5,421 matches
-
pur și simplu, de o variație a culorii rocii, ci de o nișă, un pasaj prin care abia putea Încăpea un om. Se apropie, Încercând să lumineze deschizătura pentru a arunca o privire: dincolo de acea gâtuire părea să existe o cavitate mai largă, cu pereții regulați. Hotărî să se aventureze și să treacă de partea cealaltă. Cu toate că nu Îi putea evalua Întinderea, era sigur că dinaintea lui se deschidea un spațiu mai vast decât cel pe care Îl lăsase Îndărăt. Pe măsură ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Continuă să privească În jur, cu uimire. O lucrare impunătoare, demnă de capacitatea vechilor săi constructori, care mai apoi fusese integrată În Împărăția răului. Câte asemenea construcții subterane existau pe teritoriul Comunei? Sub câte biserici, sub câte mânăstiri se deschideau cavități asemănătoare? Lumânările din criptă atestau prezențe neliniștitoare, rituri Îndeajuns de ignobile Încât să nu poată fi celebrate la lumina zilei. Poate că și meșterul din Como luase parte la acele rituri. Dante mai făcu câțiva pași. De acum, era sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pildă, messer Durante, Antilia noastră, Îl auzi spunând pe Augustino. E neîndoielnic faptul că prezența ei aprinde căldura În trupurile bărbătești și le predispune la Împreunare. Iar aceasta se Întâmplă În virtutea razelor luminoase care, iradiind din trupul ei, pătrund În cavitățile oculare, dilatând prin acțiunea căldurii canalele flegmei. E o virtute proprie naturii feminine. Orice femeie bine proporționată care se oferă privirii bărbatului generează aceeași reacție, care stă la originea reproducerii. Însă cum explici fascinația pe care femeia e În măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În centru, un tinerel Îngenuncheat susținea din spate o fantoșă de cârpă, construită În așa fel Încât să semene cât de cât cu un bărbat despuiat. Pe partea anterioară a capului era schițat un chip grosolan: doi ochi larg deschiși, cavitățile negre ale nărilor și o gură plină de dinți În ceva ce putea fi un zâmbet, un rânjet ori un strigăt Înghețat. Păpușa era singura ființă vie de pe scenă Îmbrăcată Într-o haină obișnuită de lucru. La stânga sa, țopăia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mâncărurile solide trebuie mestecate până devin lichide înainte de a fi înghițite, iar lichidele trebuie înghițite la fel de încet ca mâncarea solidă; - evitați temperaturile extrem de fierbinți sau de reci la mâncăruri și băuturi. Supa deosebit de fierbinte, de exemplu, irită căptușeala fină a cavității bucale și a esofagului, ceea ce periclitează salivarea și mișcarea peristaltică. Unul dintre lucrurile cele mai dăunătoare pentru digestie este consumare apei reci ca gheața sau a altor fluide extrem de reci în timpul mesei. Asemenea infuzii înghețate asupra unui stomac plin închid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
unor regimuri bogate în fibre nedigerabile și cu o concentrație proteică mică și-au dezvoltat un tub digestiv relativ lung, în timp ce animalele carnivore, cum ar fi leul sau tigrul, au tuburi digestive scurte. Canalul alimentar uman, care se întinde de la cavitatea bucală până la anus, de-a lungul a aproximativ 13 metri de tub întortocheat, este unul dintre cele mai lungi tuburi digestive din întreaga natură, raportat la greutatea corpului. Involuția regimului alimentar uman s-a agravat cu mult atunci când omul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
și totuși reprezintă curentul principal al regimurilor alimentare occidentale moderne: carne cu cartofi, hamburger cu cartofi prăjiți, ouă cu pâine prăjită etc. Atunci când consumați proteine și amidon împreună, enzima alcalină ptialină este eliminată în alimente și e mestecată la nivelul cavității bucale. Atunci când mâncarea masticată ajunge în stomac, digerarea amidonului realizată cu ajutorul enzimelor alcaline continuă neabătută, împiedicând, astfel, digerarea proteinelor cu ajutorul pepsinei și a altor secreții acide. Bacteriilor omniprezente în stomac le este așadar permis să atace proteinele și începe putrezirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
secreția de ptialină, o realitate biochimică a vieții asupra căreia toți medicii s-au pus de acord. Așadar, dacă mâncați portocale, lămâi și alte fructe acide sau acizi cum ar fi oțetul împreună cu amidonul, nu se secretă ptialină la nivelul cavității bucale și nu se inițiază primul stadiu al digerării amidonului. În consecință, amidonul ajunge în stomac fără sucurile alcaline vitale de care are nevoie pentru a fi digerat corect, permițându-se, astfel, ca acesta să fie, în schimb, fermentat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
nevoie pentru a fi digerat corect, permițându-se, astfel, ca acesta să fie, în schimb, fermentat de bacterii. O singură linguriță de oțet sau echivalentul acesteia în alți acizi este suficient pentru a suspenda în totalitate digerarea amidonului la nivelul cavității bucale. Regulă: consumați amidonul și acizii la mese separate. De exemplu, dacă mâncați pâine prăjită sau cereale la micul dejun, renunțați la sucul de portocale și la ouă. Dacă mâncați ceva pe bază de amidon, cum ar fi tăițeii sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
evita amestecarea lor, mâncați multe legume crude pentru a ajuta la digestie și eliminare. Proteine + zaharuri. Toate zaharurile, fără excepție, inhibă secreția de sucuri gastrice la nivelul stomacului. Acest lucru se întâmplă deoarece zaharurile nu sunt digerate nici la nivelul cavității bucale, nici la nivelul stomacului. În realitate, acestea intră direct în intestinul subțire pentru digerare și asimilație. Dacă sunt consumate în combinație cu proteinele, ca atunci când mâncați o prăjitură după friptură, zaharurile nu numai că inhibă digerarea proteinelor prin suprimarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
iar această întârziere le permite bacteriilor să declanșeze fermentarea zaharurilor, eliminând toxine nocive și gaze care periciliteză, în continuare, digestia. Regulă: evitați consumarea zaharurilor și a proteinelor la aceeași masă. Amidon + zaharuri. S-a stabilit că, atunci când zahărul ajunge în cavitatea bucală odată cu amidonul, saliva secretată în timpul masticației nu conține ptialină, astfel fiind sabotată digerarea amidonului înainte ca acesta să ajungă în stomac. În plus, o astfel de combinație împiedică trecerea zahărului prin stomac până în momentul în care amidonul este digerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Chiar și anumite alimente deshidratate, cum ar fi prunele uscate, stafidele și curmalele, își păstrează enzimele vitale în stadiu latent dacă sunt uscate la soare și nu conservate cu ajutorul sulfului, iar aceste enzime sunt activate de căldura și umiditatea din cavitatea bucală și din stomac. Dacă analizăm cu atenție modul în care acționează enzimele, ne vom da seama de ce sunt atât de importante pentru o digestie adecvată, un metabolism eficient și o stare de sănătate generală bună. Enzimele reprezintă catalizatori biochimici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
pentru care este cel mai bine să practicați qi gong în aer liber, de preferință desculț și îmbrăcați subțire, în materiale din fibre naturale. Țesuturile ce asimilează energia ionică negativă a qi-ului din aer în timpul respirației sunt localizate în pereții cavităților nazale și ale sinusurilor, motiv pentru care trebuie întotdeauna să inspirați pe nas în timpul exercițiilor de respirație. Deși pielea și plămânii absorb, de asemenea, cantități mici de qi, când vine vorba de detectarea și extragerea energiei bionice existente în aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
rece sau prea uscat. Acesta este motivul pentru care persoanele ce trăiesc în zone cu climat rece, nordic sau uscat, de deșert, au nasul lung și proeminent, cu nări înguste: aerul rece și/sau uscat din mediul lor pătrunde în cavitatea nazală mai încet și trebuie să acopere o distanță mai mare de-a lungul „cornetelor” calde și umectate înainte de a pătrunde în plămâni. În schimb, locuitorii din zone cu temperaturi ridicate și cu unclimat umed au tendința de a avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
împrumutată de la „cornete” în timpul inspirației, prin intermediul căldurii și umidității din plămâni. În zonele cu un climat cald și umed, expirația pe nas nu este numai permisă, ci uneori de preferat, ca metodă de a elimina căldura excesivă din organism. Întreaga cavitate nazală este căptușită cu membrane mucoase care blochează praful, reziduurile și microbii și le elimină pe nas, odată cu aerul stătut, sau prin gât, în stomac, odată cu mucusul. Atunci când nasul este sănătos, această căptușeală de mucus se deplasează în mod constant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
al nasului în respirație, este momentul să învățăm despre arta respirației. Ceea ce distinge respirația superficială obișnuită de respirația profundă abdominală este rolul pe care îl joacă diafragma. Diafragma este o membrană musculară rezistentă și totuși flexibilă, care separă pieptul de cavitatea abdominală. Atunci când plămânii se dilată, aceștia împing diafragma în jos, iar când se contractă, o trag în sus, în cavitatea toracică (figura 3.3) Figura 3.3 Respirația diafragmatică: (stânga) inspirație/dilatare, (dreapta) expirație/contractare Deși majoritatea medicilor occidentali consideră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
este rolul pe care îl joacă diafragma. Diafragma este o membrană musculară rezistentă și totuși flexibilă, care separă pieptul de cavitatea abdominală. Atunci când plămânii se dilată, aceștia împing diafragma în jos, iar când se contractă, o trag în sus, în cavitatea toracică (figura 3.3) Figura 3.3 Respirația diafragmatică: (stânga) inspirație/dilatare, (dreapta) expirație/contractare Deși majoritatea medicilor occidentali consideră în continuare că diafragma e un mușchi relativ lipsit de importanță care este implicat în respirație doar în mod pasiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
neîntreruptă a plămânilor, care începe în partea inferioară, și nu în cea superioară. Persoana care practică respirația profundă mai întâi inspiră aerul încet în partea inferioară a plămânilor, lăsând diafragma să se întindă și să se curbeze în jos în cavitatea abdominală. Atunci când diafragma este întinsă la maximum, mușchii intercostali intervin pentru a deschide cutia toracică și a umple partea mediană a plămânilor cu aer. Pe măsură ce cutia toracică se dilată complet, persoana care respiră face un ultim efort pentru a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
niciodată să forțați inspirația dincolo de capacitatea confortabilă. O proporție bună pentru o inspirație se atinge atunci când două treimi din plămâni sunt pline cu aer. Pasul final în inspirație îl constituie apăsarea încet a marii „bule de energie” a respirației înspre cavitatea abdominală. Aceasta va determina peretele abdominal să se umfle spre exterior. Reținerea Atunci când este efectuată corect, chiar și reținerea respirației pe o perioadă scurtă de timp poate avea beneficii terapeutice profunde pentru fiecare organ, glandă și sistem funcțional din organism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
beneficii terapeutice pentru organele interne ale corpului și rețeaua energetică a acestuia și intensifică circulația sângelui și a energiei prin sistem. Acestea trebuie aplicate spre finalul etapei de inspirație, menținute în timpul reținerii și relaxate pe măsură ce începe expirația. Blocarea anală Întreaga cavitate pelviană este formată dintr-o rețea rezistentă de mușchii care formează, de fapt, o altă diafragmă, numită „diafragma urogenitală”. Aceasta sprijină și controlează anusul, rectul, perineul și aparatul urogenital. Pe măsură ce plămânii se umplu, iar diafragma se întinde, presiunea mărită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
3.8a), care poate duce, în cele din urmă, la creșterea unei „burți bombate”. Abdomenul destins în timpul reținerii respirației anulează și toate beneficiile presiunii abdominale mărite exercitate asupra organelor. În plus, respirație profundă mărește volumul și circulația sângelui la nivelul cavității abdominale, inundând, astfel, organele cu sânge. Dacă peretele abdominal nu este blocat în timpul reținerii, presiunea abdominală e insuficientă pentru a stoarce sângele excesiv și, în consecință, organele pot deveni congestionate. Figura 3.8 Mișcarea abdominală în timpul respirației Inspirația: abdomenul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
porțiunea inferioară a peretelui abdominal (partea de sub ombilic) spre interior (figura 3.8b). Această mișcare va împinge organele abdominale spre interior și în sus, împotriva presiunii superioare și exterioare exercitate de diafragmă, și va menține așadar presiunea mărită la nivelul cavității abdominale. Aveți în vedere faptul că, dacă vă contractați peretele abdominal inferior, peretele abdominal superior, situat chiar sub stern, se va relaxa ușor. Acest lucru este absolut normal și corect. Partea superioară a abdomenului este mult mai rigidă decât cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
care penetrează diafragma și atrage sângele stătut din organele abdominale spre inimă și plămâni. Așadar, are rolul unui debușeu al presiunii suplimentare aplicate circulației sangvine din abdomen în timpul reținerii respirației. Reținerea respirației în timp ce blocările sunt stabilite mărește substanțial presiunea din cavitatea abdominală, în timp ce presiunea din cavitatea toracică rămâne normală. Această diferență împinge în mod natural sângele în sus, de-a lungul venei cave, dinspre zona cu presiune înaltă din abdomen spre zona cu presiune normală din piept. Forța acestei propulsii, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
sângele stătut din organele abdominale spre inimă și plămâni. Așadar, are rolul unui debușeu al presiunii suplimentare aplicate circulației sangvine din abdomen în timpul reținerii respirației. Reținerea respirației în timp ce blocările sunt stabilite mărește substanțial presiunea din cavitatea abdominală, în timp ce presiunea din cavitatea toracică rămâne normală. Această diferență împinge în mod natural sângele în sus, de-a lungul venei cave, dinspre zona cu presiune înaltă din abdomen spre zona cu presiune normală din piept. Forța acestei propulsii, care funcționează ca o pompă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
în loc să permiteți abdomenului inferior să se dilate în timpul inspirației, contractați-l intenționat spre interior, pe măsură ce vi se umplu plămânii. Presiunea descendentă puternică exercitată de diafragmă este necesară aici pentru a împiedica această contractare a peretelui abdominal să împingă organele în cavitatea toracică. După ce s-au umplut plămânii, aplicați blocarea anală și cea de la nivelul gâtului (blocarea abdominală este deja aplicată), înghițiți cu putere pentru a împinge qi-ul în jos și țineți-vă puțin respirația. În timpul expirației, relaxați treptat peretele abdominal și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]