6,134 matches
-
de 100 de ani; România 1074, Serbia 573, Spania 410, Franța 213, Italia 179, AustroUngaria 113, Anglia 92, Rusia 89, Germania 76, Norvegia 23, Belgia 5, Danemarca 2.” Viitorul răspundea și unor întrebări venite din public :are preotul cel ce botează dreptul de a hotărî arbitrar numele copilului nelegitim?; durata predicii, simbolul tămâiei și calitatea ei, recăsătorirea preoților, pensionarea preoților - „un preot nu poate fi pensionat. Preoția îi este dată pentru toată viața. Pe paroh îl poate pensiona numai moartea.” „Lipsa
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
numele după placul său contra voinței neamurilor respectivilor copii nui o procedură corectă pentru că: maica, dacă a născut copilul și afară de cununie posedă dreptul natural a hotărî numele copilului său, fie ea sau prin nașii aleși de ea; preotul ce botează are dreptul să exprime sfatul său în privința numelui copilului, dar în contra voinței părinților ori nașilor n-are voie să-i impună numele. Preotul trebuie să se îngrijească ca copiilor la botez să nu li se dea nume păgâne, nume inventate
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
un rol principal. Deseori sunt invocate arhetipuri mitologice și literare, iar cititorul nu are nevoie de investigații suplimentare pentru a înțelege fragmentatadesfășurare a evenimentelor. Cheile îi sunt oferite pe parcurs. Eroul se numește Ștefan (după exemplul lui Joyce, care își botează în multe contexte alter ego-ul cu acest nume), iar călătoriile sale rătăcitoare între diferite orașe și femeipot fi direct comparate cu cele ale lui Odiseu. Tema-cadru a voluminoasei descrieri, care leagă începutul de sfârșit, este tensionanta iubire romantică dintre Ștefan
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
al delatorilor, al urii. De remarcat evoluția fenomenului prin rafinarea mijloacelor de tortură motivată de amplificarea stării de alienare a torționarilor, a sadismului lor, dar și de încercarea de a micșora procentul cazurilor mortale. La Gherla celulele de reeducare sînt botezate de către victime: Camera morții, Camera nebunilor, Camera chinezească etc. La intrarea în închisoarea Pitești, pe frontispiciu era scris: Pentru dușmanii poporului nu există nici milă, nici îndurare. Și, într-adevăr, cum și subliniază Costin Merișca, Piteștiul a fost o insulă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
un colac de WC în gît și erai obligat să reciți poezii de autobatjocorire; dacă aveai deranjat stomacul, cînd stăteai pe tinetă, erai admonestat că ești un nesimțit, că ai stricat aerul; te obligau să lingi closetul; erai ținut forțat ("botezat") cu capul în hîrdăul cu urină și excremente, pînă la sufocare; erai pus să te tragi cu altul de organele genitale sau unul din ei îți băga în gură penisul său; dacă te scăpai pe tine în timpul bătăii, erai obligat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
o crede un handicap, poeți de frunte nefiind stînjeniți în a-și afirma personalitatea creatoare. Sînt date cîteva exemple: "Treizeci decembrie de Breslașu nu seamănă cu Steaua țării a lui Mihai Beniuc, nici cu Noaptea de Decembrie a lui Demostene Botez deși tratează aceeași temă... An-son-hi de V. Porumbacu, Ochii de Mihai Dragomir, Un om și-un frate sovietic de Eugen Frunză sau Copii coreeni la Congresul păcii de A. E. Baconsky au o țintă comună: demascarea atrocităților săvîrșite de imperialiști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mine) mi le aplică pe cap, pe coaste, pe tălpi, după cum e cazul". Fostul gazetar la "Universul", Mircea M., coleg de celulă, se roagă în fiecare seară. Pe N. Steinhardt îl preocupă mai vechea dorință, acum stăruitoare, de a se boteza. Se decide după ce i se comunică condamnarea: treisprezece ani și muncă silnică. Nu crede că va rezista pînă la capăt, așa că ar vrea să-și împlinească gîndul cît mai repede. Este încurajat că va afla un preot în închisoare de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
crede că va rezista pînă la capăt, așa că ar vrea să-și împlinească gîndul cît mai repede. Este încurajat că va afla un preot în închisoare de altfel plină de clerici la acea vreme, ce se va învoi să-l boteze, se înțelege, clandestin, dar valabil. Vrea să nu moară înainte de a primi botezul. Faptul îi pare imposibil, un imposibil posibil, totuși. Un întreg eseu închină imposibilului imposibil și imposibilului posibil. Apelează la spusa lui Thomas More: I trust I make
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
un preot-călugăr ortodox, care i se recomandă, în continuare, pe același prici, se aflau doi preoți catolici fac la fel. Sîntem în 7 martie 1960. Se hotărăște imediat să-i spună călugărului ortodox că-i ovrei și dorește să se boteze, imediat acesta se arată de acord. Părintele Mina începe fără amînare lecțiile de catehizare cu candidatul la creștinism. De altfel Mina Dobzeu va publica la începutul anilor '90 o carte condensată despre creștinarea lui N. Steinhardt. Cei trei preoți îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
altfel Mina Dobzeu va publica la începutul anilor '90 o carte condensată despre creștinarea lui N. Steinhardt. Cei trei preoți îl întreabă ce vrea să fie, catolic sau ortodox. Fără șovăială își afirmă dorința de a fi ortodox. Va fi botezat de călugăr și asistat de cei doi prelați-catolici. Cei trei îi cer să se considere "botezat în numele ecumenității și să făgăduiesc a lupta dacă-mi va fi dat să ies din închisoare pentru cauza ecumenismului, mereu. Ceea ce făgăduiesc din toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Steinhardt. Cei trei preoți îl întreabă ce vrea să fie, catolic sau ortodox. Fără șovăială își afirmă dorința de a fi ortodox. Va fi botezat de călugăr și asistat de cei doi prelați-catolici. Cei trei îi cer să se considere "botezat în numele ecumenității și să făgăduiesc a lupta dacă-mi va fi dat să ies din închisoare pentru cauza ecumenismului, mereu. Ceea ce făgăduiesc din toată inima". Își va ține făgăduiala. Celula 18 este una de tranzit, de aici urmează să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
să fie răspîndiți pe unde s-o nimeri. Trebuie să se grăbească. Botezul este stabilit pentru 15 martie 1960. Între timp, în celula 18 se deschide o veritabilă Universitate, cei din lotul Noica-Pillat organizează cîteva cercuri de cultură cum le botează viitorul monah. Odată catehizarea finalizată, botezul se va săvîrși în ziua de 15, după întoarcerea de la aer, moment în care sînt mai puțin supravegheați: Cînd puhoiul de oameni se întoarce cu zgomot mare, ducînd în rînd de cîte doi balia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
dar cu acea iscusință preoțească unde iuțeala nu stînjenește dicția deslușită părintele Mina rostește cuvintele trebuincioase, mă înseamnă cu semnul crucii, îmi toarnă pe cap și pe umeri tot conținutul ibricului (cănița e un fel de ibric bont) și mă botează în numele Tatălui și al Fiului și al Sfîntului Duh. De spovedit, m-am spovedit sumar: botezul șterge toate păcatele. Mă nasc din nou, din apă viermănoasă și din duh rapid. Trecem apoi, oarecum liniștiți, oarecum ușurați hoțul care nu-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
-i prins în fapt e om cinstit la patul unuia din preoții greco-catolici: e lîngă tinetă și balie (am coborît cu toții de la cucurigu), și acolo recit crezul (ortodox), după cum fusese stabilit. Reînnoiesc făgăduința de a nu uita că am fost botezat sub pecetea ecumenismului. Gata. Botezul, în asemenea împrejurări, e perfect valabil și fără de cufundare și fără de mirungere. Dacă voi ajunge să scap de închisoare cu bine, urmează, pentru taina mirungerii, să mă prezint la un preot al cărui nume îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de la agitație și uneltire contra ordinii sociale, la propagandă dușmănoasă, constituirea de organizații antipartinice, sau ponegrirea orînduirii socialiste, nu mai puțin dușmănoasă acțiunea omisiunii de denunț. Sînt cîteva exemple concludente, unul a primit o pedeapsă de 5 ani pentru că își botezase cîinele Stalin, dorind să se apere condamnatul a precizat că mai avea un cîine pe care îl chema Hitler s-ar părea că mărturia i-a agravat pedeapsa; altul pentru că s-a bucurat prea tare că Armata Roșie a părăsit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
acompania singur, recitând o poezie sau interpretând o doină de jale care aproape provoca leșinuri printre damele delicate și elegante care se îndrăgosteau de el pe loc. — Ați auzit știrile ? întreba. Ați auzit că au descoperit o nouă planetă ? Au botezat-o Pluto, ca pe zeul roman al lumii de dincolo. O planetă îndepărtată, cu o mișcare necirculară, plină de gheață, unde e atât de frig, că n-am rezista o secundă. Exact ca inima unui om care n-a cunoscut
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și înguste, de preferat de altă culoare decât sacoul în carouri sau pantofii din piele, cu bot lat și cu talpă extrem de groasă, care scârțâiau. Pentru noii adolescenți, costumele scumpe, elegante și rafinate ale lui Cristian Vasile, Jean Moscopol, Titi Botez sau Zavaidoc încep să pară tot mai bătrânicioase. Un nou gen de sexualitate plutește în aer, prin hainele tot mai strâmte, mai scurte și mai decoltate ale femeilor. Pe stradă, dar și în piese, în articole de ziar sau în
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
a căutat geniul Într-o sintaxă străină și imperială, le-a dat glas. Da, dar el a vorbit cu acea limbă pe care o folosesc cei ce sunt ținuți prizonieri, cei care se tem de a fi Înțeleși și atunci botează lucrurile și ideile cu alte semne și sunete și aerului Îi spun apă, febrei - somn, visului - trădare, prietenului - trecător și patriei - infern! De la Panait Istrati la sărmanul Ștefan Baciu În insulele Hawai, de la Horia Stamatu care a trăit nu departe
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care am numit-o a posibilului, atât de obișnuit de a trăi și de a fi „activ” În ea, În felul meu, se’nțelege că mi-a venit extrem de greu să intru În „următoarea”, aceea a adulților reali, cum am botezat-o, a probabilului. Și, de intrat - dacă am intrat! -, nu am făcut-o definitiv și foarte bine niciodată! Și cum un Înțelept nu regretă ceea ce nu-i stă În posibilități, nici eu nu regret această „imperfecțiune de adaptare”, această proastă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de stare schizofrenică, dublă: prea „laș” pentru a contesta total realitatea diurnă, „instalată”, Învingătoare și, mai ales, acceptată de majoritate, dar și „visător”, cum spuneam, fabricându-mi la nesfârșit propria mea realitate, am intrat În acea categorie pe care am botezat-o din tinerețe a „nebunilor lași sau murdari”! Nebunii curați, o spuneam cu emfaza oricărui tinerel ce dezvoltă câteva idei „magistrale” zilnic (Camil Petrescu: „Eu văd idei!”Ă, nebunii curați sunt cei care, desfidând cu un curaj „nebun” convențiile tiranice
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Grobei, din Bunavestire; În ’81, abordarea ambițioasei teme a lui Don Juan (ce avea să cuprindă, apoi, Încă patru volume, patru romaneă și, În ’84, ultima apariție sub dictatură, „tema viului” - o temă improprie epicului clasic și de aceea am botezat textul: „poem epic” - Drumul la zid. Acesta a fost timpul În care destinul meu literar sau pulsiunile mele secrete ce au ieșit „la lumina zilei” și la cea a tiparului mi-au jucat festa de a mă „depărta” de ceea ce
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
-lea, și nu numai În Transilvania, ci pe Întreg teritoriul românesc, prin curentul latinist, aflat În poziție dominantă până după 1870. Cel mai influent dintre exponenții săi, istoricul și lingvistul August Treboniu Laurian (1810-1881) — de remarcat prenumele latine, așa Își botezau ardelenii copiii, cu nume latinești —, Își Începea Istoria românilor, publicată În 1853, de la fondarea Romei (753 Înainte de Cristos), adoptând și sistemul cronologic corespunzător. Istoria românilor se Înfățișa ca o continuare a istoriei romane. Românii erau romani, nici mai mult, nici
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
înmărmurit, după care și-a ridicat ochii spre mine. Jayne renunțase. Nu mai voia pensie alimentară și punea capăt imediat procesului intentat. Exact în acel moment, aflându-mă în biroul avocatului, la One World Trade Center, am realizat că își botezase copilul după tatăl meu, însă după ce am confruntat-o mai târziu, în aceeași zi, în legătură cu chestiunea asta și am ajuns să ne împăcăm provizoriu, mi-a jurat că nu se gândise niciodată la asta. (Ceea ce încă tot nu cred, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
doilea rând priceperea, chiar talentul cu care detectați valorile! Pentru Șiadbei, vă trimesesem o scrisoare a D-lui Heul, fost casier la gară (În Fălticeni, n.n.), bun cunoscut cu fam. Șiadbei și cu fam. Botez. Am scris surorii lui Titică Botez să vă răspundă datele de care aveți nevoie. Asemeni vă dau adresa fostei mele eleve, actualmente mare artistă ieșeană, alături de soțul ei. I-am scris și ei ce am făcut. Donez - după plăcerea Dvs. corespondența mea cu această fostă elevă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
plăcere. Astăzi am avut deosebita plăcere să aud la radio despre inaugurarea Muzeului fălticenean Irimescu . El cunoaște și pe Ecat. Pop Petrovici. Eu vă mulțumesc din inimă de câtă importanță Îmi dați și vă rog să faceți legătura cu fam. Botez (În prezent, sora e Pomîrleanu, str. Alecu Donici 31, București 13, sector 2) și cu fam. Petrovici. Vă dorim amândoi soției și Dvs. multă sănătate și cele mai distinse salutări. Marie Kalmicov </citation> <citation author=”MIHĂESCU (KALMICOV) Maria” loc=”Brașov
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]