11,010 matches
-
precum animalele pădurii care mușcă doar o Îmbucătură, suportând o consecință neletală: voma de exemplu. Pentru om, care nu se mulțumește decât cu un ceaun, e prea târziu: visul devine veșnic... Natura e miloasă, spuneam. De nevoie căci, protejate astfel, ciupercile ar fi devenit singurii locuitori ai planetei dacă, bineînțeles, ar mai avut ce mânca. Iarăși milostenie de nevoie. Și a Înzestrat pe unele cu mai puțină astfel de substanță, pe ciupercile zise comestibile, sacrificându-le, silindu-le astfel să plătească
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Natura e miloasă, spuneam. De nevoie căci, protejate astfel, ciupercile ar fi devenit singurii locuitori ai planetei dacă, bineînțeles, ar mai avut ce mânca. Iarăși milostenie de nevoie. Și a Înzestrat pe unele cu mai puțină astfel de substanță, pe ciupercile zise comestibile, sacrificându-le, silindu-le astfel să plătească tributul Întregului neam ciupercesc către restul biosferei. Gata, dar nu Înainte de a strecura un pisicism: Dacă ciuperca nebună nu e cumva În cârdășie cu restul neamului ciupercesc furnizând, celorlalte dar și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de nevoie. Și a Înzestrat pe unele cu mai puțină astfel de substanță, pe ciupercile zise comestibile, sacrificându-le, silindu-le astfel să plătească tributul Întregului neam ciupercesc către restul biosferei. Gata, dar nu Înainte de a strecura un pisicism: Dacă ciuperca nebună nu e cumva În cârdășie cu restul neamului ciupercesc furnizând, celorlalte dar și sieși, hoituri proaspete? Acelea ale necumpătaților... „Meridian“, 19 aprilie 2002, ora 12,45 52. Divin Nu sunt câtuși de puțin privilegiat, chiar dacă microfonul dă această aparență
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
un fel de biocenoză, o relație dintre plantă, mai precis autotrofe, și animal, mai precis heterotrofe, așa, ca În Natură. Sau, printr’o imagine dragă mie, cei doi ar alcătui un lichen, În care autotrofa algă e bărbatul, iar heterotrofa ciupercă e femeia. Miau Atunci negrul, a treia culoare Cucuteniană, n’ar fi nimic altceva decât pământul, adică biotopul, Întregind astfel un ecosistem. Asta mai zic și eu ecologie, avant la lettre. Dreptu-i, Moti. Și mai adaug ceva, vânzând castraveți grădinarului
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
rost. Unul e parazitismul. Pentru Început i-aș spune o simbioză lipsită de controlul reciproc al partenerilor. Și, cum simbioza Înseamnă musai transferul de energie dinspre partenerul excedentar spre cel deficitar, cum ar fi Într’un lichen de la algă la ciupercă, dar și de substanță În ambele sensuri, fiind vorba deci de o relație absolut ecologică, anumite relații de parazitism par a fi mai degrabă de domeniul etologiei. Ce schimb reciproc de substanță există Între purice și pisică ori Între tenie
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cîștige, astăzi, o pâine... Parcă primul cuvânt rostit a fost supraviețuirea. 12. Țigănie Privind saltul puricelui care mi-a scăpat dintre unghii, mă consolez: la urma urmei, și acest parazit e Îngăduit de Înțeleapta Natură. De ce? Pentru că, lipsită de parazitismul ciupercii care profită de substanța reducătoare risipită literalmente În sol ca beneficiară a unei energii de-a dreptul potopitoare - Soarele -, planta s’ar autoinhiba curând, à propos de feed back-ul atât de des invocat de amfitrionul nostru. Pentru că animalul, dependent energetic
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
plante și animale - pe care se bazează viața pe termen lung a biosferei are nevoie de stabilitate, iar asta e conferită de complexitate. Implicit, la ce bun un lanț trofic de felul: plantă șoarece pisică, iar după ce asta „dă colțul“ ciupercă bacterie și, din nou, plantă, câtă vreme cercul poate căpăta și o diagonală, adică parte din șoarecele Înghițit de pisică este, prin purice, trimisă direct bacteriei, căci și puricele „se ușurează“? Pentru că biosfera are nevoie de o diversitate cât mai
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pentru a-i rămâne compatibilă. Dar bănuiesc că plictisesc deja cu un curs de ecologie. Așa că mă Întorc, bionic, spre societatea noastră, românească, și ea parazitată - la propriu - de o etnie cam tuciurie, fără nici un beneficiu precum planta parazitată de ciupercă: În fond, societatea e alcătuită din oameni, adică din animale. Activă e deci doar conotația diversității, a complicării relațiilor - cu ghilimele - biocenotice, dar și a limitării dezvoltării, pe care vreau s’o cred compensată printr’un impuls dat activității. Răsplata
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
regnului animal. Și am În vedere - dreptu-i, coborând În planul material, chimic și, implicit fiziologic - vestitul proces al vrăjitoarelor care au sfârșit În ștreang, din (pre)America secolului XVII. Acelea doar mâncaseră pâine de secară, plantă parazitată natural de o ciupercă - Claviceps purpurea - care produce ergotamine, un fel de halucinogene; bietele femei au avut doar impresia că-l văd pe dracu’. Că ele, ca orice femeie, iubeau pisicile, În care vedeau felinitatea tinereții lor, e o altă problemă. Dar noi, pisicile
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
așa Încât completați-vă tabelele de calorii: chiar dacă asta va naște Încă o specialitate medicală. Aceea care să caracterizeze pe fiecare și să-i recomande dieta și ambientul. Cam ceea ce Încerc eu vinerea, la amiază, la Radio Iași. 7. Nu „mănânc ciuperci“ Rămân În termenii precedentei mele „zgârâieturi“. Dar ca să vă necăjesc, amintindu-vă un păcat, de fapt o servitute a condiției umane: atrofierea celui de al 6-lea simț. Deh! compensație a dobândirii rațiunii... Și pe care o plătiți adesea, uneori
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
un păcat, de fapt o servitute a condiției umane: atrofierea celui de al 6-lea simț. Deh! compensație a dobândirii rațiunii... Și pe care o plătiți adesea, uneori cu viața, alteori doar cu o toxiinfecție. Atunci când postiți, dedulcindu-vă la ciuperci. À propos: Ciupercile nu’s plante, chiar dacă Învățați despre ele la botanică. Căci aristoteliana nemișcare a plantei e valabilă și pentru animale, unele botezate ca plante, În aceeași tradiție: anemone, castraveți... - Într’un cuvânt „fructe“ - de mare. E drept, Topârceanu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
fapt o servitute a condiției umane: atrofierea celui de al 6-lea simț. Deh! compensație a dobândirii rațiunii... Și pe care o plătiți adesea, uneori cu viața, alteori doar cu o toxiinfecție. Atunci când postiți, dedulcindu-vă la ciuperci. À propos: Ciupercile nu’s plante, chiar dacă Învățați despre ele la botanică. Căci aristoteliana nemișcare a plantei e valabilă și pentru animale, unele botezate ca plante, În aceeași tradiție: anemone, castraveți... - Într’un cuvânt „fructe“ - de mare. E drept, Topârceanu a ridicat mănușa
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
aceeași tradiție: anemone, castraveți... - Într’un cuvânt „fructe“ - de mare. E drept, Topârceanu a ridicat mănușa, scoțând din botanică bacilul lui Koch: „Văzuta-ți vreodată o floare ori un pom/Să sară din grădină și să se dea la om?“ Ciuperca nu face fotosinteză dar, mai mult, se colorează nu cu antociani și flavone ca florile, ci cu melanine, ca animalele... Dar ele, ciupercile, au un rol dosebit de important În Natură: ele mineralizează substanța organică reziduală a viețuirii celorlalți parteneri
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
-ți vreodată o floare ori un pom/Să sară din grădină și să se dea la om?“ Ciuperca nu face fotosinteză dar, mai mult, se colorează nu cu antociani și flavone ca florile, ci cu melanine, ca animalele... Dar ele, ciupercile, au un rol dosebit de important În Natură: ele mineralizează substanța organică reziduală a viețuirii celorlalți parteneri de biocenoză, făcând compatibilă substanța plantei, aceea care e „ștecherul“ Împlântat În sursa de energie primară - Soarele - a ecosistemului, a biosferei În genere
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de energie primară - Soarele - a ecosistemului, a biosferei În genere. Permițând reluarea indefinită a spectacolului vieții. Dar, cum tot ce trăiește slujește de hrană altcuiva care trăiește, și care are și el de jucat un rol În același magnific spectacol, ciuperca plătește un tribut pentru a-și continua În pace rolul. Ca voi turcilor. Plătește prin speciile comestibile, care nu’s prea multe. Mai rău, chiar specii comestibile ajung astăzi să se „otrăvească“... Fără a intra În amănunte, vă miaun ce-
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Plătește prin speciile comestibile, care nu’s prea multe. Mai rău, chiar specii comestibile ajung astăzi să se „otrăvească“... Fără a intra În amănunte, vă miaun ce-am aflat de la prietenul meu cercetător: de vină e poluarea, la care biata ciupercă Încearcă să se adapteze. Pe seama ciupercilor trăiesc mulțime de animăluțe de prin pădure. Care nu ajung la „Urgențe“, din două motive. Unul - și o spun cu lăbuța pe suflețel - e că ciuperca toxică are un biocâmp deficitar, pe când cea comestibilă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
s prea multe. Mai rău, chiar specii comestibile ajung astăzi să se „otrăvească“... Fără a intra În amănunte, vă miaun ce-am aflat de la prietenul meu cercetător: de vină e poluarea, la care biata ciupercă Încearcă să se adapteze. Pe seama ciupercilor trăiesc mulțime de animăluțe de prin pădure. Care nu ajung la „Urgențe“, din două motive. Unul - și o spun cu lăbuța pe suflețel - e că ciuperca toxică are un biocâmp deficitar, pe când cea comestibilă unul excedentar, iar animăluțul - vreun viezure
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cercetător: de vină e poluarea, la care biata ciupercă Încearcă să se adapteze. Pe seama ciupercilor trăiesc mulțime de animăluțe de prin pădure. Care nu ajung la „Urgențe“, din două motive. Unul - și o spun cu lăbuța pe suflețel - e că ciuperca toxică are un biocâmp deficitar, pe când cea comestibilă unul excedentar, iar animăluțul - vreun viezure - simte asta. Al doilea e că toxinele ciupercii nu’s propriu-zis otravă, ci „avertisment“: lucrează asupra sistemului nervos, declanșând voma ori vreo halucinație. Și astfel, animăluțul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Care nu ajung la „Urgențe“, din două motive. Unul - și o spun cu lăbuța pe suflețel - e că ciuperca toxică are un biocâmp deficitar, pe când cea comestibilă unul excedentar, iar animăluțul - vreun viezure - simte asta. Al doilea e că toxinele ciupercii nu’s propriu-zis otravă, ci „avertisment“: lucrează asupra sistemului nervos, declanșând voma ori vreo halucinație. Și astfel, animăluțul poate prostuț, poate „neșcolit“, dar cumpătat, leapădă ce-a mușcat, Încercând În altă parte. Dar voi, lacomilor, adunați mai Întâi de-a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
am dat nas în nas cu ditamai somnul cu mustăți lungi și corp sticlos. Am fugit mâncând pământul și astfel mi-am astâmpărat nestăvilita poftă de a da târcoale Siretului. Apoi treceam râul și mergeam în pădurea Mustea ca să culegem ciuperci din movilele de gunoi adunate pe mal și bureți din adâncurile pădurilor. Când ploile erau mai abundente de umpleau șanțurile, copilașii neobosiți erau primii afară să se joace cu „tunuri”. Nu știți ce sunt, nu-i așa? Copii adunau în
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
fi venit, despre mișcările formațiilor de luptă ale Securității care nu ședeau deloc pe gânduri cînd puteau prinde în cătarea automatelor lor de fabricație sovietică, orice dușman declarat al regimului totalitar comunist. Idealul lor era blocarea înaintării puterilor malefice ale ciupercii roșii ce năpădea Europa. Lupta lui Remus se desfășura în condiția : «până la lichidarea totală a unuia dintre beligeranți» în multele sale drumuri în beneficiul camarazilor, deseori a simțit priviri furișe care-l urmăreau, dar prea rar a avut ocazia să
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
ani editor și n-am tipărit nici un op din colecția "Esculap" a Editurii "Junimea" până ce nu aveam trei referate de avizare din partea unor specialiști provenind din trei centre universitare diferite. Acum, cine-și dă avizul? Editurile s-au înmulțit precum ciupercile după ploaie. Cele mai multe nu dispun de specialiști, iar "moda" referatelor este asimilată cu răposata cenzură. Aș sugera, în consecință, Colegiului Medicilor, să aibă în vedere și eventualitatea introducerii delictului de malpraxis editorial. Până nu-i prea târziu. Deocamdată, nevastă-mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
la serviciu și acasă. Evenimentele din decembrie 1989 l-au aflat și păstrat neschimbat pe același post. Nici un subaltern sau colaborator nu l-a contestat, n-a cerut să fie dat jos, înlăturat, iar partidele politice care-au răsărit ca ciupercile după ploaie, oricât l-au curtat, nu s-a lăsat ademenit, rămânând în continuare ca un comandant pe vas, neclintit. În 1996 s-a pensionat din același post unde fusese înălțat și a stat aproape patru decenii în urmă ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
grijulie, gata să intervină în caz de primejdie. Îmi amintesc de ziua aceea când m-a apărat de o viperă. Mă întâlnisem cu ea fără să știu cât de periculoasă este. O lovisem, din întâmplare, cu un băț, în timp ce căutam ciuperci - o mare pasiune de-a mea. După fiecare ploaie ieșeam în pădure, sperând să le găsesc crescute peste noapte la rădăcinile copacilor. Îmi plăceau atât de mult, gătite cu cimbrișor! Și aici mă duc prin păduri cu Aia în căutare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mare pasiune de-a mea. După fiecare ploaie ieșeam în pădure, sperând să le găsesc crescute peste noapte la rădăcinile copacilor. Îmi plăceau atât de mult, gătite cu cimbrișor! Și aici mă duc prin păduri cu Aia în căutare de ciuperci gustoase. Ea le pregătește cu mărar și usturoi: am descoperit că sunt tot atât de bune. Când mă servește, umplându-mi talerul, parcă e chiar mama: aceleași gesturi, aceeași grijă afectuoasă. Nostalgia mă copleșește și ochii mi se umplu de lacrimi. Ucenic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]