4,368 matches
-
că atunci el nu avea sarcina de a transforma în români un milion de evrei. Intra astfel în scenă "Legea Supremă". "Cum poate un evreu european să manifeste interes față de o țară asiatică?" (Iată răspunsul: să realizeze utopia de a clădi o democrație industrială occidentală tip secolul al XX-lea într-un mediu la fel de străin ca și o planetă ostilă). Iorga vedea soluția chestiunii evreiești nu numai în încurajarea asimilării lor, ci și în restructurarea socială și economică a comunității evreiești
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
deasupra unei fisuri seismice, satul a suferit distrugeri foarte mari. Cu toate că nici Iorga, nici membrii familiei sale nu au fost răniți, casa s-a transformat într-o ruină și a devenit de nelocuit. În timp ce Iorga contempla ruinele și tot ceea ce clădise o viață întreagă, atitudinea lui dîrză i-a surprins atît pe prieteni cît și pe dușmani; doamna Catinca părea o stîncă alături de soțul ei. Familia Iorga s-a mutat în casa deteriorată, dar locuibilă a doamnei Lucia. Spre bucuria lui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fie că situația va fi luată drept o invitație de către vreo forță atotputernică să calce în picioare orice caracter național și autonomia acestuia. O asemenea contagiune va distruge în ambele cazuri și pentru multă vreme șansa realizării unei Europe unite clădită pe prosperitate și democrație. Epoca lui Iorga era și mai agitată. Motivul era atunci tot autodeterminarea națională periclitată și frustrată. Sesizăm și adesea condamnăm manifestările blamabile ale naționalismului, dar trebuie totuși să recunoaștem că naționalismul constituie un ingredient și o
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cu care evreii vienezi au fost scoși din casele lor, expediați din oraș spre est și excizați din memoria locală explica În bună măsură calmul vinovat al orașului. Viena de după război (și toată Europa Occidentală postbelică) era un edificiu impozant, clădit pe un trecut indicibil. Ororile acelui trecut se consumaseră În general pe teritorii ce au intrat apoi sub control sovietic, motiv pentru care au fost cu ușurință uitate (În Vest) sau suprimate (În Est). Acum Însă, odată cu Întoarcerea Estului european
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
asistențiale, pașnică și cooperantă, nu s-a născut din proiectul optimist, ambițios și prevăzător pe care Îl imaginează retrospectiv euroidealiștii de astăzi. Ea a fost copilul șovăielnic al anxietății. În umbra istoriei, liderii europeni au implementat reforme sociale și au clădit instituții noi ca măsură profilactică: pentru a ține trecutul la distanță. Acest lucru e mai ușor de Înțeles dacă ne amintim că autoritățile din blocul sovietic erau implicate, În esență, În același proiect. și ele Încercau, Înainte de toate, să Înalțe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
antagoniste. Fără o asemenea amnezie, uimitoarea reconstrucție a Europei după război nu ar fi fost cu putință. Desigur, multe lucruri date uitării aveau să revină dureros În memorie. Dar abia mult mai târziu s-a văzut În ce măsură Europa postbelică era clădită pe mituri fondatoare care se vor deplasa și fisura În timp. În condițiile din 1945, era mai avantajos pentru un continent acoperit de ruine să pretindă că trecutul era mort și Îngropat și că la orizont mijea o eră nouă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În Europa, Războiul Rece a Început nu după al doilea război mondial, ci după primul. Acest lucru era foarte clar În Polonia, care a dus o luptă disperată cu noua Uniune Sovietică În 1920; În Marea Britanie, unde Churchill și-a clădit reputația interbelică În parte pe „spaima roșie” de la Începutul anilor ’20 și pe tema antibolșevismului; În Franța, unde anticomunismul a fost atuul dreptei pe plan intern, din 1921 până la invazia germană din mai 1940; În Spania, unde Stalin și Franco
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
crescut de la 120.000 de tone În 1946 la peste două milioane de tone În 1953. Părți din Europa de Est (sud-vestul Poloniei, centura industrială din nord-vestul Bucureștiului) s-au transformat parcă peste noapte: orașe Întregi (ca Nowa Huta, lângă Cracovia) au fost clădite pentru a adăposti miile de muncitori care produceau fier, oțel și mașini-unelte. Industrializarea de primă generație a Uniunii Sovietice din anii interbelici, monolitică și semimilitarizată, se realiza acum, la scară mai redusă, În tot blocul comunist. Ca și cei din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
se pregătea de luptă. Învinuirea adusă lui Rajk În 1949, de conspirație cu Statele Unite și Marea Britanie pentru răsturnarea regimului, era plauzibilă pentru mulți comuniști și pentru simpatizanții din Vest. Chiar și acuzațiile absurde formulate Împotriva lui Slánský et al. erau clădite pe adevărul general admis că Cehoslovacia avea mai multe legături cu Vestul decât celelalte state din bloc. Dar de ce Rajk? De ce Slánský? Cum erau aleși țapii ispășitori? În ochii lui Stalin, orice comunist care stătuse o vreme În Vest, În afara
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mediul urban „emancipat”. Alianța dintre muncitori și țărănime - facilitată de independența neobișnuită a țăranilor scandinavi, care trăiau În comunități de un protestantism fervent, neîngrădite de obediența tipic rurală față de preot sau moșier - a constituit platforma durabilă pe care s-au clădit cele mai reușite democrații sociale din Europa. Coalițiile „roșu-verzi” (la Început Între Partidul Agrar și Partidul Social-Democrat, apoi exclusiv În interiorul celui din urmă) erau de neconceput În altă parte; În Scandinavia, ele au devenit o regulă. Partidele social-democrate au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
prăbușea, iar Împreună cu ea Întreaga logică a politicii revoluționare clasice. Nu-i de mirare că stâlpii marxismului au contraatacat. Louis Althusser - doctrinar principal al Partidului Comunist Francez, profesor la École Normale Supérieure și expert marxist cu faimă internațională - și-a clădit reputația profesională și gloria efemeră pe un zid Înălțat Între tânărul Marx, hegelian, și celălalt Marx, matur și materialist. Numai scrierile celui din urmă, susținea Althusser, erau științifice și, prin urmare, realmente „marxiste”12. Comuniștii și alți marxiști conservatori au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
IRA Provizorii principala solicitare: evacuarea autorităților britanice și a trupelor lor, ca prim pas către reîntregirea insulei sub control irlandez. Britanicii nu au plecat. Nu e clar cum ar fi fost posibilă o retragere. În anii ’70, efortul de a clădi o Încredere intercomunitară care să-i permită provinciei să se administreze singură s-a izbit de suspiciune și intransigență de ambele părți. Catolicii, chiar dacă nu se dădeau În vânt după propriii extremiști armați, aveau motive istorice să suspecteze promisiunile de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
orbita economică (și politică) occidentală pentru a porni pe o cale de mijloc incertă Între capitalism și comunism. Transformând necesitatea de moment Într-o virtute durabilă, el s-a metamorfozat la timp Într-un „europenist” de frunte. Franța avea să clădească o societate mai bună prin unificarea europeană, nu Împotriva ei. În loc să lupte Împotriva capitalismului, Franța urma să-l reinventeze Într-o versiune superioară. Până În 1984, Mitterrand eliminase deja cei patru miniștri comuniști din guvern, proclamase public virtuțile unei economii „mixte
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
prim pas spre servitute părea să contrazică Însuși mersul secolului XX. Chiar critici ai dictaturii comuniste precum Arthur Koestler, Raymond Aron, Albert Camus sau Isaiah Berlin, care insistau asupra distincției Între reformele social-democrate pentru binele comun și dictaturile de partid clădite pe un mit colectivist, erau suspectați de oponenții lor „progresiști” că reflectă și, prin urmare, că servesc politica partizană a Războiului Rece. Prin urmare, ei au fost victimele unei reticențe aproape unanime (foarte pronunțată la generația șaizecistă) de a abandona
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de la Începutul anilor ’30. Nu există, susțineau ei, o Mare Narațiune care guvernează cursul acțiunilor umane, deci măsurile politice care provoacă suferințe reale astăzi În numele unor ipotetice beneficii de mâine nu pot fi justificate. Arta cere sacrificii. Dar nu poți clădi societatea ideală sacrificând oamenii. Retrospectiv, pare o concluzie destul de banală după deceniile de intensă dezbatere teoretică și politică, dar tocmai din acest motiv ea ilustrează amploarea transformării. În filmul Noaptea mea cu Maud, conte moral de Eric Rohmer din 1969
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un laitmotiv al disidenței intelectuale din regiune. În anii din urmă, jelirea identității europene pierdute a căpătat o dimensiune nouă pentru europenii din Est, pe măsură ce În Vest se contura ceva nou: o entitate instituțională (o Comunitate Europeană, o Uniune Europeană) clădită pe valori declarat „europene” cu care esticii se identificau fără probleme: drepturi individuale, obligații civice, libertatea de mișcare și exprimare. „Europa” a devenit mai puțin abstractă și, ca atare, mai interesantă pentru tineri. În loc să fie doar o lamentație după cultura
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ideea Întoarcerii În Europa a mobilizat sentimentul popular În Cehoslovacia mai mult decât În România, ca să luăm un exemplu evident, unde Înlăturarea dictatorului și pâinea de pe masă erau mai importante. Iar dacă unii lideri din 1989 au Început prin a clădi o economie de piață (la formarea primului său cabinet În septembrie 1989, Tadeusz Mazowiecki a rostit memorabila frază „caut un Ludwig Erhard!”), alții (Havel mai ales) au preferat să se concentreze asupra fundamentelor civice ale democrației. Semnificația acestor nuanțe va
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din comunism jucând o carte etnică indisponibilă În restul Europei - pe care au substituit-o dezideratului democrației. În Ucraina, Slovacia sau țările baltice, politicienii de după 1989 au putut face apel la independența națională pentru a lăsa În urmă trecutul comunist (clădind concomitent un stat nou și o democrație nouă), Însă ei nu aveau grija minorităților. În Iugoslavia, fragmentarea federației În republici constituente Însemna că, În fiecare caz, cu excepția Sloveniei, una sau mai multe minorități semnificative vor rămâne rătăcite În țara altcuiva
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
tratate, nici Comisia Europeană, cu diferitele ei programe și rapoarte, nici costisitoarele publicații și site-uri menite să educe În privința Uniunii și a mecanismelor ei nu izbuteau un lucru: să remedieze dezinteresul cronic al publicului european. Dacă tehnocrații care au clădit instituțiile noii „Europe” demonstraseră o indiferență arogantă față de părerile publicului În general, ea le-a fost Întoarsă cu vârf și Îndesat. Reflectând mohorât la obsesia regulilor și tehnicilor managementului de partid manifestată de colegii săi laburiști, prim-ministrul britanic Clement
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
colegii săi laburiști, prim-ministrul britanic Clement Attlee atrăgea cândva atenția asupra unei „erori fundamentale”: convingerea că „este posibil, prin elaborarea unor mecanisme, să te poți lipsi de Încrederea În semeni”10. Tocmai aceasta era premisa pe care au fost clădite instituțiile unității europene postbelice, iar consecințele Începeau În sfârșit să se facă simțite. UE suferea de un serios „deficit democratic”. Cu fiecare scrutin direct pentru Parlamentul European, participarea a scăzut; singura excepție de la regulă o constituie cazurile În care alegerile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
curată ca lacrima. Președintele Mitterrand, ultimul șef de stat francez care a apucat al doilea război mondial ca adult (se născuse În 1916), avea motive speciale să perpetueze această distincție iezuită. Fost funcționar În regimul de la Vichy, Mitterrand și-a clădit ulterior cariera politică minimalizând compromisurile și ambiguitățile din propria biografie sau proiectând acele ambiguități asupra Întregii țări. El evita cu grijă să se refere la regimul pétainist În ocazii publice; deși nu se ferea să menționeze Holocaustul În general (la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
vârsta de 66 de ani, când încetează din viață. Se remarcă de-a lungul vieții prin exploatarea și valorificarea a 39 de acri de vie (peste 19 ha); construiește trei teascuri lungi de 15 m din trunchiuri uriașe de stejar, clădește beciuri săpate în piatră de calcar și dovedește o grijă deosebită în tratarea recoltelor și a soiurilor de vin. Văzut ca un Leonardo da Vinci al vinului, benedictinului orb din Hautvillers 27 i se atribuie procesul de elaborare a vinului
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
din nesecatul izvor dumnezeiesc. România de azi e dominată încă de comunism, masonerie și trădători. Noi, bătrânii luptători ajunși la malul dimpotrivă, privind înapoi trăim nostalgia anilor de foc. Nu s-a stins în sufletele noastre setea tinerească de viață clădită pe eterne porunci creștine și legi legionare care ne-au condus pașii și ne țin pe vertical cu gândul la Căpitan și la morții sfinți. Pe această linie voievodală creștină se vor ridica noi contingente de cruciați. Cine se va
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Horea, Cloșca și Crișan, moții lui Avram Iancu nu au vrut să mai îndure asupririle și cruzimea dușmanilor (turci, tătari sau maghiari). Astăzi ne resemnăm și așteptăm degeaba... Istoria noastră nu mai are continuitate. Ignorăm tot ce au îndurat și clădit înaintașii noștri și rătăcim cu mintea ca și Avram Iancu. Acesta, izbit de răspunsul împăratului, vede ca la lumina unui fulger fatalitatea luptei sale; de aceea, îi spune în față: „Eu nu stau de vorbă cu un hoț!” Casa de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
sting nădejdile noastre în geamăt și suspine. Diriguitorii, hulituri diavolești, au înlocuit virtutea și rugăciunea cu minciuna și dezmățul. Omul a devenit fiară și hoit nepăsător, sahară pustie care a îngropat tot ce-i românesc, a îngropat tot ceea ce au clădit și adunat de veacuri părinții noștri. Neamul se stinge zi de zi. Cei jertfiți, neclintită credință, oști îngerești, se zvârcolesc în adâncuri neștiuți, mulți neprohodiți la căpătâi, fără flori, fără lacrimi. În neliniște, o țară stoarsă își încordeză istovitele puteri
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]