4,786 matches
-
românesc", "Curierul de ambe sexe " ale lui Heliade Radulescu, "Gazeta Teatrului Național", "Universul " lui Iosif Genilie, sau cele din Moldova ca "Icoana lumii", "Albina românească", a lui Gheorghe Asachi, "Dacia literară" a lui Mihail Kogalniceanu, erau difuzate tot de librarul bucureștean. Pe lângă activitatea de librărie Iosif Romanov s-a făcut remarcat și ca editor. Pentru perioada anterioară anului 1848, dintre cărțile pe care le-a editat pot fi amintite " Fabulele" lui Dimitrie Țichindeal, "Pildelele lui Esop " și "Genoveve de Brabant". Acestora
Iosif Romanov () [Corola-website/Science/303846_a_305175]
-
acestuia și mai ales a modului cum a evoluat el în domeniul picturii în perioada copilăriei și a adolescenței. Marin Nicolau a făcut presupuneri fără a aduce surse credibile, cum că Barbu Iscovescu ar fi urmat cursurile vreunei școli elementare bucureștene după care "poate" a fost elev la Colegiul Sfântul Sava, fiind coleg cu Nicolae Bălcescu. Tot Nicolau și-a exprimat rezerva asupra propriei ipoteze aducând argumentul că artistul a făcut parte dintr-o familie foarte săracă care nu-și putea
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
a maturizat, coborând și devenind mai profundă. Începe să cânte în 1965 în mișcarea de amatori, afirmându-se în cadrul Festivalului artiștilor amatori, obținând locul III cu piesa „Câmpia sub lună” de V. Veselovski, obținând apoi premiul I la concursul Primăvara bucureșteană. Primul succes îl obține odată cu premiul II de la Festivalul Internațional „Cerbul de aur”, din 1970 când a obținut "Cerbul de Argint". La televiziune debutează în cadrul emisiunii-concurs "Emoții în premieră" cu melodiile "Așa ești tu" și "Guantanamera" . În 1971 lansează șlagărul
Angela Similea () [Corola-website/Science/304097_a_305426]
-
dar metaforele sale și stilul îngrijit i-au adus admirația redactorului Georg Hromadka, care vedea în versurile lui Pastior o lance ce străpunge dogmele realismului socialist. La Universitate, grupa sa era supranumită "Grupa Pastior", susține unul din foștii săi colegi bucureșteni, fără indicarea vreunei surse documentare. Locuința sa și a soției sale (scenografa și pictorița Roswitha Capesius) devenise un loc de adunare al unui cerc de prieteni artiști între care poetul student Georg Hoprich (care fusese în anii '60 victima unui
Oskar Pastior () [Corola-website/Science/304124_a_305453]
-
-ul să-și reducă paletă coloristica numai la roșu, galben, albastru și verde, redarea armoniei cromatice făcându-se acum prin juxtapunerea acestora. Este perioada în care pare obsedat de misterul Veneției ("Palat venețian"), de colinele Balcicului sau de poezia bulevardelor bucureștene ("Calea Victoriei pe ploaie"). Spre sfârșitul vieții ajunge la o stăpânire rațională a mijloacelor de expresie, fapt dovedit de mari compoziții cu nuduri feminine sau peisaje ("Cimitir turcesc", "Peisaj argeșean"). are meritul de a fi conturat o școală națională de pictură
Nicolae Dărăscu () [Corola-website/Science/304162_a_305491]
-
a fost găsit de către delegația română cu placa de bază furată. Din fericire, a existat alta de rezervă: O altă întâmplare legată de acest calculator greu de obținut de către cetățeanul de rând este cea a exemplarelor „pirat” realizate de studenții bucureșteni din Regie. Aceștia făceau rost de plăci de bază și componente din fabrica I.C.E. Felix și le asamblau în carcase de HC 85 sau în unele artizanale. O anecdotă povestește că aceste exemplare au depășit numărul celor „oficiale”. O sarcină
CoBra () [Corola-website/Science/304187_a_305516]
-
atât direct cât și prin cei pe care i-a format în cei 35 de ani de profesorat. A luat cu curaj poziție contra unor directive cu urmări nefaste la Academia Română. Că și ceilalți din generațiile de chimiști ai Politehnicii bucureștene sunt bucuros și mândru că am avut norocul să ascult prelegerile Magistrului și să văd cum el a reușit să creeze de la zero, trecând peste condiții vitrege, un nucleu de știință și învățământ care s-a impus nu numai in
Costin D. Nenițescu () [Corola-website/Science/303906_a_305235]
-
o femeie", de Dario Fo, tot la Teatrul Mic. Cele două dimensiuni ale acestui extraordinar talent care a fost Bălănuță s-au asociat, desăvârșit, în Liubov Andreevna, din Livada cu vișini, în regia lui Andrei Șerban, tot pe scena Naționalului bucureștean. La fel de sclipitoare și profundă este și atunci când interpretează diferite personaje din dramaturgia românească, mai ales din cea a lui D.R. Popescu. Astfel, la Teatrul Mic joacă în piesa "Ca frunza dudului", iar la Teatrul Național în "O batistă pe Dunăre
Leopoldina Bălănuță () [Corola-website/Science/303976_a_305305]
-
este un furnizor de servicii de telecomunicații din București, România. În anul 1998 câțiva locuitori dintr-un bloc din cartierul bucureștean Colentina instalează o rețea între calculatoarele proprii pentru a se putea juca și a comunica între ei. Rețeaua de calculatoare a fost denumită "Gemenii". Imediat, în perioada următoare rețeaua de calculatoare se extinde rapid și la blocurile din jur. În
Gemenii Network () [Corola-website/Science/312495_a_313824]
-
1974), a fost realizată de regizorul Alexandru Bocăneț pentru emisiunea "Gala lunilor". În același decor a fost înregistrat videoclipul piesei „Crede-mă”, aparținând formației Progresiv TM. Cea de a doua filmare, „Din nou acasă” (1979?), a fost făcută la uzinele bucureștene „23 August” și surprinde o versiune mai puțin cunoscută a piesei respective (a cărei varianta finală avea să apară pe discul EP din 1980); în imagini, la claviaturi apare organistul Nicolae Enache (prezent în formație în perioada realizării albumului "Zalmoxe
Videografia formației Sfinx () [Corola-website/Science/312559_a_313888]
-
de după premieră, iar din această cauză o parte din spectatori au fost nevoiți să stea chiar și pe podea pentru a-l viziona. Profesoara universitară de drept Sanda Ghimpu care a asistat la vizionările cu public de la un mare cinematograf bucureștean consemna următoarele: „[...] chiar și ultimul loc era vândut, spectatorii stăteau și pe jos, sala fremăta, ofta, se întrista sau se bucura copilărește, cu comentarii spontane, exclamații admirative și aplauze la scenă deschisă”. Filmele cu comisarul Moldovan au avut parte de
Un comisar acuză () [Corola-website/Science/312632_a_313961]
-
a părut că aude ceva zgomote în autoizotermă, dar căpitanul Ciucă i-a spus că se înșală. Autoizoterma a fost așteptată la km 36 de pe autostrada București-Pitești de o echipă de ofițeri condusă de colonelul Ion Baciu. Echipa de ofițeri bucureșteni a preluat transportul, operațiunea primind de aici indicativul „Acțiunea Vama”. Autoizoterma a ajuns la Crematoriul Cenușa, de unde cadavrele au fost descărcate și introduse în cuptoare pentru a fi arse. Marinică și-a revenit pentru o clipă (el avea prinsă de
„15” (film) () [Corola-website/Science/312749_a_314078]
-
deosebită rămânând cel mai important artist român ce a folosit această tehnică. Artistul nu renunță în totalitate la tradiționalism ci păstrează elemente ale acestuia, combinându-le cu cele ale modernismului. Luchian este un iubitor al universului citadin, cunoscând lumea boemei bucureștene („Alecu literatu”, „Birt fără mușterii”) dar și, cea a mahalalei („Safta florăreasa”, „Spălătoreasa”, „Ghereta din Filantropia”, „Colț din strada Povernei”). Vara obișnuia să plece din București în căutarea motivelor picturale la Brebu, Moinești sau Filipeștii de Pădure. Lucrări ca: „Fântâna
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
Andreescu și Luchian datorită stilului de pictură folosit. Preferă motivele acvatice, iar formele sale absorb lumina sau sunt învăluite de ceața unei zile mohorâte, având mereu o consistență observabilă. Își îndreaptă atenția mai ales spre vederile panoramice ca în peisajul bucureștean „Piața Teatrului Național pe ploaie”, aceasta fiind una din cele mai cunoscute lucrări ale sale. Nicolae Tonitza, fiind un admirator al lui Luchian, adoptă stilul acestuia, dar vine și cu influențe din pictura modernă, cu accente decorative, creându-și propriul
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
pe mine”, „În grădina lui Ion”). A apărut și în câteva filme artistice în roluri pasagere („Zile de neuitat”, în regia lui Haralambie Boroș) și în filme de televiziune („Pe cărările dorului”, în regia lui Marianti Banu). În conștiința publicului bucureștean care a admirat-o în serile de vară la grădina "Coșna-Cireșoaia", Rodica Bujor a rămas o neuitată interpretă de romanțe și lieduri de compozitori români (Nicolae Kirculescu, Aurel Giroveanu, D. Cantea, Emil Gavriș, Laurențiu Profeta, Diamandi Gheciu ș.a.), la loc
Rodica Bujor () [Corola-website/Science/312205_a_313534]
-
special destinate teatrului liric din capitala României. Compozitorul, dirijorul, cântărețul și profesorul român George Stephănescu a fost cel care a luptat mereu pentru fondarea acestei instituții artistice, pe care a întemeiat-o sub denumirea de "Compania Opera Română". Trupa lirică bucureșteană s-a lansat sub nume propriu la la 8 mai 1885, prezentând progresiv un repertoriu din ce în ce mai bogat și mai ales. Spectacole de operetă și operă comică mai fuseseră organizate în acea perioadă, facilitate de apariția în 1877 a Legii teatrelor
Opera Națională București () [Corola-website/Science/312239_a_313568]
-
Aceste spectacole, în limba română, apăreau sub egida Teatrului și pe afișele acestuia. La început repertoriul consta mai ales din opere italiene și franceze de mare popularitate, dar și opere comice din creația națională, în care au apărut pe scena bucureșteană primele mari voci românești. Deși existența unei trupe artistice românești de teatru liric, sub numele de "Compania Opera Română", s-a făcut cunoscută încă din 1885, înființarea Operei Române ca instituție independentă și finanțată de la buget s-a realizat abia
Opera Națională București () [Corola-website/Science/312239_a_313568]
-
Eminescu îl aduce pe Caragiale, întocmind cea mai puternică redacție pe care a putut-o avea un ziar românesc în secolul al XIX-lea. Slavici publică în "Timpul" nuvela " O viață pierdută", semnată " Tanda", schițe literare conturând peisaje din viața bucureșteană "Grădina cu cai", "Sfântul George", "Moșii", cronici literare, cronici dramatice, iar la rubrica "Bibliografie", notițe asupra revistelor românești. Viața la redacție a fost stimulantă din punct de vedere literar considerând anturajul, dar cei trei clasici trăiau într-o sărăcie lucie
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
etc., au avut posibilitatea să se exprime neîngrădit de la balconul Universității, transformat într-o veritabilă tribuna a democrației. Aceasta decizie luată de Liga Studenților din Universitate a marcat începutul a ceea ce se va numi „Fenomenul Piața Universității”. Studenții de la universitățile bucureștene, dar și reprezentanții altor centre universitare au râmas alături de manifestanții de la Universitate, susținând protestele opozanților lui Iliescu și ai FSN-ului până la data de 24 mai 1990. Aplicarea punctului 8 din Proclamația de la Timișoara, desființarea Decretului 473 care subordona Televiziunea
Golaniada () [Corola-website/Science/311490_a_312819]
-
brașovean,”Clubul S” al Facultății de Silvicultură. Acest club se dorea, și a reusit, mutadis, mutandis, ținând seama de mijloacele evident diferite ale Capitalei și provinciei, să devină o replică onorabilă la mult mai celebrul “Club A” al studenților arhitecți bucureșteni. Cu sprijul total al inimosului decan al facultatii silvice din acei ani, Dl. dr. ing. Marin Marcu, Cezar Straton a izbutit să transforme subsolul, de peste 300 de metri pătrați, sediului facultății de pe Șirul Beethoven (folosit de decenii ca un depozit
Cezar Straton () [Corola-website/Science/311487_a_312816]
-
se face ca acolo, în “beciul” corpului S, s-au petrecut întâmplări memorabile în care studenții se întâlneau cu personalități proeminente ale culturii și știintei românești, deshise spre sinceritate și comunicare, probabil, eliberați și ei, de chingile prestanței lor “oficiale”, bucureștene. Între musafirii ce coborau, dar și, apoi, urcau, la plecare, cele 12 trepte spre subsol cu plăcere reciproc împărtășită, amintim doar câțiva: scriitori precum: Teodor Mazilu, Ion Băieșu, Ion Lancrănjan, Romulus Guga, Octavian Paler, etc. În marele amfiteatru al facultății
Cezar Straton () [Corola-website/Science/311487_a_312816]
-
al Uniunii Scriitorilor din U.R.S.S. (1954-1971), președinte al Sovietului Suprem al R.S.S.M. (1963-1967), locțiitor al președintelui Prezidiului Sovietului Suprem al R.S.S.M. (1967-1971). Până la sfârșitul vieții se consacră muncii de creație. Debutează cu poezia "Biografie" în 1932 pe paginile ziarului bucureștean "Adevărul literar și artistic", după care publică sporadic poezii în presa vremii scrise în manieră barbian-argheziană. Câteva articole publicistice publicate în anii studenției {"Realități studențești"; "Facultatea și studenții ei"; "Eroism și lașitate"; "O manevră") denotă orientarea democratică a tânărului scriitor
Andrei Lupan () [Corola-website/Science/311080_a_312409]
-
2006: sunt cooptați în formație alți doi frați, Iulian (tobe) și Florian (bass) Nicolau, X-plod evoluând acum în formula de patru 6 decembrie 2006: primul concert în formula de patru, de aici urmează o serie întreagă de concerte în cluburile bucureștene, dar și din țară (Buzău, Ploiești, Târgoviște, Cluj, Iași, Constantă etc.), precum și în săli de spectacol 28 aprilie 2007: încep înregistrările pentrul primul album 4 mai 2007: în urma unor neînțelegeri, Florian și Iulian sunt excluși din formație 19 mai 2007
X-plod () [Corola-website/Science/311269_a_312598]
-
specializat. În paralel, trupa continuă să compună, consolidându-și stilul ""adrenalin-rock"," inducându-i noi valente și izbutind ca-n foarte scurt timp să dețină suficient material pentru structurarea primei apariții discografice. În această formulă, X-plod a concertat în numeroase cluburi bucureștene, între care "Suburbia", "The Jack", "Utopia", "La motoare", "Big Mamou" , "Blues & Heavy" etc., precum și în spectacole dedicate culturii rock, alături de trupe și nume consacrate că: "Vită de vie", "Proconsul", "Direcția V", "Timpuri Noi", Mircea Baniciu, "Trooper", "Byron", "Urma", "Sport Sângeros
X-plod () [Corola-website/Science/311269_a_312598]
-
ultima perioadă a vieții lui a fost părăsit, uitat și foarte criticat. Constantin Lecca l-a avut ca elev pe Theodor Aman, care a fost superior din toate punctele de vedere profesorului său. Până la apariția lui Aman în viața artistică bucureșteană, Lecca s-a ocupat de pictura cu tematică istorică, fapt care i-a adus elogii din partea tuturora. Pictura românească în acele vremuri, era ca mod de manifestare similară literaturii tradiționale existente până la începutul secolului al XIX-lea. Ea era preponderent
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]