6,712 matches
-
Cât a stat aici, Betty a avut vreo slujbă? Bătrânul țipă: — Betty ar fi trebuit să lucreze pentru mine! Zicea că-și caută o slujbă în industria filmului, dar era o minciună sfruntată! Nu voia nimic altceva decât să bată bulevardele în rochiile alea negre ale ei și să vâneze bărbați! Mi-a distrus cada din cauza colorantului cu care-și vopsea țoalele în negru, apoi s-a cărăbănit înainte să-mi recuperez pagubele din câștigul ei! Bătea străzile ca o văduvă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
știu eu, nu. Uite ce e, putem să ne grăbim puțin? — Potolește-te! Ce slujbă avea Betty cât a stat aici? Sheryl pufni: — O cabotină! Betty nu avea nici o slujbă. Tot împrumuta mărunțiș de la fetele de-aici și cerșea pe bulevarde băutură și mâncare de la indivizi de vârsta lui tataia. Uneori dispărea vreo două-trei zile și se întorcea cu ceva bani, apoi ne spunea tot felul de povești cusute cu ață albă despre cum a făcut rost de ei. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
marinar și... Marjorie șovăi. Am prins o neliniștite în ochii ei. — Despre ce-i vorba? Mie-mi puteți spune. — Chiar înainte de a se muta, răspunse Marjorie cu vocea sugrumată, le-am văzut pe Betty și pe Linda Martin vorbind pe bulevard cu o femeie trupeșă și mai în vârstă. Era îmbrăcată în haine bărbătești și avea părul tuns scurt, ca un bărbat. Le-am văzut cu ea doar atunci, așa că poate asta nu-nseamnă că... — Vreți să spuneți că femeia era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Sistematizarea Urbană al Primăriei pentru ca să dea unei străzi numele meu, căci toți banii lui erau investiți în afaceri imobiliare și nu-și putea permite să-mi cumpere un inel de logodnă. Tata a presupus că va fi vorba de un bulevard într-o zonă rezidențială, dar Emmett n-a reușit să numească așa decât o fundătură dintr-un cartier rău famat din Lincoln Heights. Cunoașteți zona, domnule Bleichert? De data asta vocea legumei căpătă accente de furie. — Acolo am crescut, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
din centru, apoi am trecut prin Hollywood și peste Cahuenga Pass, spre Valley. Când am virat pe Ventura Boulevard, mi-a stat inima-n loc - ne aflam în apropierea cvartalului cu baruri pentru lesbiene, iar când Lee opri brusc în mijlocul bulevardului, un val de panică mi-a tăiat răsuflarea și-am gândit: N-are cum să știe despre fata mea de bani gata, e imposibil... Filmul cu lesbienele trebuie să-l fi adus încoace. Apoi Lee coborî și împinse ușa de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
se frecau de gardurile ogrăzilor cu orătănii, iar câinii se smuceau în lanț, vrând să mă muște. Hămăitul lor acoperea toate zgomotele străzii, așa că habar n-aveam dacă ăia doi mai sunt sau nu pe urmele mele. În fața mea apăru bulevardul de pe faleză. Mi-am dat seama unde mă aflu, mi-am zis că hotelul trebuie să fie pe prima stradă la dreapta și am încetinit pasul. Eram la distanță de o jumătate de stradă. Cu atât mai bine pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
foarte bine Împrejurimile. Cei din mașini se descurcau mult mai bine decât ceilalți. — Verificat. Vocea care tocmai se auzise părea rece și nemulțumită. Era fie agentul Milligan, fie Barnett. Ei trăseseră paiul cel mai scurt. Drumul dădea Într-un alt bulevard Întortocheat cu clădiri, grădinile din spatele celor două șiruri de imobile Împărțind un zid Înalt. Cei doi nefericiți avuseseră sarcina de a se cățăra pe zid de pe strada alăturată. Prin Întuneric și noroi. Înfruntând ploaia torențială. — Suntem pe poziții. Watson privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Park la Middlefield, oprindu-le doar când ar fi putut fi auzite de la casa lui Martin Strichen. Nu voiau să-l sperie și să-l pună pe fugă. Howesbank Avenue numărul 25 era o casă mijlocie cu terasă, pe un bulevard larg din colțul de nord al Middlefieldului. Nu mai era nimic În spatele unui șir de clădiri vopsite În alb, În afară de marginea unui teren viran mizer, dincolo de care urmau carierele de granit dezafectată. Apoi urma o pantă abruptă spre Bucksburn, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
filologie. Acum, ca un adevărat cuceritor, intram prin arcul de triumf ca să culeg laurii, să inspectez frumusețile anului și, deodată, m-am simțit pătruns de spaimă la dura confruntare cu busturile din hol. De ce? Nu știu. (atunci) Se sapă tot bulevardul; vor să scoată liniile de tramvai, nu se mai circulă cu tramvaiul prin intersecția Universității. Azi e multă animație pe porțiunea de stradă din fața spitalului Colțea, chiar pe locul unde, acum câteva zile, am văzut cum a murit un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
toate străzile, le-am bătut pas cu pas. Acum le observ pentru prima dată, atunci o vedeam doar pe partenera plimbării; nici nu mi-am dat seama cât de divers e Bucureștiul; o cotitură la stânga, una la dreapta, lași marele bulevard și intri brusc Într-o zonă pestriță, fără nici o geometrie, străbătută de străzi strâmbe, strâmte, scuaruri, alei fanteziste, bisericuțe de stradă, ziduri ciclopice, stâlpi În lemn sculptat, bolți, arcuri, coloane dorice, ionice, corintice, ogive, vitralii, gulii gotice, străchini bizantine; un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
commedia dell’arte, precum și spirite, zâne, prințese și prinți, vrăjitori. Unii pășeau, alții dansau, veneau pe roți, atât de încet încât păreau că se află sub apă, unii pe catalige, pășind mai grațios decât cei mai mulți oameni care se plimbă pe bulevard, alții în care sau cărucioare decorate cu pene, dantelă și luminițe sclipitoare. Toți se mișcau în perfectă armonie cu sunetul tobei. Bang... Bang... Fețe mascate, fețe pictate cu alb sau negru sau argintiu sau auriu, fețe pudrate cu sclipici. Mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
spre Westwood, apoi spre Synagogue Alley. Trecuseră aproape doi ani de când Adriana nu mai fusese în LA, dar era foarte sigură că șoferul trecuse de hotelul ei. — Domnule? Mă scuzați, cred că tocmai ați trecut de Peninsula. Nu acela era Bulevardul Santa Monica? El tuși și se uită la ea în oglinda retrovizoare. — Domnul Baron ne-a redirecționat spre o altă locație, doamnă. — Oh, da? Ei bine, mă tem că va trebui să trec peste ce-a spus el. Aș vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
apropo — și uite-o. Vreau să spun că, în principiu, aș fi putut să refuz, dar mi se pare o prostie, nu? Fetele au urcat în decapotabilă și au plecat să ia masa la Ivy, să colinde prin magazinele de pe Bulevardul Robertson pentru ca Emmy să cumpere o pereche de botoșei pentru nepotul ei și să dea o raită pe Plaja Venice, aproape de care stătea Adriana. Studioul în care locuia era luminos și modern, un spațiu curat și aerisit la mică distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
terminarea războiului. Dar Jim Își dădea deja seama că era timpul să-i găsească pe mama și pe tatăl lui. În lipsa lor, oricare alți englezi ar fi fost bineveniți. În fața blocului de apartamente al familiei Maxted, pe partea opusă a bulevardului Joffre se afla complexul companiei Shell, aproape toate casele acestuia fiind ocupate de funcționari britanici. Jim și Patrick se jucau adesea cu copiii de acolo și erau membri de onoare ai găștii Shell. CÎnd Jim ieși cu bicicleta de pe aleea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de bara de fier a balconului. Încercă bicicleta În camera de zi și apoi luă liftul pînă jos În hol. CÎnd trecu pe Avenue Foch, observă că Shanghai-ul se schimbase. Mii de soldați japonezi patrulau pe străzi. Pe principalele bulevarde fuseseră ridicate posturi de pază, Înconjurate cu saci de nisip, la o anumită distanță unele de altele. Deși străzile erau pline de cărucioare și ricșe, de camioane comandate de miliția marionetă, mulțimea era supusă. Chinezii care Înțesau trotuarele În fața magazinelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mulțime de case neocupate În suburbiile de vest ale Shanghai-ului, cu rezerve nelimitate de biscuiți de cocktail și destul sifon care să-i ajungă pînă la sfîrșitul războiului. Urcîndu-se pe bicicletă, Jim părăsi Concesiunea Franceză și străbătu Columbia Road. Bulevarde rezidențiale liniștite se Întindeau printre copaci, iar casele goale se Înălțau În mijlocul grădinilor sălbăticite. Ploaia spălase cerneala de pe sulurile japoneze, iar dîre roșii se scurgeau pe panourile ușilor de stejar, de parcă americanii și europenii și-ar fi vărsat sîngele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
piciorul lui uriaș era sprijinit pe pedala de accelerație. Fața palidă a lui Basie părea o lanternă atîrnată sub copaci. Jim Înțelese că plănuiseră să-l lase acolo. Deoarece nu reușiseră să-l vîndă chinezilor, Îl vor abandona noaptea pe bulevardele Shanghai-ului. — Basie, eu... Frank pusese o mînă pe umărul lui, gata să-l arunce În drum. — Am putea merge la mine acasă, zise Jim. E și mai luxuriantă. — Luxuriantă? Basie savură cuvîntul În aerul cenușiu. Se uită la casele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
o grindină peste pardoseala de gresie. Îl fulgeră o ultimă amintire: din umbra ghișeului chipul acela de funcționar tîmp. „Da, domnule, ce te holbezi așa la mine? Așa scrie. Cum ai citit! Pierdut autobiografie, o declar nulă!” Și iese pe bulevard...” Între timp, dincolo de oglindă apar și alte, multe, puzderie de imagini ale lumii, indicînd indirect tema operei: viața fermecătoare și mizeră sub povara dictaturii staliniste, „socialiste” și „comuniste” a(le) lui Gheorghiu Dej și Ceaușescu. Eroii romanului, aparent, nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
o grindină peste pardoseala de gresie. Îl fulgeră o ultimă amintire: din umbra ghișeului chipul acela de funcționar tâmp. „Da, domnule, ce te holbezi așa la mine? Așa scrie. Cum ai citit! Pierdut autobiografie, o declar nulă!” Și iese pe Bulevard. Începe să plouă. Hoinărește aiurea. Într-un târziu apasă pe sonerie. I se deschide. Îi trece peste fața ei zâmbitoare de soție, care Îndură viața, crengile de arțar. Picături de ploaie i se așază În părul nearanjat. Pășește În holul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
În loc să te bucuri ești necăjit. Vii pe strada Avrig și te gândești unde este lumea aia frumoasă de la radio și televior, unde se ascunde ea de vreme ce pe stradă nu se vede deloc, nici la aprozar, nici la alimentara, nici pe bulevard, nici În curtea fabricii de limonadă, nici la halele Obor. Să fie oare pe acolo pe la turnul parașutiștilor? Doar așa din când În când, de 1 Mai sau 23 August când trec muncitorii la defilare și În fruntea lor carele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Joja, Cristofer Simionescu, Ludovik Takacs, Iacob Teclu, Vasile Vâlcu. „ - Portar! Portar! Aveți un rinocer În casă, chemați poliția! Portar! Portar! Încă unul! Doamne! Dumnezeule! Ah, Doamne! Ah, Doamne! E o turmă Întreagă, acum, În stradă. O armată de rinoceri coboară bulevardul! Pe unde să ies, pe unde să ies? Dacă măcar s-ar mulțumi cu mijlocul străzii. Dar s-au revărsat și pe trotuar. Pe unde să ies, pe unde să plec?! O turmă Întreagă de rinoceri! Și se spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mijlocul străzii. Dar s-au revărsat și pe trotuar. Pe unde să ies, pe unde să plec?! O turmă Întreagă de rinoceri! Și se spune că este un animal simpatic! Fals, această concepție trebuie revizuită. Au dărâmat toate băncile de pe bulevard. Rinocerii! Rinocerii!” Aplauze, puternice, furtunoase! Cortina cade și În sală se face lumină. Actorii ies la rampă și se Înclină. Publicul, În picioare, aplaudă Îndelung. Tu În sală. Pentru prima oară În viață Îi vezi pe Radu Beligan și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
la parterul căruia, deserveau populația un magazin de geamuri, oglinzi și rame, centrul I.D.E.B., Loto-Prono-sport, o mercerie, cofetăria și, lângă centrul de carne, aprozarul. Blocul din această piațetă se continuă cu altele aflate de o parte și de alta a bulevardului ce ducea la Gara de Nord și la Athené Vergu, actualul cinematograf „Munca”. În fața blocului cu opt etaje, peste șinele de tramvai, cam În dreptul cofetăriei, se deschidea strâmtă, strada Ilarie Chendi, scriitor și militant revoluționar. Când a intrat În curte totul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
a mamei tale. Răzbate către tine gândul ei chinuit. Când o să faci și tu ceva În viață? Și tot În gând Îi răspunzi: Cu toți banii câștigați o să-mi cumpăr cărți. A doua zi, În loc să cumperi cărți, după ce bântui pe Bulevardul Magheru, intri la cinematograf și vezi filmul Cerul Începe la etajul III și mănânci trei savarine În picioare la o Răcoritoare de lângă restaurantul Zori de zi, colț cu Ion Vidu. De restul de bani Îți cumperi revista Urzica. Cu prilejul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cu nimic din isprava asta, decât cu o alergătură leșinată prin căldurile Bucureștiului. O vară fierbinte din care ții minte un fel de probe, sau proiecte de cadre pe care vrei să le faci numai și numai la Ploiești, pe bulevardul cu castani care leagă Gara de Sud de centru. De unde ideea asta, habar n-ai, și nu este grav. Grav este că ți-ai ales ziua de 20 iulie, când se transmite la televizor aselenizarea americanilor, asta e grav, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]