4,680 matches
-
francezilor, alegând zona din actualul Belarus deoarece acolo, Armata Imperială Rusă avea o superioritate numerică importantă față de aflate sub comanda generalului Eichhorn. Armata a II-a Rusă era formată din 16 divizii de infanterie și 4 de cavalerie, 253 de batalioane, 133 escadrile și deținea 887 de tunuri, în timp ce forțele germane numărau 9 divizii de infanterie și 3 de cavalerie, 89 de batalioane, 72 de escadrile și 720 de tunuri de diferite calibre. Bombardamentul rusesc de artilerie de la început a fost
Ofensiva de pe Lacul Naroci () [Corola-website/Science/335776_a_337105]
-
Armata a II-a Rusă era formată din 16 divizii de infanterie și 4 de cavalerie, 253 de batalioane, 133 escadrile și deținea 887 de tunuri, în timp ce forțele germane numărau 9 divizii de infanterie și 3 de cavalerie, 89 de batalioane, 72 de escadrile și 720 de tunuri de diferite calibre. Bombardamentul rusesc de artilerie de la început a fost unul lung (a durat două zile), dar imprecis, lăsând mare parte din artileria germană intactă, iar soldații ruși, care au făcut greșeala
Ofensiva de pe Lacul Naroci () [Corola-website/Science/335776_a_337105]
-
agent dublu pentru CIA. S-a născut în 1932 într-o familie foarte patriotă. Bunicul său fusese un membru Legiunii poloneze comandată de Józef Piłsudski, și tatăl său a luptat mai întâi în armata poloneză în timpul invaziei Poloniei, apoi în Batalionul „Zośka” al mișcării de rezistență Armia Krajowa. A crescut în Varșovia ocupată de naziști. După cel de-al Doilea Război Mondial a practicat boxul, săritura în lungime și săritura cu prăjina. S-a interesat de scrimă din întâmplare, după ce a
Jerzy Pawłowski () [Corola-website/Science/335778_a_337107]
-
Garda locală, iar după intercalarea trupelor maghiare între Arad și restul comitatului, asigurarea comenzii Gărzilor a fost reorientată spre Comandamentul din Brad, unde se afla în funcție căpitanul Florian Medrea. După ce la Halmagiu Garda - autointitulată „legiune”, a opus rezistență unui batalion maghiar la tunelul de la Ciuciu (Vârfurile) pricinuindu-i pierderi, s-a retras ulterior la Brad și a constituit împreună cu gardiștii de aici nucleul "Corpului Voluntarilor „Horia”" (implicat activ în pregătirea ofensivei din Aprilie a Armatei Române), corp reorganizat ulterior în
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
parte din membrii Gărzilor din regiune s-au refugiat alături de alți români la Zam, unde se afla Armata Română). Ulterior un detașament din Püspökladány a ucis gardiștii din Chișineu Criș, iar la Șiria Garda Națională a fost atacată de două batalioane din "Divizia 23 ungară" (comandată de generalul Soos), după care aceastea au avansat până la linia de demarcație. O parte din membrii Gărzii din Șiria au trecut această linie și s-au înrolat în trupele regulate române. Dupa dezarmarea Garzilor românești
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
o placă de marmură, este dăltuită următoarea inscripție: Panait Donici (1825-1905) a fost un militar și om politic român. De-a lungul vieții a deținut funcțiile de ministru al Lucrărilor Publice în Moldova (aprilie 1859-mai 1860), căpitan și comandant al Batalionului de geniu din Moldova (septembrie 1869-decembrie 1860), căpitan și maior-comandant al Batalionului de geniu din Muntenia (decembrie 1860-aprilie 1862) și ministru al Agriculturii, Comerțului și Lucrărilor Publice (noiembrie 1867-februarie 1868). Este considerat "„organizatorul trupelor de geniu”" din România. Bustul este
Monumentul lui Panait Donici din București () [Corola-website/Science/332742_a_334071]
-
fost un militar și om politic român. De-a lungul vieții a deținut funcțiile de ministru al Lucrărilor Publice în Moldova (aprilie 1859-mai 1860), căpitan și comandant al Batalionului de geniu din Moldova (septembrie 1869-decembrie 1860), căpitan și maior-comandant al Batalionului de geniu din Muntenia (decembrie 1860-aprilie 1862) și ministru al Agriculturii, Comerțului și Lucrărilor Publice (noiembrie 1867-februarie 1868). Este considerat "„organizatorul trupelor de geniu”" din România. Bustul este înscris în Lista monumentelor istorice 2010 - Municipiul București - la nr. crt. 2327
Monumentul lui Panait Donici din București () [Corola-website/Science/332742_a_334071]
-
Materinga și Troian Bacsila, viitori generali, regiment care s-a mutat în 1895 la Biserica Albă: În anul 1897 a fost numit maior și a primit Ordinul împărătesc al Crucii Militare de Merit de clasa a 3-a, fiind comandantul batalionului 4 al regimentului de infanterie nr. 26 din Viena. La 15 octombrie 1899 maiorul a fost decorat și cu Crucea de Ofițer a lui Ferdinand I al Bulgariei. De asemenea a primit Medalia Comemorativă a Trupelor de Război și Distincția
Ion Iovescu () [Corola-website/Science/332952_a_334281]
-
forțelor terestre britanice cu diferite specializări, ca și din rândul „companiilor independente” (organizate inițial din rândurile militarilor Armatei Teritoriale) care luptaseră în Norvegia. În noiembrie 1940, unitățile militare nou formate au fost organizate ca Brigada de Servicii Speciale cu patru batalioane, plasate sub comanda generalului de brigadă J. C. Haydon. Până în toamna anului 1940, peste 2.000 de oameni se oferiseră voluntari pentru instruirea în cadrul trupelor de comando. Au fost formate 19 comandouri ale forțelor terestre britanice pe teritoriul Regatului Unit
Lista raidurilor de comando împotriva Zidului Atlanticului () [Corola-website/Science/332958_a_334287]
-
Mevlevi s-a împrăștiat în Balcani, Siria, Liban, Egypt și Palestina, în special în Ierusalim, chiar și în India. În timpul primului război mondial, Regimentul Mevlevi a servit în Siria și Palestina sub comanda celei de-a 4-a armate. Un batalion de aproape 800 de derviși ("Mucahidin-i Mevleviyye") a fost format în decembrie 1914 în Konya și trimis în Damasc. Un alt batalion i s-a alăturat la sfârșitul lui august 1916 și împreună au format Regimentul Mevlevi. Această unitate militară
Ordinul Mevlevi () [Corola-website/Science/333579_a_334908]
-
mondial, Regimentul Mevlevi a servit în Siria și Palestina sub comanda celei de-a 4-a armate. Un batalion de aproape 800 de derviși ("Mucahidin-i Mevleviyye") a fost format în decembrie 1914 în Konya și trimis în Damasc. Un alt batalion i s-a alăturat la sfârșitul lui august 1916 și împreună au format Regimentul Mevlevi. Această unitate militară nu a lutat însă și a fost desființată la finalul lui septembrie 1918. Mustafa Kemal Ataturk s-a întâlnit cu membrii Ordinului
Ordinul Mevlevi () [Corola-website/Science/333579_a_334908]
-
a fost un militar de carieră, publicist, poet. Urmează școala primară în satul natal și liceul militar la Iași. În timpul Primului Război Mondial sublocotenentul participă cu Regimentul 15 Infanterie pe fronturile de la Oituz, Târgu Ocna, Turda. Devine comandant de companie apoi de batalion. După război contribuie în mod decisiv la reînființarea Universității românești din Cluj, precum și a Operei române. Se căsătorește cu Maria Kühnel, descendentă dintr-o familie de austrieci înstăriți, împreună avâd un fiu, Laurian Ante, cunoscut mai târziu ca scriitor, dramaturg
Gheorghe Ante () [Corola-website/Science/333593_a_334922]
-
Școală Militară de Ofițeri din Berlin cu gradul de sublocotenent, fiind repartizat la Regimentul 51 din Silezia Inferioară. Între 1877-1880, a urmat Academia de Război a Prusiei. Între 1 aprilie 1881 și 30 martie 1887 ocupă funcțiile de adjutant al Batalionului 1 și ulterior al Regimentului 51 Infanterie, dislocat la Glatz / Silezia. Începând cu 1 aprilie 1891, este mutat pentru un stagiu la "Statul Major General" al armatei prusace, din Berlin. Ocupă ulterior diverse alte poziții în armată. La 22 aprilie
Robert Kosch () [Corola-website/Science/333592_a_334921]
-
Sofia, dovedindu-se a fi unul dintre cei mai buni studenți. La 30 iulie 1883 are loc ceremonia de absolvire a școlii în prezența prințului Alexander Batenberg, care le-a înmânat gradele de sublocotenent. După absolvire, Pantelei a fost repartizat Batalionul 15 Infanterie dislocat în orașul său natal, Sviștov. După izbucnirea războiului sârbo-bulgar în 1885, locotenentul Kiselov a fost trimis în fruntea companiei sale să participe la apărarea Vidinului, unde a primit botezul focului. Orașul avea să fie repede încercuit de
Pantelei Kiselov () [Corola-website/Science/333630_a_334959]
-
comandant al unității de grăniceri din Sviștov. Aici a petrecut următoarea decadă a vieții sale, căsătorindu-se și având trei copii - "Gheorghi", "Aleksandr" și "Tatiana". La 1 ianuarie 1899 este avansat la gradul de maior, fiind numit la comanda unui batalion de infanterie din Varna. În 1908 a fost rechemat de urgență la Sofia și numit comandant militar al orașului timp de câteva luni, după care a fost trimis de către Statul Major General bulgar la un stagiu de pregătire în Franța
Pantelei Kiselov () [Corola-website/Science/333630_a_334959]
-
Infanterie. La 7 septembrie 1912, țarul Bulgariei Ferdinand a declarat mobilizarea generală a armatei. Regimentul 8 Infanterie a terminat mobilizarea în șase zile, având un efectiv de război de 70 ofițeri, 4 funcționari și 4.716 trupă, grupați în patru batalioane. În afară de armamentul individual, regimentul mai dispunea de 4 mitraliere. Pe 4 octombrie, regimentul a părăsit Varna, îndreptându-se spre raionul de concentrare al Diviziei 4 Infanterie „Preslav” din a cărei organică făcea parte. Divizia 4 era subordonată Armatei 3 bulgare
Pantelei Kiselov () [Corola-website/Science/333630_a_334959]
-
4 Călărași) în rezerva armatei. La rândul lor, diviziile de infanterie și-au organizat forțele pe șase „grupuri de acoperire”, denumite după numele trecătorii în care acționau. Forțele inamice aflate în fața Armatei de Nord erau Divizia 61 Lanstrum austro-ungară (17 batalioane de infanterie, 3 escadroane de cavalerie și 9 baterii de artilerie) dispusă în fața grupurilor de acoperire ale Divizie 14 Infanterie, Brigada 19 Landstrum (6 batalioane de infanterie și 2 baterii de artilerie) dispusă în fața grupurilor de acoperire ale Divizie 7
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
care acționau. Forțele inamice aflate în fața Armatei de Nord erau Divizia 61 Lanstrum austro-ungară (17 batalioane de infanterie, 3 escadroane de cavalerie și 9 baterii de artilerie) dispusă în fața grupurilor de acoperire ale Divizie 14 Infanterie, Brigada 19 Landstrum (6 batalioane de infanterie și 2 baterii de artilerie) dispusă în fața grupurilor de acoperire ale Divizie 7 Infanterie și 1 batalion din Divizia 71 Infanterie austro-ungară, în valea Oituzului. Raportul de forțe era unul net favorabil părții române: În prima etapă a
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
escadroane de cavalerie și 9 baterii de artilerie) dispusă în fața grupurilor de acoperire ale Divizie 14 Infanterie, Brigada 19 Landstrum (6 batalioane de infanterie și 2 baterii de artilerie) dispusă în fața grupurilor de acoperire ale Divizie 7 Infanterie și 1 batalion din Divizia 71 Infanterie austro-ungară, în valea Oituzului. Raportul de forțe era unul net favorabil părții române: În prima etapă a ofensivei au acționat grupurile de acoperire, misiunea lor principală fiind de a asigura deschiderea trecătorilor din Carpații Orientali și
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
fost în această etapă au fost de 41.000 de militari, reprezentând 38% din prevederile de război (107.948 militari). Divizia 14 Infanterie (comandant - general de brigadă Paraschiv Vasilescu), cu un efectiv de 16.000 de militari grupați în 15 batalioane de infanterie și 8 baterii de artilerie, a organizat trei grupuri de acoperire: Până la data de 2 septembrie 1916, grupurile de acoperire ale Divizie 14 Infanterie au deschis trecătorile omonime atingând aliniamentul: vârful Călimănel - Bilbor - imediat vest Borsec - confluența valea
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
același timp, a început deplasarea grosului forțelor diviziei din raionul de concentrare de pe valea Bistriței spre zona acțiunilor de luptă. Divizia 7 Infanterie (comandant - general de brigadă Ioan Istrate), cu un efectiv de 14.000 de militari grupați în 13 batalioane de infanterie și 7 baterii de artilerie, a organizat două grupuri de acoperire: La sfârșitul etapei, Divizia 7 Infanterie a reușit deschiderea trecătorilor ajungând cu grupurile de acoperire pe aliniamentul gara Ghimeș - pantele estice ale munților Nemira. Divizia 8 Infanterie
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
7 Infanterie a reușit deschiderea trecătorilor ajungând cu grupurile de acoperire pe aliniamentul gara Ghimeș - pantele estice ale munților Nemira. Divizia 8 Infanterie (comandant - general de brigadă Ioan Pătrașcu), cu un efectiv de 11.000 de militari grupați în 10 batalioane de infanterie și 7 baterii de artilerie, a organizat un singur grup de acoperire, grupul „"Ghimeș"”, sub comanda comandantului Brigăzii 15 infanterie, generalul de brigadă Nicolae Petala, acționând pe un front de 32 kilometri în văile râurilor Slănic, Oituz și
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
de infanterie aeropurtată, avea sarcina cuceririi mai multor poduri a drumurilor care duceau spre pozițiile defensive olandeze din jurul orașului Rotterdam și spre aeroportul Waalhaven. Divizia a 22-a de debarcare aeriană, compusă din două regimente de infanterie aeropurtată și un batalion de parașutiști, avea sarcina cuceririi mai multor aeroporturi din apropierea orașului Haga (Valkenburg, Ockenburg și Ypenburg). După securizarea celor trei aeroporturi de către batalionul de parașutiști, restul diviziei avea să aterizeze cu planoarele și să pornească atacul pentru ocuparea capitalei olandeze, arestarea
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
aeroportul Waalhaven. Divizia a 22-a de debarcare aeriană, compusă din două regimente de infanterie aeropurtată și un batalion de parașutiști, avea sarcina cuceririi mai multor aeroporturi din apropierea orașului Haga (Valkenburg, Ockenburg și Ypenburg). După securizarea celor trei aeroporturi de către batalionul de parașutiști, restul diviziei avea să aterizeze cu planoarele și să pornească atacul pentru ocuparea capitalei olandeze, arestarea guvernului olandez, a comandanților militari și capturarea familiei regale. Divizia trebuia de asemenea să împiedice deplasarea pe șosele și căile ferate ale
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
fost obstrucționate de existența unei singure căi de declanșare a atacului - o scără în spirală - și de faptul că toate abrazurile care aveau devere spre fort fuseseră cucerite sau distruse. Planul inițial prevedea ca Grupul „Granit” să fie înlocuit de Batalionul 51 de geniu după câteva ore de la cucerirea fortului, dar parașutiștii au rămas pe poziții până la ora 07:00 a zilei de mai 11. Rezistența puternică a belgienilor și distrugerea mai multor poduri penste Meuse i-a obligat pe geniști
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]