6,287 matches
-
instant. EDGAR: Here comes Kent. ALBANY: Produce the bodies, be they alive or dead. [Exit Gentleman.] This judgment of the heavens, that makes uș tremble, Touches uș not with pity. Crescînd peste deja prea mult, dădu Și pește margini. Cînd chinul mi-l strigam, veni un om Ce, mă văzînd cîndva căzut de tot, Fugi de hîda-mi apropiere; -apoi aflînd Cine-i cel ce-ndurase-atît, cu brațe țări Mă lua de gît și-urlă parcă-ar fi vrut Să spargă cerul; se-
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
pămîntul. O oglindă! Suflarea-i de-aburește-ori de pătează luciul, Trăiește. KENT: Acesta e sfîrșitul cel promis? EDGAR: Sau chipu-acelei grozavii? ALBANY: O, cazi și pieri! LEAR: Ast fulg se mișcă,-i vie; de-i așa, E un noroc răscumpărînd tot chinul Ce l-am simțit vreodat. KENT (Îngenunchind): O, bun stăpîn! LEAR: Te rog, în lături! EDGAR: Nobilul Kent, ți-e prieten. LEAR: Blestem pe ucigașii trădători toți! Aș fi putut s-o scap; acum s-a dus pe veci! Cordelia
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
și lină, o minune la femei. Pe sclavul ce te sugruma, l-am omorît. OFIȚERUL: Așa-i, milorzi, l-ucise. LEAR: Nu-i asa? Pe vremuri, eu cu mușcătoru-mi paloș I-aș fi făcut să sară; -acu-s bătrîn Și-aceste chinuri mă sleiesc. Tu cine ești? Ochii nu mi-s prea buni: îți spun îndat. KENT: Soarta pe doi de i-a iubit și i-a urît, Pe-unu-l privim acum. LEAR: Neclar se vede. Nu ești Kent? KENT: The same, Your
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
lejer suta de ani, dacă nu ar fi avut un accident casnic la 94 de ani, pe când lucra la topirea unui cazan de miere zaharisită. S-a răsturnat cazanul peste el și a durat trei zile până a murit în chinuri. În medeanul acela ținea popa Sârbu Iordanul în fiecare an, înălțând rugile spre Dumnezeu, de lângă crucea de gheață făcută special pentru acest eveniment. Ca în orice domeniu, există specialiștii necesari la nevoie. Și pentru o cruce de gheață, plus
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
contact cu victimele torturilor, chiar de dinainte de a lucra pentru Europa Liberă. Trebuie semnalată aici semnificația simbolică a cuplului, regăsit și în realitatea închisorilor: partenerul sau spionul, informatorul. Partenerul, fie prezent, fie doar în amintire, oferă forța necesară suportării oricăror chinuri: "Adevărul: măcar atât aș vrea să iasă din această încercare teribilă. Atunci vom ști că nu ne-am chinuit inutil, pe el și pe mine, eu prezentă, el absent, absența lui devenind prezentul meu cu care mă hrănesc" (p. 121
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
pe tablă și căutau să demonstreze lectorii aceia la orele lor. De seminar nici nu putea fi vorba, iar noaptea nu mai putea dormi. O avea mereu în fața ochilor: când bolnavă, când în brațele altuia. Starea de incertitudine și de chin luase amploare; nu o mai putea răbda. Trebuia să afle ce s-a întâmplat în realitate. A încercat întâi la Secretariatul Universității. Aceștia ori nu știau nimic, ori nu voiau să-l informeze. Nemaiputând aștepta, a luat trenul București Pașcani
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
nici nu se gândea. Bidaru era convins că pentru ea nu exista un rău mai mare, decât să nu poată munci. În două trei luni, de șomaj, tratament medical sau lăsată fără treabă, ar fi murit în cele mai groaznice chinuri. Frumusețea ei consta în muncă, curățenie și devotament. Străinii puteau ușor să o confunde cu soția patronului; o bună gospodină demnă de admirat. Realitatea însă i-ar fi dezamăgit. Între ea și patron existau cu totul alte relații. În primul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
copil, nu exista insultă mai mare decât aceea de leneș. Fericirea și bunăstarea oricărui individ în parte, a familiei și a întregii comunități în ansamblul ei se baza pe muncă: o muncă făcută cu plăcere, nu privită ca pe un chin sau ca pe un mijloc de tortură. Cu părere de rău și cu o mare tristețe în suflet am ajuns la concluzia că: dacă în cei aproape treizeci de ani de colectivizare s-a reușit să se implementeze cu adevărat
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
repere strategice ale textului literar, având rolul de a media între lumea reală și universul ficțional. Incipitul (lat. incipit - „aici începe...“) este o secvență textuală prin care lectorul este introdus în spațiul estetic al operei. Liviu Rebreanu afirma: „Pentru mine chinul cel mare este prima frază și primul capitol. Prima frază marchează ritmul deosebit, unic al romanului. După ce am găsito, pare atât de naturală, încât te miri cum teai putut gândi la altceva. Conținutul ei, cuvintele, cadența, toate o caracterizează ca
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
și unde, drumul răsufla mai slobod [...]: ne opream să admirăm primitivitatea peisa giului, arhaismul geologic, grandioasa nuditate a coclaurilor rudimentare, fără o floare, fără o iarbă. Uriașele răsturnări și rostogoliri, îngrămădirile elementare coborau dea dreptul din potop, mărturii ale giganticelor chinuri telurice. Drum lung și istovitor. A trebuit să ne împrietenim cu călăuza, care a tras tot timpul cu urechea la ce vorbeam, probleme de folclor. Așa că, pe lângă cele ce va fi fost aflat de la primar, omul sa încredințat că suntem
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Halmyris, încât, numai într-o singură zi s-au botezat „ca la o mie de oameni”. Denunțătorii au arătat că sunt niște „răufăcători primejdioși, care prin învățăturile lor otrăvite îndepărtează pe mulți de la jertfele datorate zeilor”. Au urmat apoi chinurile, mărturisirile neînfricate ale Sfinților Epictect și Astion și decapitarea lor, din porunca directă și de moment a comandantului Latronianus. Trebuie să precizăm că, după inițiativa de persecutare a creștinilor, mai întâi a celor din armată, în cosfătuiri ținute la palatul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Tatălui. Se descrie cea de-a doua venire a Domnului, ca să judece viii și morții. Se descoperă trimiterea Duhului Sfânt creator și reînnoirea pământului, după care va fi împărăția veșnică a drepților în slava Domnului și a celor nelegiuiți în chinul veșnic. Învățăturile Sfântului Niceta de Remesiana expuse în lucrarea De psalmodiae bono, cu privire la cântarea omofonă în biserică, au avut și au o permanentă importanță în Biserica Ortodoxă. Ele pot fi reactualizate cu succes în organizarea cântării în comun, atât în
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
fericirea de veci. De asemeni, Sfinții Părinți sunt de acord, având în vedere experiențele lor personale, că numai prin posturi, privegheri, citiri, izolare ori retragerea din lume, monahul poate ajunge la fericirea de veci. Însuși Cassian clarifică acest aspect: Nici un chin al trupului și nici o strivire a inimii n-ar putea învrednici pe nimeni să atingă acea adevărată castitate a omului lăuntric și să fie în stare să ajungă numai prin efortul curat omenesc, adică fără ajutorul lui Dumnezeu, la virtutea
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
pentru care ne pocăim sau pentru care conștiința noastră are remușcări” (cap. V). Iertarea păcatelor se înfăptuiește prin harul botezului, prin martiriu, pocăință, prin simțământul dragostei care dărâmă munții păcatelor, căci ,,dragostea acoperă multe păcate“, prin milostenie, vărsarea de lacrimi, chinul inimii și al trupului, prin mijlocirea celor cuvioși, prin milă și credință, prin bunătatea și iertarea manifestată față de alții și prin aducerea altora la credință și mântuire, prin predica și sfaturile noastre (cap. 7-8). Apoi se subliniază ideea că nimeni
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
dă o notă variată preocupărilor sale. Cuvioșii Serapion, Pafnutie, Antonie și alții sunt chemați să coopereze la mântuirea unui suflet, care altfel ar fi fost pierdut. Mila lui Dumnezeu a izbăvit-o pe desfrânata din Alexandria „în scurtă vreme de chinurile cele veșnice”, pentru că s-a hotărât să se îndrepte pe calea cea aspră și grea a pocăinței. Piesa se bazează pe două narațiuni diferite. „Dionisie și alții au completat-o cu o prefață și diferite amănunte, până ce viața ei a
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
înțelegerea, Dumnezeule prea bune”. (Calist Catafygiotul, Despre unirea dumnezeiască, cap. 71, în Filocalia..., vol. VIII, p. 450) „... Și S-a răstignit pentru noi in zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat ...” „Oare de ce fusese nevoie de chinuri pentru suportarea morții? Voia desigur ca plecând să ducă până la capăt plăcerea răbdării”. (Tertulian, Despre răbdare, III, în PSB, vol. 3, p. 184) „Cununa aceasta de spini este dușman celor care uneltesc împotriva Domnului; și i-a împiedicat; cununa aceasta
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a XII-a, Introducere, în PSB, vol. 41, p. 1103-1104) „Deci după ce a luat oțelul, Iisus a zis: Săvârșitu-s-a, Și plecându-Și capul, Și-a dat duhul (In. 19, 30). După ce s-a adăugat și acest chin la celelalte, Mântuitorul zice: Săvârșitu-s-a, adică măsura necredinței iudeilor și mărimea excesivă a urii împotriva Lui. Căci ce lăsaseră iudeii neîncercat? Ce n-a fost gândit din cele ce au înaintat până la capătul neomeniei? Ce mod de lovituri a rămas
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
cu boli de nevindecat, la cei ce se zbat necontenit în sărăcie, la cei ce trăiesc flămânzi, la cei zdrobiți de dureri fără margini, la cei robiți. N-ar suferi aceștia acestea acum, de nu i-ar aștepta osândă și chin și pe ei și pe toți ceilalți care ar săvârși aceleași păcate. Iar dacă unii n-au suferit aici pe pământ nici o pedeapsă, apoi aceasta să-ți fie semn că trebuie să fie ceva după plecarea lor de aici. Că
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
păreau aiureli cele ce acum ne strâmtorează viața, iar atunci ni se spuneau des. O, nepăsare! O, amăgire! O, sfaturi rele! O, negustori vicleni! O, minunea dreptei hotărâri a lui Dumnezeu despre acestea cu privire la noi! Cum ne-a răsplătit cu chinul potrivit fiecărui fel de păcate! Pentru ticăloasa și vrednica de osândă plăcere a trupului am fost judecați cu dreptate să avem parte de gheena înfricoșătoare”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea Întâi, ep. 1, în PSB, vol. 81, p. 20-21) „Va
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
făgăduite, iar cei ce vor primi locul de-a stânga, focul veșnic și întunericul cel mai din afară și viermele neadormit și scrâșnirea dinților și plânsul neîncetat și rușinea fără margini, de care va suferi mai mult cel osândit la chinul fără sfârșit decât de toate celelalte feluri de pedeapsă”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea Întâi, ep. 4, în PSB, vol. 81, p. 43) „Să ne gândim la ceasul înfricoșat al răspunsului ce va trebui dat în fața înfricoșătorului și temutului scaun
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
primăvara corpului. Știi că aceia care-și cunosc sufletul apăsat de greșeli și-ar dori, mai degrabă decât ar crede, să nu mai fie nimic după moarte, căci ei vor mai bine să moară de tot, decât să renască pentru chinuri”. (Minucius Felix, Dialogul Octavius, XXXIV, 9-12, în PSB, vol. 3, p. 388 389) „... Chiar dacă s-ar găsi cineva în vreo infirmitate a trupului și va păzi învățăturile lăsate de El, îl va învia pe acesta întreg, la cea de a
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
mediocră și s-a îndoit că merită să trăiască în acest regim al mediocrității. I-a mărturisit mai târziu prietenului său David Pinsent că aproape zece ani, între 1903 și 1912, a fost adesea puternic tentat să pună capăt acestui chin luându-și viața. Doar încrederea în înzestrările sale, pe care i-a insuflat-o comunicarea intelectuală cu Russell, l-a eliberat în cele din urmă de această tentație și i-a dat curajul să acționeze fără reținere potrivit convingerilor sale
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Aceasta este o probă de foc a caracterului deoarece se cere atâta putere pentru a nu pierde buna dispoziție și energia“33. Mulțumirea de sine, prostia obraznică și răutatea multora din jurul său fac ca aproape orice activitate să fie un chin pentru cel care până atunci a putut să-și aleagă ambianța și să dispună în ceea ce privește contactele cu semenii. Chin în care Wittgenstein preferă să vadă puterea purificatoare a suferinței. Are parte curând de experiențe zguduitoare. La sfârșitul lui august, fratele
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
și energia“33. Mulțumirea de sine, prostia obraznică și răutatea multora din jurul său fac ca aproape orice activitate să fie un chin pentru cel care până atunci a putut să-și aleagă ambianța și să dispună în ceea ce privește contactele cu semenii. Chin în care Wittgenstein preferă să vadă puterea purificatoare a suferinței. Are parte curând de experiențe zguduitoare. La sfârșitul lui august, fratele său Paul, un pianist virtuoz, își va pierde pe front mâna dreaptă. Rugat de o cunoștință comună să-l
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
doilea idealul gândirii și al exprimării gândurilor. Wittgenstein a crezut în inspirație deoarece pentru el gândirea autentică era gândirea naturală și, în acest sens, spontană. Doar că o clipă de inspirație trebuia să fie apoi plătită cu multe ore de chin. * * * Până în anul 1941, Wittgenstein și-a continuat activitatea de profesor la Cambridge, deși dorința lui era să participe la efortul de război, așa cum o făceau majoritatea colegilor și prietenilor săi. Cel mai important eveniment personal al acestei perioade a fost
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]