4,545 matches
-
referim, desigur, la contele de Labata. Iată-ne, deci, În 1805. Contele e seniorul ogoarelor cultivate cu cereale, care Înconjură terenurile stâncoase din Guarra; umil, Zúñiga nu irosește apele care Îi Învârt moara. În tăcerea rurală, el Îi zice din chitară. Se Întâmplă un lucru căruia nicicând nu-i vom afla tâlcul. Poate răgetul unei lăute, poate cântecul unei sirene intonat la nai, poate versul pe care, repetându-l nepăsător, ecoul Îl risipește cu dărnicie. Marele turn secular nu e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Panorama Madridului, 1835), Escenas matritenses (Scene din Madrid, 1842) și Tipos y caracteres (Tipuri și caractere, 1862). Milanesa. Filé subțire de carne, preparat sub formă de șnițel sau escalop. Milonga. Dans lent, În măsură binară, care se execută În ritmul chitarei și amintește habanera, apărut În jurul lui 1870 la balurile populare din Buenos Aires. Milonga a fost numele dat În satele hispano-americane cântecelor (inițial nedansante) interpretate de un payador, rasă de rapsozi populari de mult timp stinsă, ce trăia din improvizații, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
preferată): mai ales Sail Away, Mistreated, Strange Kind of Woman, Soldier of Fortune și, firește, Child in Time. Dar cea mai ritmată melodie din tot secolul XX, la nivelul rockului, cred că este inegalabila Smoke on the Water (1971). Are chitara cea mai obsedantă, sound-ul cel mai impetuos, limpede și logic. Este aproape o matematică rock sau, mai exact, o algebră. Cine ascultă Smoke on the Water este în chip tranșant prins înăuntrul unei construcții contrapunctice. E o fugă de Bach
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
Cine ascultă Smoke on the Water este în chip tranșant prins înăuntrul unei construcții contrapunctice. E o fugă de Bach (măcar metaforic), preschimbată de hipioții-rockeri britanici într-un sound la fel de obsedant. Găselnița acestei melodii care a făcut carieră stă în chitara bas: multă vreme, în rock, aceasta a rămas în plan secundar, în fundalul de atmosferă, ca un paravan sau filtru, punând în valoare restul sonorităților (vocile, percuția, claviaturile, chitările celelalte). Dar în Smoke on the Water, chitara bas (profețind hard-rockul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
carieră stă în chitara bas: multă vreme, în rock, aceasta a rămas în plan secundar, în fundalul de atmosferă, ca un paravan sau filtru, punând în valoare restul sonorităților (vocile, percuția, claviaturile, chitările celelalte). Dar în Smoke on the Water, chitara bas (profețind hard-rockul și heavy-metal) a devenit primadonă (privighetoare fatală) și a trasat nucleul unei sonorități sobre, riguroase, dar cu efectul unui dans de derviș rotitor (întrucât fraza muzicală cu pricina are efect de drog). Este vorba de ceea ce eu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
macho, ci unul masculin-impetuos. Partitura chitării bas este foarte simplă, dar atât de bine gândită în simplitatea ei genială, încât nu are cum să nu te marcheze și impregneze definitiv. Vocea (Ian Gillan) devine aici paravanul de odinioară, care era chitara bas, la fel chitara cealaltă patronată de Ritchie Blackmore (oricât de spectaculoase ar fi urcușurile și coborâșurile ei), iar claviaturile (John Lord) și percuția (Ian Paice) sunt roze de zahăr candel pe tort. Simplitatea basului (Roger Glover) este aici întemeietoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
Partitura chitării bas este foarte simplă, dar atât de bine gândită în simplitatea ei genială, încât nu are cum să nu te marcheze și impregneze definitiv. Vocea (Ian Gillan) devine aici paravanul de odinioară, care era chitara bas, la fel chitara cealaltă patronată de Ritchie Blackmore (oricât de spectaculoase ar fi urcușurile și coborâșurile ei), iar claviaturile (John Lord) și percuția (Ian Paice) sunt roze de zahăr candel pe tort. Simplitatea basului (Roger Glover) este aici întemeietoare, matricială. Și în final
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
David Coverdale (din Sail Away) și nu neapărat cu aceea a lui Ian Gillan. Cred că vocea baritonală a lui Coverdale (care l-a înlocuit pe Gillan, după plecarea acestuia din trupă) se potrivește mai bine, în acest caz, cu chitara bas a lui Glover. În ce privește povestea acestei melodii și felul în care s-a născut ea, pletoșii de la Deep Purple îi datorează destule lui Frank Zappa și trupei lui, cel puțin un incendiu în Elveția și halucinațiile ivite din acest
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
dacă de vină era alcoolul sau șocul morții Evei (chiar dacă nu mă apropiasem de targă, în sinea mea știam că murise), dar nu-mi aduc aminte nimic altceva din drumul spre casă. Andra-Claudia Nicoleanu Într-o oră Aud sunetele unei chitare amorțite și înfig cheia în yală. Sigur e Radu, care iar își imaginează că e un rockstar care frânge inimi pe canapeaua basistului. Deschid, intru, închid. Îmi lipesc corpul de ușa garsonierei. Am ajuns. Termin într-o oră. Într-o
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
către hainele înșirate în lungul perdelei. Îmi trec mâi nile prin ele de parcă aș da la o parte obstacole ima ginare. Nu sunt multe, nici hainele nu-i plăceau. Mă așteptam să-i simt prezența. Ceva. Orice. Nici sunetul de chitară nu se mai aude. Trei perechi de blugi, două cămăși, mai multe tricouri decât mă așteptam și sin gurul lui costum, pentru interviuri. Toate au umplut o cutie. În cealaltă cutie pentru haine am pus adidașii. Am răs turnat aproa
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
am mai scos vreo doi lei din buzunar. Nu mi picase bine, dar nu mai conta. Țelul era atins, sticla era în mână. După plimbarea de la bar până la masă, am luat pri ma gură, în vreme ce cei de pe scenă își acordau chitarele. O grimasă scurtă, un fior rece și un gust puțin amărui. O picătură buclucașă rămasă pe buze. Rujul meu pe sticla mea. Am început să mă mai plimb printre oameni, salu tând din priviri prieteni și cunoscuți, ridicând alene sticla
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Sticla dădea semne că alunecă, dar o țineam destul de bine, schimbând mâna, în vreme ce băteam ritmul melodiilor cu piciorul. Cu fiecare sorbitură, țineam ritmul din ce în ce mai bine, deși îmi simțeam tălpile cum lovesc haotic podeaua. Brusc, știam toate versurile, nimeream notele pe chitara mea invizibilă, eram prietenă cu toată lumea și ciocneam într o veselie cu toți cei care se simțeau, atunci, boemi. Ultima gură de bere a fost cea mai a dracu’ și, în același timp, cea mai bună. Răsuflată și caldă, ca
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
timpul din albastrul ochilor lui deschis de neamț, o scânteie ghidușă de băiețel avea, deși 60, și băiatul ei, nepermis de frumos și timid și retras și era de ajuns să fie îndrăzneț ca să te surprindă, când cânta el la chitară, și când am ajuns în Barcelona și mama lui a căzut de pe scara vonmobilului și ne-a stricat concediul, și ce prăjituri bune făcea, și casa mea cu animale, cum stăteam eu la soare și desenam și ieșeam desculță și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
de mama aia a ta, de patul tău, ai putea fi aici și ai avea asemenea ocazii. Te-ar interesa să accepți rolul? Nu putem plăti mult, dar ai putea locui cu mine. E posibil să cânt și eu la chitară un fel de muzică de atmosferă sau de protest social, pentru coloana sonoră. Sper că vom fi în stare să realizăm în curând acest magnific film, deoarece Leola, fata aceea nemaipomenită din Harlem, a început să ne piseze să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
când în când, se pornea să facă un „tur de inspecție“ al sudului, oprindu-se până la urmă la New Orleans ca să mă hărțuiască și să încerce să mă seducă cu tot felul de cântece macabre pe care le zdrăngănea la chitară. Myrna era foarte sinceră; din păcate era și agresivă. Când am văzut-o, după ultimul ei „tur de inspecție“, era destul de plouată. Se oprise prin satele din sud ca să-i învețe pe negri cântecele populare pe care le învățase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe verandă, stătea Myrna, îmbrăcată într-o scurtă lălâie de catifea reiată, de un măsliniu șters. Părul ei negru era împletit într-o coadă care se încolăcea sub o ureche și îi cădea pe piept. De umăr îi atârna o chitară. Ignatius era gata să iasă printre jaluzele, rupând șipcile și spărgând yalele, ca să-i încolăcească coada în jurul gâtului până o va vedea sufocându-se. Dar rațiunea triumfă. Nu-i păsa de Myrna; căuta o cale de scăpare. Fortuna o lăsase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Repede! La un motel! Impulsurile mele naturale țipă să fie satisfăcute. Ai ceva bani la tine? — Nu mă lua în râs, spuse Myrna supărată. Trase coada de păr umezită din mâinile lui Ignatius și și-o aruncă pe umăr, peste chitara care zbârnâi. Ascultă-mă, Ignatius, sunt frântă. Sunt pe drum de ieri-dimineață de la ora nouă. De îndată ce ți-am expediat scrisoarea aceea despre regulamentul Partidului pentru Pace, mi-am zis: „Myrna! Ascultă! Băiatul ăsta are nevoie de mai mult decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
va trebui să pleci ca să-ți păstrezi sănătatea mintală. — Ce bine ar fi fost dacă te ascultam mai de mult! N-ar fi trebuit să trec prin toate ororile astea. Ignatius o îmbrățișa pe Myrna, împingând-o, pe ea și chitara ei, în perete. Își dădea seama că ea era în culmea fericirii; bucuroasă că găsise o cauză întemeiată, un caz de bona fide, o nouă mișcare. Te așteaptă un loc în rai, fetița mea. Acum trebuie să o luăm din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
băcănie, vorbind în favoarea Națiunilor Unite. Toată ziua a trăncănit despre acest incident. Ignatius râgâi. Am trăit săptămâni de tortură. — E atât de ciudat să o găsesc pe mama ta plecată. Pe vremuri nu se mișca niciodată de aici. Myrna atârnă chitara de tăblia patului și se întinse pe el. Camera aceasta! Ne-am distrat copios aici, dezgolindu-ne mințile și sufletele, compunând manifeste anti-Talc. Presupun că escrocul acela tot se mai învârte pe la școală. — Așa îmi imaginez și eu, spuse absent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
m-am oprit în drum nici un moment. Am condus aproape treizeci și șase de ore, am condus și am tot condus. M-am oprit la un local pentru negri ieri seara, dar n-au vrut să mă servească. Cred că chitara i-a descumpănit. — Asta trebuie să fie. Te-au luat drept o cântăreață bigotă și convențională de la țară. Am o oarecare experiență cu oamenii aceștia. Sunt destul de limitați. Nici nu-mi vine să cred că te scot într-adevăr din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a morții pentru toți cei ce merg pe autostradă. Și acum urcă-te în căruciorul ăsta și dă-i drumul să plecăm de aici. — Așteaptă, am lăsat o mulțime de însemnări în urmă, spuse Myrna și alergă în casă, cu chitara lovindu-i-se de șold. Reveni coborând scările cu un alt braț plin de hârtii, apoi se opri pe trotuarul de cărămidă, se întoarse și privi casa. Ignatius își dădu seama că încearcă să-și imprime în minte scena: Eliza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Ignatius, veni la mașină și aruncă a doua încărcătură de hârtii în poalele lui Ignatius. Au mai rămas câteva sub pat, cred. — Nu te mai gândi la ele, țipă Ignatius. Urcă și pornește rabla asta. O, Doamne! Nu-ți înfige chitara aceea în fața mea. De ce nu poți purta și tu o poșetă, ca o tânără doamnă cumsecade? — Du-te la naiba! spuse furioasă Myrna. Se strecură pe scaunul din față și porni mașina. Unde vrei să petreci noaptea? Să petrec noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
anume, Ivan Gherasimov, fiul unui emigrant rus, care, o săptămînă mai tîrziu, Îl va conduce Într-o celebră cafenea belgrădeană de pe vremea aceea, unde cînta o orchestră de țigani, iar conții și ofițerii ruși le Îndesau bancnotele În balalaică și chitară... Nu scăpase absolut nimic: festivitatea dezvelirii monumentului din Kalemegdan, intoxicația cu Înghețată cumpărată din colțul străzii Makedonska, primii lui pantofi ascuțiți cumpărați cu banii primiți de la tatăl lui, drept răsplată pentru reușita la examenul de diplomă. În următorul paragraf se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
senzual. A avut o viziune În care se afla În Mexic, Într-o casă de cărămidă crudă, pe jumătate Întins pe o canapea acoperită cu rogojini, ținând Între degetele-i lungi și subțiri, de artist, o țigară În timp ce asculta cum chitarele acoaniază, pe strune melancolice, un vechi bocet castilian, iar o fată oacheșă, cu buze de carmin, Îi mângâia blând părul. Aici putea trăi Într-o litanie stranie, mântuit de bine și de rău și scăpat de dulăii raiului și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Maramureș și îmi amintesc de una, pentru care Sânziana Pop și Cornel Nistorescu mă căutaseră acasă și m-au plimbat la filmări pe la Baia Mare au fost cenzurate rău, mi-au dat pe ecran doar mâinile de la cot în jos pe chitară, fără să apar ca prezență, cu fața și restul trupului, într-o emisiune care îmi era dedicată, iar altele nu s-au mai dat deloc. Ei bine, nici măcar acel cântec, care se cânta deja în restaurante și la nunți, la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]