia că-i da Jumătate Din cetate Și din sate A treia parte (30, pp. 492 și 229). în legătură cu motivul ritual al înscăunării eroului după trecerea probelor de vitejie, concomitent cu uciderea vechiului suveran, vezi și baladele românești pe care le-am comentat în subcapitolul „Paltinul consacrat” (pp. 145 și urm.). 5. Răpunerea monstrului. Schiță de tipologie Am dat exemplele de mai sus cu scopul de a contura mai bine motivele mitice care compuneau probabil scenariul „inițial
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
alegoric reprezentată, în scenariul tuturor miturilor de acest gen, prin căsătoria (hierogamia) protagoniștilor : Tezeu-Ariadna (81), Iason-Medeea, Perseu-Andromeda, Heracles-Hesiona, Sf. Gheorghe-fecioara, eroul de basm- prințesa răpită de zeu etc. Excepția nu face decât să întărească regula : căsătoria este ratată (ca în balada Iovan Iorgovan) pentru că protagoniștii realizează că sunt frate și soră, deci descendenți din același părinte (vezi și colindele în care junele răpune leul care-i răpise sora). Motivul diferă doar formal, nu și esențial. În fond, căsătoria (hierogamia) finală dintre
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pentru a coborî în și a urca din „lumea de dincolo”, unde răpune zmeul (72, pp. 281- 301). 3. Eroina își pierde complet rolul activ, rămânând doar cu un rol pasiv și ancilar : victimă a monstrului. Vezi mitul Perseu-Andromeda, Heracles-Hesiona, balada românească Iovan Iorgovan etc. În unele colinde „de flăcău”, înfruntarea dintre erou și leu este motivată de faptul că fiara „ș-a luat și sora lui june” (28, p. 178). Vezi în Tipologia poveștilor populare tipul 300 - „Lupta cu dra-
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
zburătorului), fie de „brâul fecioarelor” (simbol vesti- mentar al castității, care era dăruit mirelui în preajma nunții) (117). Privite fiind din perspectiva acestor arhaice valențe magico-erotice ale brâului, gestul sfântului militar de a purta el însuși balaurul în lesă (ca în balada germană) și, mai ales, acela de a lega balaurul cu propriul său brâu (ca în versiunea românească a legendei) devin cu atât mai insolite și mai lipsite de sens. Pierzându-și semnificațiile mito-rituale și magico-simbolice (existente în tipul 2 357Labirintul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
acestei ipoteze. Totuși, mai probabilă mi se pare a fi o altă soluție. În afară de înțelesul de „știulete de porumb” și de „drug”, cuvântul drugă mai are în popor semnificația de „fus gros [mare] de tors firele pentru urzeală”. Vezi în balade populare : „Una din furcă torcând,/ Alta din drugă ’ndrugând” (19, p. 608). Sunt și alte cuvinte din această familie : „drugătură” (fire groase, toarse cu druga), „drugă- noaie” (femeie care toarce cu druga) și, mai ales, cunoscutul verb „a îndruga”, cu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
băcănii. Printre acestea erau substanțe psihotrope (opium), afrodiziace (cantaridă), toxice (arsenic, stricnină) ș.a. (285, p. 204). Ecouri ale obiceiului de „a bea afion” se regăsesc și în literatura populară, probabil și datorită unor influențe cărturărești sau urbane (lăutărești, în cazul baladelor) : [Antofiță] paharul cu vin umplea, Cu afion l’împlinia, Și da lui tat-so de bea. Cum bea tat-so, se’mbăta (162, p. 298). Uneori, termenul „afion” (pus în vin) e înlocuit cu cel de „otravă” (pus în ciubuc) : „Atâta tatăl
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Anume în Dobrogea (regiune cu puternică influență din partea turco-tătarilor și a marinarilor străini din orașele-porturi) sunt atestate colinde în care junele provoacă strănutul calului, dându-i cu tabachera cu tutun de prizat pe la nas (276). Același motiv apare și în baladele culese prin 1883 de la celebrul în epocă Petrea Crețu Șolcan, „lăutarul Brăilei” (170, p. 511). Dar mica „tabacheră” din tabloul lui C.D. Rosenthal ar putea la fel de bine să nu conțină tabac de prizat, ci pilule de hașiș sau de opium
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
muzica, pictura, filmul etc.), și, la rândul ei, literatura furnizează textul altor arte. Astfel, oratoriul Miorița (pentru trei soliști, cor și orchestră) al lui Anatol Vieru constituie o impresionantă reinterpretare a unei viziuni asupra vieții și a morții, identificabile în balada populară; o zguduitoare construcție sonoră ce configurează o meditație asupra condiției umane este opera Iona, a aceluiași Anatol Vieru, operă ce are punct de plecare drama omonimă a lui Marin Sorescu. Au existat însă și epoci, ca sfârșitul veacului al
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Iulia Murariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1360]
-
de revistă, care aveau loc pe scena Casei Populare. Uneori se mai nimerea și câte un spectacol bun. Îmi amintesc că atunci i-am văzut pentru prima oară pe Birlic și Beligan, tineri amândoi, în „Rușinea Familiei”. Sau filmul sovietic Balada Siberiei, ale cărei melodii le fredonau tinerii mult timp după aceea. Bune-rele, erau distracția adolescenților din vremea aceea, lipsiți de televiziune și discoteci. Toate bune, dar nimic nu era gratuit. Iar noi nu aveam bani. Singura soluție la îndemână era
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
de kilometri pe oră cu frâna trasă. Apar în piața asta literară din România peste 120 de reviste literare. Ca șef de revistă trebuie să ai un proiect al tău, unic, altfel n-are rost să sacrifici pădurile țării. (Vezi Balada lui Verestoy Attila, apud Gellu Dorian: " Codrule codruțule/ ce mai faci, drăguțule?/ Ia, eu fac ce mai făcuși/ Cherestea și rumeguș!"). Ca redactor-șef de revistă, cherestea și rumeguș faci dacă nu ai un proiect al tău, și încă unul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]