6,220 matches
-
una din iluziile cele mai mari ale omului normal în a crede în definitivatul vieții și în a fi dincolo de sentimentul prizonieratului vieții în moarte. Revelațiile de ordin metafizic încep de-abia atunci când echilibrul superficial al omului începe să se clatine și când spontaneității naive i se substituie o dureroasă și încordată frământare a vitalului. Transcendența morții apare în viziunea acelora care din incertitudinile vieții nu desprind un substrat organic sau o agonie lăuntrică, ci o cauză exterioară, dezvoltând la paroxism
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și care nu îndrăznesc să-și verse amărăciunea nici cel puțin în suspine ar urla atunci într-un cor de o sinistră dizarmonie, cu strigăte stranii care să cutremure acest pământ. Apele să curgă mai repede și munții să se clatine amenințător, arborii să-și arate rădăcinile ca o veșnică și hidoasă mustrare, păsările să croncăne imitând corbii, iar animalele să fugă speriate până la epuizare. Toate idealurile să fie declarate nule; credințele fleacuri; arta o minciună și filozofia o glumă. Totul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
streșină de șindrilă era putredă și acoperită c-un mușchi care strălucea ca bruma în lumina cea rece a lunei. Niște trepte de lemn duceau în catul de sus al ei. Ușa mare deschisă în balconul catului de sus se clătina scârțâind în vânt și numai într-o țâțână, treptele erau putrede și negre - pe ici pe colo lipsea câte una, așa încît trebuiai să treci două deodată și balconul de lemn se clătina sub pași. El trecu prin hățișul grădinei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
deschisă în balconul catului de sus se clătina scârțâind în vânt și numai într-o țâțână, treptele erau putrede și negre - pe ici pe colo lipsea câte una, așa încît trebuiai să treci două deodată și balconul de lemn se clătina sub pași. El trecu prin hățișul grădinei și prin zaplazurile năruite și urcă iute scările. Ușile toate erau deschise. El intră într-o cameră naltă, spațioasă și goală. Păreții erau negri de șiroaiele de ploaie ce curgeau prin pod și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
preocupat cum se vede de-o cugetare complicată. - O! e frumos! zise ea repede... ș-apoi își mușcă zâmbind buzele. Se mai ivi încă un om pleșuv și cu ochelari, cu care bătrânul vorbi repede și încet, arătîndu-i scrisoarea. Pleșuvul clătină din căpățână. Ei coborâră iute scările și într-o clipă fură la casa de peste drum. Deși erau amândoi bătrâni, ei se grăbise astfel încît aceasta trăda viul interes ce trebuia să-l poarte pentru Dionis. Ei deschiseră ușa. Dionis era
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Domnule, zise el serios. - Eu mor, maistre Ruben... Uite-te în masa mea, acolo-s memoriile umbrei mele, a umbrei care-o vezi în părete, scrise de câtă vreme am fost în lună. Evreul se uită lung la bolnav și clătină din cap. - Umbra ceea a d-tale e un portret care-ți seamănă, zise el. - Maistre Ruben, te-ai prostit rău de când nu ne-am mai văzut, zise tânărul zâmbind, ori eu am devenit o ființă superioară magistrului meu... se
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pe haina cea neagră curgea un șir de picături de sânge. Era frumoasă astfel... acea martiră sântă, albă. Și vergină, zăcând întinsă pe pământ alături cu acele figuri satanice și dobitocești totodată. Unul din ei da vânt preotului și-l clătina de picioare într-o parte și-ntr - alta, altul i-atinse lumânarea de barba lui cea albă, care prinse foc și începu a arde-n sus... Pielea cea vânătă de pe fața bătrânului începu să plesnească, genele albe și lungi se
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
inocența, plină indignație, imputare, o lume de simțiri contrazicătoare îi jucau în față... El îngenunche la picioarele ei... - Te-ai supărat? întrebă el cu blândețe. - Da! - Să ne-mpăcăm dar, vrei? - Da! - C-o guriță, așa-i[? ] {EminescuOpVII 270} Ea clătină din cap... Dar el șezu lângă ea... îi prinse capul cu mâna, îi întoarse fețișoara ei roșie, care se uita cine știe unde, drept în fața lui ș-o sărută... El simți că și ea-l sărutase, dar așa de lin, așa de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
apară. Curând, colectivitatea a început să ia act de dificultăți importante, reacția actorilor politici responsabili fiind încă una de negare a existenței lor reale: economia în fapt nu scade, nu există o creștere a sărăciei („Ați văzut oameni pe stradă clătinându-se de foame?”) ș.a.m.d. Faza 3: acceptarea unor efecte negative definite drept costuri, inevitabile pentru un asemenea proces. Conceptul de cost al tranziției, introdus după o perioadă scurtă de la inițierea procesului de schimbare, a reprezentat modalitatea de conștientizare
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
societatea. Iată în continuare simptomele. Mai întîi dărîmarea vechiului regim precapitalist sub loviturile repetate ale capitalului și revoluțiilor. În cădere, antrenează cadrele religioase și politice tradiționale, precum și instituțiile spirituale. Universul stabil al familiei, al grupurilor de vecini, al comunităților se clatină, se crapă. Smulși de pe pămînturile lor, de lîngă clopotnițele lor, oamenii sînt purtați în mase către lumea înstărită a claselor în devenire. Trecerea de la tradiție la modernism aruncă pe piață o multitudine de indivizi anonimi, atomi sociali fără nici o legătură
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
și violente. Formează un soi de gaz ce tinde să explodeze în vidul societății lipsite de autoritățile și valorile ei un gaz a cărui putere explozivă crește o dată cu volumul și care se răspîndește peste tot. În timp ce vechile noastre credințe se clatină și dispar, scrie Le Bon martor și observator atent, în timp ce vechii stîlpi ai societății se năruie rînd pe rînd, acțiunea mulțimilor e unica forță pe care n-o amenință nimic și al cărui prestigiu crește mereu. Vremurile în care intrăm
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
al Germaniei și al Austro-Ungariei. Dar și un lanț de revoluții naționale și sociale. A reușit una singură, cea din Rusia. Toate celelalte au fost înăbușite în sînge. Cît despre Freud, el are o imensă decepție. Universul lui s-a clătinat din temelii. Războaiele și revoluțiile îi demonstrau cu o orbitoare limpezime forța invincibilă a mulțimilor mînate de ură. Abia au tăcut tunurile și s-a instalat pacea, că au izbucnit alte mișcări ale maselor oprimate iar acesta este al doilea
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
naziste defilînd, mai apoi. Din străfundurile uneia dintre cele mai civilizate țări ale lumii mă refer la Germania într-o atmosferă de adevărată exuberanță intelectuală, debordînd de genii științifice, artistice și literare, urcau vestigiile unui trecut barbar. Loviturile rîturilor naziste clătinau fundațiile unei democrații fragile încă. Și ultimele speranțe pe care și le mai putea pune omenirea într-o politică liberală, într-o viziune rațională asupra istoriei se năruiau în fața acestor urlete sălbatice. Zgomotul și furia hoardelor acestora i-au deșteptat
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Rareori, masa își reia locul. Se reface identificarea, iar fiecare caută un țap ispășitor în spatele căruia să pună povara propriei sale mizerii. Fiecare pretinde a-l ști pe adevăratul vinovat, aducătorul de panică și autorul crimei. În locul șefului care se clatină este pus la zid dublul său activ și răuvoitor. Neputinței tuturor îi este contrapusă atotputernicia unui responsabil: evreu, negru, sărac, bogat, bolșevic și așa mai departe. Picturile din Evul Mediu ne arată scene apocaliptice. Persecutarea evreilor învinovățiți de otrăvirea fîntînilor
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
califică drept "dușmani", adică atît indivizii care nu-i aparțin, cît și adepții unei alte religii. Iar dacă aceștia nu există, trebuie inventați, cum a făcut-o odinioară și Stalin cu dușmanii poporului, pentru a stabili o coeziune care se clătina. Agresivitatea stîrnită de așa-zișii dușmani are toate caracteristicile omicidului. Doar împrejurările le împiedică să-și producă pe deplin efectul. Desigur, societatea suferă de pe urma acestei dezlănțuiri a violenței, a acestui curent de intoleranță ilustrîndu-se prin fapte de vitejie, spînzurări, trageri
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
mitingul era filmat și transmis în direct la televizor și că era urmărit de o țară întreagă care, în momentul declanșării huiduielilor și protestului - și mai apoi al spargerii mitingului -, ar fi înțeles că poziția politică a lui Ceaușescu se clatină și că a sosit momentul unei revolte la nivelul întregii Românii. La București, forțele de represiune au fost alcătuite dintr-un amalgam de trupe ale MApN, Ministerului de Interne, USLA, Miliției. Primele victime au fost cei accidentați de mașinile militare
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
cei din Piața Universității, au cunoscut o noapte à la roumaine a Sfântului Bartolomeu, în care au fost maltratați cu bestialitate și batjocoriți de reprezentanții unei Miliții și ai unei poliții politice care intuiau că Puterea comunistă din România se clatină, dar nu știau încă ce va aduce ziua de 22 decembrie: o revoluție generalizată și căderea regimului Ceaușescu sau continuarea acestui regim care, bazându-se tocmai pe acoliții săi fideli (Securitatea, Miliția, dar și alte forțe), ar fi izbutit să
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
făpturii mele ca un pescar, — sau: mă vînturi precum spicul și-mparți cu dumicatul cu zările-n fîntînă ochiul deschide-un șanț te știu adînc În mine ca-n fund de mări uscatul te-nfigi ca-ntr-o gingie mă clatini ca un lanț. Uimirea naiv-adolescentină, cu poza „cavalerească” de rigoare („ești limpede-n suflare și proaspătă ca-n ploscă / (mă crezi) În vine-ți circuli un sînge superior”) se Întîlnește cu gesticulația rafinat-senzuală, de CÎntare a cîntărilor, dintr-o strofă
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
un alfabet se trezește În lunecarea mea, că În curînd va trebui să tai alte forme pentru păsările care se vor libera din șoaptele mele. Și iată-mă-s ca un giuvaiergiu: iau În mînă ceasornicele mici de vorbe, le clatin Încet lîngă auz, aștept din Împletirea de rotițe tictacul revelator”. Mărturisire aproape argheziană, Întărită și În poemul ce dă titlul volumului: „Fiecare cuvînt e pe zidul acesta butonul unei sonerii care - apăsat - va face să vină ființa necesară. CÎte cuvinte
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
peste zi șovăirea ta ca o umbră se comunică tuturor Înfățișărilor. Pe cine l-ai lăsat În urmă sau cine Îți va ieși dinainte cu pîine și cu sare ca niște decorații pe perna defunctă a inimii? Un lujer Își clatină talanga În șipcile de aer, un lujer vine cu turmele de oi pînă la tine. La fiecare popas deștepți un oraș ca un cîntec care dormise În fluier sau ca o monedă pe care o descoperi În scorbură. În degetul
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
specifică sărbătorii: „pleoapa mea de tine se umple ca o ceașcă”, „mă răscolește ca-n arie /.../ mă-mprejmuiești, mă treieri, mă-nchizi ca un hectar”, „mă vînturi precum spicul / mă-mparți cu dumicatul /.../ te-nfigi ca-ntr-o gingie, mă clatini ca un lanț”, „și sîngele-n desfaceri se leagănă de cer” - sînt doar cîteva ilustrări ale acestei reciproce Împărtășiri a tensiunilor sufletești traduse În imagini marcînd trezirea (răscolirea) tuturor forțelor eului, voința de osmoză și identificare. Nu mai puține sînt, tot
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
a focaliza infinita varietate a lumii obiectelor, sub incidența tensiunilor eului, ne-o spune și un reprezentativ fragment din secvența a VI-a a Brățării nopților: Am aruncat năvodul să prind peștii culorilor [...] Adun toate Înfățișările lumii sub cristalul pleoapei Clatin În mine ocheanul minutului Continentele flutură În privire ca bandajele nopților Cu spatele adus Înspre fruntea hîrtiei Strîng colierele aerului din nevăzut melcii de sunete Schimb turnesol inima În eprubeta versului... Cum se poate ușor remarca, avem de-a face
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
inima În eprubeta versului... Cum se poate ușor remarca, avem de-a face aici cu o alternanță / conjugare semnificativă de acțiuni așezate sub emblema ochiului: a prinde, a aduna, a strînge, - pe de o parte -, iar pe de alta, a clătina, a schimba. Mișcarea pur cumulativă pregătește oarecum, la nivelul cantității, saltul calitativ al metamorfozării obiectelor: atitudine contemplativ-participativă ce-și află Împlinirea În schimbare. Iar această schimbare are sensul unei revelații și al unei descătușări a puterilor regeneratoare Închise În inerția
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
dintre cititorul real și cel ideal, dintre cititorul tradițional și cel modern, inocent și avizat etc. Nu încape îndoială că, din perspectiva unui cititor inocent, apropierea poeziei de proză, de anecdotică, de limbajul uzual riscă să creeze perplexitate, tocmai în măsura în care clatină prejudecăți adânc înrădăcinate. Altfel stau lucrurile în cazul cititorului ideal (acela care constituie, după cum au demonstrat teoreticienii receptării, un fel de dublu ficțional al autorului). Pe acest palier, intenției auctoriale de a se folosi, duplicitar, de principiile mimesis-lui îi corespunde
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de a figura o idee lirică, de ordin, aici, patriotic și moral. Ideea este anunțată de o descripție a reliefului (spațiul meditației), format În chip romantic din ziduri vechi, mucezite de bătaia valurilor, de peșteri, rîpi Întunecate, munți ce se clatină... Descripția este reluată, cu o notă accentuată de mister, În finalul poemului. Muzicalitatea versurilor, cadența lor extraordinară deplasează Încă de la Început accentul de la relieful grandios la sunetul grav al naturii, În Umbra lui Mircea. La Cozia, sugestia ștergerii reliefurilor, a
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]