7,569 matches
-
vijeliei - Beduini ce stau în lună, o minune o privesc, Povestindu-și basme mândre mestecate numa-n stele Despre-orașul care iese din pustiile de jele. Din pământ și de sub mare, s-aud sunete ce cresc. {EminescuOpIV 115} Marea-n fund clopote are, care sună-n orice noapte, Nilu-fund grădine are, pomi cu mere d-aur coapte? Sub nisipul din pustie cufundat e un popor, Ce cu-orașele-i de-odată se trezește și se duce Sus în curțile din Memphis, unde-n săli
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
o stâncă lângă focul ce pereții îi afumă, Cesaru-i culcat pe paie, singur, cu-a lui grije numa; Sub el văile adânce pline de neguri și somn. El privea la focuri roșii și la stânci de umbră pline; Ca un clopot clar albastru și stropit cu mii lumine Cerul lumea o cuprinde cu sinistru-i mândru Domn. Amorțit el mișcă limba lui de tunet printre nouri, Trezea, scăpărând printr-înșii, ale văilor ecouri, iar în cârduri cuvioase stelele se mișcă-ncet
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
îngroapă sub cenușa creațiunea unei țări, Astfel fiii tari și tineri unor secole bătrâne Lumea din încheeture vor s-o scoată, din țîțîne Să o smulgă, s-o arunce în sbucnirea nouei eri. Tricolorul plin de sânge e-mplîntat în baricade, Clopotele url-alarma pe Bastilia ce cade Și poporul muge falnic, ca un ocean trezit; Sfarmă tot și pe-a lui valuri, ce le urcă cu mândrie, El înalță firi cumplite, cari-l duc, o vijelie, Să îngroape sub ruine, ce-n
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
încîntător. Cine bea din el nu moare... O, aș bea să văd anume C-a venit domnia morții, sfărâmând bătrâna lume - Stele cad și în cădere alte lumi rup cu lovire; Într-a cerurilor domă tunetele să vuiască Ca mari clopote de jale, fulgere să strălucească Ca făclii curate, sfinte pe pămîntu-nmormîntat. Marea valur-le să-și miște și să tremure murindă, Norii, vulturii mariumbrii, a lor aripi să-și aprindă, Fulgeri rătăciți s-alerge spintecând aerul mort; În catapeteasma lumii soarele
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
A tatălui său vorbă aude și se-nchină - Un semn că se supune măsurei ce-o destină. S-apropie cu pasuri modeste, line, rare Și umil îngenunche pe treapta de la tron: "Pe mâne, pe când noaptea v-aprinde blîndu-i soare, Când clopotul va plânge cu-al serei dulce ton, Atunci eu mă voiu duce, pe calul pag călare, M-oiu duce pân-la poala a muntelui Pion Ș-apoi pe jos de-acolo eu muntele-am să sui Ca gândurilor mele aripe să
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
împle iar cu icoane-aprinse, O auroră-l împle cu aeru-i rozalb. Din cer cade a lene o dulce stea desprinsă Și se preface-n înger, plâns de iubire, alb, 835Și-n inimă-i aude un dulce glas de-argint Ca sunetu-unui clopot prin noapte aiurind. Magul își răsgîndește-a călugărului soarte! "E-aevea acea ființă, visele-ți nu te mint Dar nu-i aci în lume... E sufletu-unei moarte Pe care-nsă eu însumi pot ca să-l reaprind. Pot s-o topesc în forma
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
bolți, Cu cîte-un chip l-a stradei colț. Și trec foind, râzând, vorbind, Mulțime de-oameni pași grăbind. Doar numai p-ici și pe colea Merge unul de-a-nletelea, Cu ochi-n cer, pe șuerate, Țiindu-și mînile la spate. S-aude clopot răsunând, Cu prapuri, cruci, icoani, viind, Preoții lin și în veștminte Cântând a cărților cuvinte. În urmă vin ca-ntr-un prohod Tineri, femei, copii, norod; Dar nu-i prohod - sfințire de-apă, Pe uliți lumea să nu-ncapă; Se
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
păcat copilă? Pe maică-mea sărmana atâta n-am iubit-o Și totuși când pe dânsa cu țărnă-a coperit-o Părea că lumea-i neagră, că inima îmi crapă 70Și aș fi vrut cu dânsa ca să mă pue-n groapă... Când clopotul sunat-au, plângea a lui aramă Și rătăcit la minte strigam: unde ești mamă? Priveam în fundul gropii și lacrimi curgeau râu Din ochii mei nevrednici pe negrul ei sicriu; Nu știam ce-i de mine și cum pot să rămân
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
luntre cu vântrele ce spânzură sumese. Se leagăn-visătorii copaci de chiparos Cu frunza lor cea neagră uitîndu-se în jos În ape... Iar prin crenge de-un verde-adînc de jale Se-oglindă-n apa-albastră de aur portocale, {EminescuOpIV 307} Și parcă glas de clopot înfiorează sara; Pe-a stâncilor lungi colțuri apusul se coboară, 305Stau aurite-n aer... și-a serii rumenire Se-apleacă și-nroșește a mării încrețire Și insulele mândre și de dumbrave pline Par sarcofage nalte plutind pe-unde senine, Acoperite
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
căzutului Fanar, Cu mintea cea vicleană, cu sufletul avar. M-am fost uitat din lume ca învechita veste Despre o vreme care de mult, de mult nu este. Ci amintirea-mi numa venia din când în când Ca sunetul de clopot pribeag și aiurând Ce-n noaptea-ntunecată lin și melodic vine. De unde bate însă nu poți pricepe bine. Trăiam la gura vetrei, la focul cel de jar Unde-un bîtrîn ca iarna, cu graiu încet și rar Mă spunea la
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și mucede. Un aspect trist și de risipă. Asupra întregului plan se revarsă o galbenă lumină de lună. În avanscenă de a lung un trunchi răsturnat și putred, care coprinde avanscena. Pe el șade Mureșanu visătoriu. Când sună din turn clopotul cu glas dogit 12 ore - miazănoaptea - Mureșanu se scoală: ) MUREȘANU Se sbate miazănoaptea în inima de-aramă Din turnul în ruină. Și prin a lumei vamă Nici suflete nu intră, nici suflete nu ies; Ci prin al nopții aer întunecos
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pustiască totul în lat, în larg, în lung? Cânți Românimea care pe calea morții trece Cum se arunc-o steauă în fundul mării rece? Piei om în a ta umbră! Te risipește-n vînt! (Solemn): - Nainte de-a te plânge al clopotelor cânt, Nainte de-a-ți așterne în galbenul mormânt, Pe drumul care duce din leagăn la sicriu Moartea să te cuprindă în brațele-i de viu! În suflet să-ți domnească un seraf surd și mut Și-o secete cumplită în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
drag. Dar vai! când intră-n salele Mărețe, nalte, reci, Pe-un sarcofag întins, văzu Copila ce-a iubit. Ca ceara palidă era Și, moale, părul blond Sta resfirat amestecat Cu aurul vergin. Și preoți tainic murmurau Adânce rugăciuni, Și clopote se auziau Vuind încet și lin. "Atît de mult am suferit Dureri, mărirea gre Și astfel toate s-a sfârșit Și-ntreb: de ce? de ce? Ea auzise cumcă el Murise-n bătălii Și de durere ea s-a stins Ca floarea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
are, deocamdată, cea mai largă răspândire. Pilonii metafizicii sunt turnați din tulburătoare semne de întrebare. Stăm de mii de ani precum Sf. Sebastian în bătaia tuturor săgeților metafizice. Artei i se trage nemurirea îndeosebi de la filonul metafizic. Pentru credincioși glasul clopotului este cel mai tulburător e-mail transcendental. Nu-mi găsesc sufletul nici acum, d-apoi când voi fi nevoit să-l recuperez din bolgiile ... Paradisului? Poate cea mai populară descoperire a omului este semnul întrebării. Sensul vieții este geamăn cu credința
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
soare. Diavolii au mult mai mult de lucru decât îngerii. Nu poți sluji pe Dumnezeu, înjosindu-i pe oameni. Țăranii au un suflet de catedrală, dar bani - doar pentru troițe. În biserică te așteaptă aproapele, în bibliotecă - departele tău drag. Clopotele rup felii de Absolut. În afara fiorului transcendental, nu există nici păcat, nici mântuire. Toate religiile propovăduiesc umilința. Cerul nu-i acceptă pe revoluționari. Deși femeile sunt înecate în evlavie și generozitate, până acum nici una nu a întemeiat o religie. Și
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
bustul lui Stalin, adolescenții ruși exersau cândva sărutul. Apoi - scuipatul ! Pentru nemurire, unii nu fac decât copii. Urme pe nisipul vieții lăsăm toți. Unii - înainte de sosirea valului, câțiva - și după aceea. Venim pe lume țipând. Și plecăm în arpegii de clopot. Timpul corodează toate improvizațiile din artă. Timpul și spațiul - acești sublimi piloni ai neantului. Bărbaților nu le poate distruge apetitul pentru adulter decât vârsta. Întotdeauna trecutul ajunge la mâna prezentului. Uităm prea des că suntem unici, deci irepetabili. Tinerețea are
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
copiilor, de exemplu, și cu pamperșii ne reîntâlnim și la senectute. Bătrânilor li se recomandă să meargă mult pe jos. Pentru că, mulți dintre ei se rătăcesc. La bătrânețe, stingem lumina din motive economice, nu sentimentale. Orice amintire are iz de clopot. Tinerețea este o boală de care ne vindecăm, vai, pe neobservate. Nimeni nu trăiește o veșnicie. Totuși, eu sunt dispus să încerc. De la o vreme, toate oglinzile în care mă uit par supărate. Grafomanilor numai timpul le mai poate da
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de strângerea banilor pentru coroană. Mi-e groază de singurătate! Păstrați-mi, vă rog, loc într-o groapă comună. Citind necroloage, te crucești când auzi câte fapte excepționale a făcut un om într-o singură viață. La plecarea fiecărui om, clopotul anunță că linia este liberă. Sicriul este poate singura proprietate la care nu râvnesc cei din jur. Suntem oripilați de gândul morții. Și de frica de anonimat. În definitiv, moartea nu este decât un episod. Doar că e ultimul. Moartea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
a vieții pare inutilă, dacă nu chiar absurdă. Și pe mine moartea mă va lăsa rece. Mai nou, la despărțirea finală s-ar putea spune : "să-i fie betonul ușor"! Singura obediență scuzabilă poate fi cea din fața morții. Dangătul de clopot un recviem de care beneficiază orice muritor. Omul e muritor. Doar nu-i capodoperă! Bucură-te acum de viață! Că mâine îți cântă preotul TVA-ul! Deocamdată, randament maxim nu are decât moartea. Una din misiunile fiecărei zile e să
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
eliberare. Sinuciderea poate fi provocată de metastaza greții. Moartea ne pândește pe toți în așteptarea adevăratei vieți. Amânarea morții poate fi negociată cu medicii, nu și cu destinul. Se sinucid cei mai slabi, nu cei mai vinovați. S-au înroșit clopotele de atâta moarte. Cu viața ne descurcăm oarecum. Moartea nu poate fi gestionată decât de religii. Se spune că tot ce e mult strică. Cum rămâne atunci cu veșnica odihnă? Teroriștii ne ucid fără motiv. Doar pentru că suntem oameni. Simțurile
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
izvorând în fântâne; Sub un salcâm, dragă, m-aștepți tu pe mine. Scârțâie-n vânt cumpăna de la fântână, Valea-i în fum, fluiere murmură-n stână Și osteniți oameni cu coasa-n spinare Vin de la câmp; toaca sună mai tare, Clopotul vechi împle cu glasul lui sara, Sufletul meu arde-n iubire ca para.” Ascult surprins. Ce te-a apucat, dragă ieșene, să-mi reciți „Sara pe deal”? Am eu așa un foc la inimioară... Fii mai limpede. Împotriva celor învățate
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
cămăraș mare la Vasilie-vodă”. Pe nesimțite, am ajuns în fața turnului clopotniță. Pe stema Moldovei citim: „Herbul preluminatului Domn Io Duca Voievod cu mila lui Dumnezeu al Țării Moldovei 7178 luna iunie”. Intrăm pe poarta de sub turn și în stânga găsim un clopot cu buza crăpată. Pe rotunjimea lui scrie: „Da pacem Domine in diebus nostris. Anno Domini 1669 Ioanu Duca Voievod”. Acest clopot, împreună cu celelalte din turn, au fost turnate la Danzig. Nu știu dacă îți mai aduci aminte cum era supranumit
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
cu mila lui Dumnezeu al Țării Moldovei 7178 luna iunie”. Intrăm pe poarta de sub turn și în stânga găsim un clopot cu buza crăpată. Pe rotunjimea lui scrie: „Da pacem Domine in diebus nostris. Anno Domini 1669 Ioanu Duca Voievod”. Acest clopot, împreună cu celelalte din turn, au fost turnate la Danzig. Nu știu dacă îți mai aduci aminte cum era supranumit acest clopot. Se numea „Buciumul lui Duca”, datorită sunetului său amplu. Mănăstirea asta e o adevărată fortăreață. Uite ce ziduri înalte
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
buza crăpată. Pe rotunjimea lui scrie: „Da pacem Domine in diebus nostris. Anno Domini 1669 Ioanu Duca Voievod”. Acest clopot, împreună cu celelalte din turn, au fost turnate la Danzig. Nu știu dacă îți mai aduci aminte cum era supranumit acest clopot. Se numea „Buciumul lui Duca”, datorită sunetului său amplu. Mănăstirea asta e o adevărată fortăreață. Uite ce ziduri înalte și groase are! Apoi zidurile astea au o înălțime de 7 metri și o grosime de 1,40 metri. Și încă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
înnecuri, De înfruntări cu ploile rebele, De năruiri și nopți fără de stele, De toate ce-au produs numai eșecuri. Ne-au tot învins, puțin câte puțin, Teribilele ploi, ce vin mereu în ropot, Ca o cascadă, ca un soi de clopot, Ce bate-ntr-una, ca un gând hain. Trezeste-te , natură, din somnul tău amar, și ne presară nouă, parfum de orhidee Păzeste și castele, dar și biete bordeie, Fă, pentru noi, doar bine și vindecă-ne iar.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93375]