5,404 matches
-
la școala normală am avut un profesor de limba germană pe care îl chema Fraihube. Și nu prea știa românește. Și ne întreba: Băieți, cum o cheamă pe cucoana porcului ? și noi răspundeam că o cheamă scroafă. Dar pe cucoana boului cum o cheamă ? Și noi răspundeam că o cheamă vacă. Și mai râdeau câțiva elevi. Și el întreba care a râs ? Și nu spunea nimeni și atunci de la mijlocul clasei scotea 10 elevi afară, ori au râs, ori nu. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
o iarnă foarte geroasă. La toate companiile făceau instrucție cu mantale, numai la compania 7 în tunici. Tremuram și ne înghețau mânile pe armă. La Iași un tată s-a pus cu trupul peste băiatul său și când au ajuns boii cu sania acasă și tata și băiatul erau înghețați morți de frig. Și dacă căpitanul Neculcea era așa de aspru și nesuferit, Doamna lui Doamna institutoare Maria Neculcea era, numai bunatate și multă voie bună și cu elevele și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
și înțelepciune rară. Într-o vară N. Iorga a venit și a dormit în Baea la Grădinărița pe prispă afară. A venit Neculai a Gaciței, primarul com. Baea. "Am 100 de oi, 100 de stupi cu albine, 5 perechi de boi, 5 vaci cu lapte, am plapomă, saltea, ai pe ci ti odihni, nu ca aici să dormi pe prispă și să te mânânce țânțarii". Și N. Iorga i-a răspuns: "Nu merg la neata, am venit in Baea să dorm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
ale soldaților bulgari, lipsite de interes. Din spusele sergentului Belomovski, conducător de automobil, aflăm că planul răpirii era de mult conceput, că automobilul s-a defectat la 2 km de Călugăreni, de unde a fost adus de o căruță trasă de boi. De un deosebit interes este declarația lui Alexandru Plopșoreanu, fost comisar în Poliția română, care întâlnind pe sergentul Belomovski la restaurantul „Mercur”, a aflat de la acesta, bine dispus prin băutură, întreaga desfășurare a răpirii moaștelor. Chemat de generalul Tantiloff, Belomovski
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
dar nu i-am dat prea multă importanță. Aveam să-l cunosc mai bine cu ocazia examenului. La proba scrisă ni s-a propus ca temă “Întocmirea unui pedigree la bovine”. Trebuie să subliniez că În zona Târnavelor, foarte mulți boi și tauri se numeau “Boian”. Pentru a fi original mi-am botezat și eu taurul “Boian”, fără să țin seama de numele șefului de lucrări. Atât profesor dr. Contescu, titularul disciplinei cât și cadrul didactic În cauză au considerat lucrarea
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
adapta ălora. Deși prin '78 sau '79 m-am bucurat de succes la ședința Cenaclului literar al Facultății de ziaristică din cadrul Academiei "Ștefan Gheorghiu". Nu am citit, așa cum s-ar putea crede, poeme cu tovarășul sau tovarășa, Patria și Poporul. Boul și vițelul. Dimpotrivă! Am fost chiar șocat de participanții rebeli ai acelui cenaclu. Țin minte că a fost o ședință de cenaclu de "tip occidental". Jocuri de lumini, semiîntunericime, bar cu de toate, proiecții cinematografice, dar mai ales luări de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în câmpul muncii, ca muncitor, ca muncitor mecanic. S. P.: - Ce v-a determinat să plecați din satul natal ? D. G.: - Păi, nu mai aveam obiectul muncii, cum s-ar spune. Lui tata îi luase pământul, calul îi luase, avea boi, avea vaci, aveau vaci, oi și așa mai departe și, din puținul care mai era, acolo, nu mai aveai nici o șansă, că n-aveai nici ce ! Trebuia să te duci, să muncești la colectiv și așteptai toamna, să-ți dea
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
cer”. Dom’le, când o bătut cu pumnu-n masă: „- Ce, tovarășe, pentru asta te-am pus noi director ?! Să-i lași iar fără salar ?! Mâine-dimineață să-aibă salariul !” Și-n momentul ăla am spus: „- Păi, dacă se merge pe principiul cu boii trag și caii mănâncă, eu m-am lămurit !” Ș-am chemat șefii de secție „- Măi, ia și-ncheie salariul acolo, că am avut panaramă cu comandantul de la Securitate !” Și în fiecare lună venea și vedea situația și o raporta la
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
de plop. Voloseni. Sat în sudul comunei Epureni, plasa Prut; deal în sud-estul orașului Huși, fiind în legătură cu dealurile Coțoi și Vulpe. În timpul domniei lui Ștefan Tomșa (1563-1564), satul făcea parte din ocolul Stănilești. Volovăț. Toponim cu posibilă rădăcină slavă (vol - bou): ucr. voloch, rus. voloch; ucr. volovets’. Chiar dacă cele mai multe informații pledează pentru originea toponimicului Huși de la numele boierului Husul, stăpân al moșiei de pe Drăslăvăț, totuși, ipoteza nu are o argumentare definitivă. Într-o mai veche monografie a orașului, din 1995, erau
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
cuprindea și pășuni, fânețe, țarini și prisăci, se poate afirma că Hușii medievali aveau un pronunțat caracter agricol, asemeni celorlalte târguri ale țării. Comerțul ocupa un loc însemnat în activitatea târgoveților. Se vindeau miere, ceară, cai și, mai ales, vestiții boi de Fălciu - cunoscuți până în nordul Europei, la Marea Baltică și în sud până la Veneția -, brânză și unt, seu și lână, carne afumată și pește. Era din belșug la Huși pastramă de berbecuți, de vacă și chiar de capră și gâscă. Mulți
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
regelui polon Jan Sobieski din țările române, chiar înainte de a ajunge la Dunăre. Iacob Sobieski menționa în Jurnal (duminică, 25 august): „S-a dat ordin dragonilor, să construiască un pod pe Prut lângă Sărata și Valea Sărații [...]. Tătarii au capturat boii și caii noștri. În timpul zilei (27 august), au hărțuit pe ai noștri și au ucis mai mulți oameni cu tunurile”. Odată terminat podul, trupele au trecut pe malul celălalt al Prutului: „Regele a trecut el însuși pe pod cu cavaleria
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
foarte mari foloase de pe urma lor”. Creșterea vitelor. Orașul Huși și ținutul Fălciu erau vestite pentru creșterea vitelor. Dimitrie Cantemir remarca în mod deosebit bovinele din ținutul Fălciu, care erau exportate până în nordul Europei, la Marea Baltică și în sud, până în Veneția: „Boii cei mai grași și mai buni se găsesc la Pârâul Sărat din Fălciu [...], fiindcă acolo pășunile sunt foarte sărate și cu iarbă grasă. Aici se găsesc atât de mulți boi de soiul acesta, încât ei sunt îndestulători nu numai pentru
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
până în nordul Europei, la Marea Baltică și în sud, până în Veneția: „Boii cei mai grași și mai buni se găsesc la Pârâul Sărat din Fălciu [...], fiindcă acolo pășunile sunt foarte sărate și cu iarbă grasă. Aici se găsesc atât de mulți boi de soiul acesta, încât ei sunt îndestulători nu numai pentru hrana locuitorilor, dar și pentru plata grelelor tributuri pe care turcii au obiceiul să le ceară de la aceștia”. „Boii împărătești” sunt indicați ca o fostă obligație fiscală a poslușnicilor Episcopiei
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
sărate și cu iarbă grasă. Aici se găsesc atât de mulți boi de soiul acesta, încât ei sunt îndestulători nu numai pentru hrana locuitorilor, dar și pentru plata grelelor tributuri pe care turcii au obiceiul să le ceară de la aceștia”. „Boii împărătești” sunt indicați ca o fostă obligație fiscală a poslușnicilor Episcopiei de Huși, înainte de a obține scutirea. Dimitrie Cantemir aprecia, de asemenea, și alte animale domestice pentru rasa lor (oi, vaci), fiind căutate în țară și chiar în străinătate. P. S
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
cele mai frumoase vite din Europa. Diferitele produse provenind din această ramură economică erau prelucrate de următoarele bresle: tăbăcari, blănari, pielari, curelari, cizmari, cojocari, ciubotari, producători de săpun ș.a., bresle organizate înainte de 1790. În Catagrafia din 1831-1832 erau menționați 671 boi, 410 vaci, 393 cai și 4.065 oi. Meșteșugarii s-au așezat în orașe în funcție de breasla din care făceau parte. Și la Huși erau ulițele Blănarilor, Cizmarilor, Olăriei, Piața Lemnăriei etc. În 1813 sunt cunoscute unele velnițe care funcționau legal
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
atitudine mai fermă. O mare parte din birnicii mahalalelor, cei mai înstăriți, pentru a scăpa de numeroasele obligații, au intrat în rândul patentarilor. Situația era atât de gravă încât „nu se găsește pe la toate casele acestui târg nici o pereche de boi, iară prin casele lor numai câte un țolișor ci se învelescu și câte puțin vin au făcut în viile lor, în privire că nu li-l cumpără nimine l-au și băut tot ei”. În condițiile în care târgurile - și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
raport trimis de ispravnicul ținutului la 6 decembrie 1848, se specifica că locuitorii rămași în târg sunt obligați să plătească dările pentru 145 oameni, majoritatea fugari. Raportul sublinia că „dintre toți locuitorii acestor mahalale numai trei (au, n.a.) câte doi boi, iară cielanți toți numai cu palmele”. Dregătorul revine cu un alt raport, la 4 iulie 1849, în care atrăgea atenția că sărăcia este atât de mare, încât este imposibil să se strângă birul restant. În urma cercetărilor efectuate de Vistierie, în
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
să binevoiți a dispune Domnia voastră efectuarea plății în conformitatea articolului din convențiune”. Asemenea dificultăți au fost semnalate și în toamna anului 1877. Astfel, la 1 octombrie 1877, prefectul județului Fălciu a înaintat Ministerului de Externe „Tabloul de numărul carelor cu boi și trăsurilor cu cai ce s-au luat din județul Fălciu și au fost întrebuințate pentru transporturile necesare Armatelor Imperiale Ruse de la intrarea lor în țară și până la 1-iul octombrie 1877, fără ca să fie despăgubite aceste transporturi. O altă direcție
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
cea mai bună stare nu sunt în acest județ. Se află însă în câteva comune rurale căruțe numite harabagești, proprietate a sătenilor, în stare proastă, neșinuite, cu cai ordinari, hamuri de frânghie și cu care se hrănesc în loc de care cu boi. Rog deslegați-mi dacă se pot rechiziționa asemenea căruțe”. Rapoartele prefectului județului Fălciu adresate Ministerului de Interne au consemnat cantitatea de alimente, numărul cailor și furajelor expediate armatei din rechizițiile făcute. Astfel, dintr-un asemenea raport se poate constata faptul că
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
cele mai serioase, și anume aceea a transporturilor. O subliniere specială merită efortul de cărăușie al țărănimii, care a pus la dispoziție armatei peste 200.000 de care de transport. Pe lângă transporturile necesare trupelor române, țăranii au dat care cu boi și pentru transportul proviziilor armatei ruse, conform Convenției dintre guvernul rus și cel român (4 aprilie 1877). Rețelele de căi ferate fiind restrânse sau lipsind în unele zone, s-a recurs la rechiziționrea vitelor și a căruțelor țărănești pentru transporturi
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
agricol, viti-pomicol și legumicol. Profesorul hușean Petru Ghenghea, autorul Monografiei Școalei nr. 3 băieți Huși, a redat în imagini evocatoare frumusețile și rodnicia pământului „în mănoasa și bogata vale a Prutului”, unde „mii de vite: herghelii de cai, cirezi de boi și turme de oi stau ca sălbăticite prin iarba mare până la brâu”. Apreciază valoarea vestiților boi de Fălciu „cu coarnele mari și caii de format mijlociu, o încrucișare între caii mari rusești și cei mijlocii moldovenești” . Localnicii duceau o viață
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
redat în imagini evocatoare frumusețile și rodnicia pământului „în mănoasa și bogata vale a Prutului”, unde „mii de vite: herghelii de cai, cirezi de boi și turme de oi stau ca sălbăticite prin iarba mare până la brâu”. Apreciază valoarea vestiților boi de Fălciu „cu coarnele mari și caii de format mijlociu, o încrucișare între caii mari rusești și cei mijlocii moldovenești” . Localnicii duceau o viață patriarhală, fiecare dintre ei îngrijindu-și lotul, o bucată de vie și livada. Toamna, sute de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
devină principalul producător mondial de zahăr. Inițial trestia de zahăr catalogată de suedezul Linné ca "Saccharum oficina-rum", se prelucra în instalații primitive, denumite "trapiche", unde era zdrobită de o presă alcătuită din 3 trunchiuri de copac, învârtită cu ajutorul cailor sau boilor. Rezulta un lichid, denumit de localnici "guarapo" derivat din spaniolul "jarabe" și portughezul "xarope", strămoșul romu-lui de azi. La 1543 se menționează o solicitare a lui Hernando de Castro adresată Regelui Spaniei pentru aprobarea unei prese, iar pe la 1600 funcționau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
pentru această temă atât de tristă din trecutul umanității. Exponatele panouri documentare, fotografii, statistici, documente, piese originale din secolele sclaviei lanțuri, butuci de lemn pentru blocarea gâtului sau a picioarelor, unelte de fier pentru "marcarea" sclavilor, bice din vână de bou, statuete de cult ale sclavilor, tobe... Toate dădeau glas unor vremuri crâncene, de teroare, de împilare dusă până la cele mai atroce și inumane limite. Profund impresionat de cele văzute și trăite retrospectiv în sălile Muzeului, avea să se nască o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
ni tamarindo dulce" nu există negru bun și nici tamarindo dulce (fruct cu gust astringent). De regula erau biciuiți, locul de aplicare numindu-se "tumbadero", iar biciuirea se numea "bocabajo" cu gura în jos. Biciul era confecționat din vână de bou sau șuvițe din piele de vită, fiind utilizate și vergile vegetale. Numărul loviturilor aplicate era la bunul plac al stăpânilor. "Regulamentul sclavilor" din 1842 menționa printre pedepse biciuirea, ce nu putea depăși 25 de lovituri, prinderea în butuc a capului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]